Contestaţie la executare. Sentința nr. 3269/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3269/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3269/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3269
Ședința publică din data de 25.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimata M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat substituent O. P., care depune delegație de substituire, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, faptul că intimata a depus la data de 24.03.2015 note de ședință și un set de înscrisuri, după care,
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 134 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
intimata, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare pentru motivele învederate în notele de ședință depuse la dosarul cauzei, precizând că OUG nr. 10/2014 nu este incidentă în cauză iar actualizarea a fost făcută în conformitate cu dispozițiile legale.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 150 C.proc.civ..
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 08.04.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr._/301/2014, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a formulat, în contradictoriu cu intimata M. V., contestație la executare împotriva procesului-verbal din data de 31.03.2014, încheiat de SCPEJ IGPV în dosarul de executare nr. 935/2012, solicitând anularea acestuia.
În fapt, contestatoarea a învederat că prin procesul-verbal din data de 31.03.2014 a fost stabilită diferența de actualizare a creanței stabilite prin Hotărârea nr. 1460/2012 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2013, aferentă perioadei noiembrie 2012-februarie 2014.
În esență, contestatoarea a susținut că actualizarea încalcă prevederile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006, făcând totodată vorbire despre OUG nr. 10/2014.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 C.proc.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar cererea de suspendare a executării silite nu este condiționată de depunerea unei cauțiuni, conform art. 7 din OG nr. 22/2002.
În susținerea contestației, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o . din dosarul de executare.
În data de 23.05.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În esență, intimata a menționat că actualizarea s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, OUG nr. 10/2014 nefiind incidentă.
Prin sentința civilă nr._/04.12.2014, Judecătoria Sectorului 3 București și-a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată în data de 13.02.2015 sub nr._ .
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr. 1460/02.11.2012, emisă de Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (f. 39), s-a stabilit cu titlu de despăgubire în favoarea intimatei suma de 226.935,53 lei, suma acordată cu titlu de compensație urmând a fi plătită în conformitate cu art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (citate în continuare Norme), potrivit cu care compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei (lit. a), eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei (lit. b) sau eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei (lit. c).
Deși contestatoarea avea obligația de a achita benevol suma antemenționată, intimatul a formulat cerere de executare silită pentru plata a 40% din despăgubirile acordate, formându-se dosarul execuțional nr. 935/2012 al SCPEJ IGPV, în cadrul căruia a fost obținută, în data de 22.01.2013, încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 2 București (f. 49).
Prin somația nr. din 21.02.2013, i s-a pus în vedere contestatoarei să plătească suma 90.774,21 lei, reprezentând 40% din totalul despăgubirilor acordate, precum și suma 7.593,50 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 48), iar ulterior au fost emise adrese de înființare a poprii (f. 53, 57).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 07.03.2013 sub numărul_/300/2013, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimata, contestație împotriva actelor de executare înfăptuite de SCPEJ IGPV în dosarul de executare nr. 935/2012, solicitând: suspendarea executării silite dispuse în dosarul de executare amintit, în temeiul art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.civ., până la soluționarea prezentei cauze; suspendarea popririi înființate în dosarul de executare; anularea procesului-verbal încheiat la data de 21.02.2013; anularea executării silite dispuse în dosarul de executare menționat, iar prin sentința civilă nr._/11.11.2013 a fost respinsă contestația la executare (irevocabilă prin respingerea recursului).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2013, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimata, contestație la executare în privința executării silite derulate în dosarul de executare nr. 256/2013 al SCPEJ IGPV, solicitând anularea procesului verbal încheiat la 01.03.2013 de executorul judecătoresc, anularea executării silite și suspendarea executării silite și a tuturor actelor de executare până la soluționarea cauzei, iar prin sentința civilă nr. 118/ 08.01.2014 a fost respinsă contestația la executare (irevocabilă prin respingerea recursului).
Prin procesul verbal din data de 31.03.2014 s-a procedat la reactualizarea debitului în cuantum de 90.774,21 lei, reprezentând 40% din totalul despăgubirilor acordate, pentru perioada noiembrie 2012-februarie 2014 (f. 101).
În drept, cu titlu preliminar se impune a preciza că în speță sunt aplicabile prevederile C.proc.civ. 1865, iar nu actualul C.proc.civ., câtă vreme art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar executarea din prezenta a început înainte de data intrării în vigoare a actualului C.proc.civ.
Totodată, este imperios necesar a menționa că instanța de judecată nu este ținută de temeiul legal indicat de reclamantă, ci de cauza cererii de chemare în judecată, care reprezintă situația de fapt calificată juridic sau, altfel spus, fundamentul pretenției deduse judecății. În acest sens, instanța nu este doar îndrituită, ci chiar obligată, să aplice norma de drept incidentă prin raportare la cauza cererii de chemare în judecată.
Astfel, conform art. 399, alin. 1, teza I și alin. 2 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Sub aspectul reactualizării sumei de 90.774,21 lei, reprezentând 40% din totalul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 1460/02.11.2012, emisă de Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru perioada noiembrie 2012-februarie 2014, instanța reține că executorul judecătoresc a procedat în mod corect, intimata fiind îndrituită la reactualizarea în discuție.
Astfel, potrivit art. 18 alin. 6 din Norme, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
În acest sens, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate Normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului H., precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății, fiind pe deplin îndreptățită astfel reactualizarea creanței pentru perioada noiembrie 2012-februarie 2014.
Numai în măsura în care plata primei tranșe s-ar fi efectuat de bunăvoie în termen, intimata nu ar fi avut dreptul la actualizare, ceea ce însă nu s-a întâmplat în speță.
Pe de altă parte OUG nr. 10/2014 se referă la plata despăgubirilor, iar nu la plata actualizărilor acestora, nefiind incident în speță. În orice caz, OUG nr. 10/2014 a suspendat plata despăgubirilor până în data de 31.12.2014, dată după care statul a achitat sporadic despăgubirile.
Instanța reține că intimata este titulara unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției. Intimații au o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul 1), (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatei, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Textul Convenției și implicit jurisprudența CEDO fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Or, din momentul în care legiuitorul a recunoscut în patrimoniul intimatei un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv jurisprudența CEDO în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
În acest sens, Statul Român, prin legiuitorul său, după ce a recunoscut în patrimoniul unei categorii de persoane, în general, și în patrimoniul intimatei, în special (prin Hotărârea nr. 1460/02.11.2012), a prevăzut concomitent o ingerință în dreptul de proprietate asupra acestei creanțe. În cazul intimatei, având în vedere valoarea compensațiilor, singura ingerință permisă constă din impunerea unei plăți eșalonate a creanței. Aceasta este singura condiționare conformă cu dreptul de proprietate al intimatei.
Luând în considerare toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.civ.,, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata M. V., cu domiciliul ales la SCA N. și G., în București, bld. Unirii, nr. 80, ., ., sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. AlexVasilescu N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
15.04.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2823/2015.... | Validare poprire. Hotărâre din 25-03-2015, Judecătoria... → |
|---|
