Întoarcere executare. Sentința nr. 8118/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8118/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-08-2015 în dosarul nr. 8118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 03.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata O. T. SA, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.08.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.09.2013, sub nr._/299/2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata S.C. O. T. S.A., suspendarea executării silite; admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare, somația de plată și procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare efectuate de B. D. M. și N. S. în dosarul execuțional nr. 81/2013; întoarcerea executării silite în temeiul art. 722 C.pr.civ. ca efect al admiterii prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat privitor la suspendarea executării silite, întrucât în cauză se justifică urgența măsurii solicitate prin faptul că este prejudiciată, fiind privată de sumele necesare desfășurării activității în condiții optime. A susținut contestatoarea că actele de executare sunt nule absolut deoarece B. nu a solicitat instanței de executare, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 încuviințarea executării, ci asemenea încuviințare a fost solicitată Judecătoriei sectorului 2 București, cu încălcarea normelor de competență teritorială, dat fiind că sediul debitoarei se afla în sectorul 1.
Cu privire la contestarea somației de plată emisă și procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, a arătat contestatoarea că acestea au fost făcute cu încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002
A solicitat contestatoarea și anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheiat în 22.05.2013 prin care s-au stabilit și cheltuieli de executare în cuantum de 1.310,80 lei, pe de o parte față de lipsa încuviințării date de instanța de executare competentă, pe de altă parte pentru încălcarea prevederilor art. 37 alin.1 din Lg. 188/2000, ale Ordinului MJ nr. 2550/2006 și ale codului fiscal, în privința onorariului executorului, criticând totodată și cuantumul celorlalte cheltuieli de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 C.pr.civilă, precum și pe celelalte dispoziții legale invocate.
În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nefondată, susținând în esență legalitatea și temeinicia executării silite.
În drept, au fost invocate disp. art. 650 alin . 1 C.pr.civilă, art. 1516 C.civ, alin. 2, art. 411 C.pr. civilă.
În susținere, a solicitat intimata încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1911/07.02.2014 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._, prin încheierea interlocutorie din 28.05.2014 instanța dispunând suspendarea judecății în condițiile art. 413 alin.1 pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/300/2013, dosar având ca obiect o contestație la executare vizând aspecte comune cu prezenta cauză.
Judecata a fost reluată la 28.07.2015 în urma admiterii cererii de repunere pe rol formulate de intimată.
La termenul din 28.07.2015 instanța a invocat din oficiu și a admis excepția autorității de lucru judecat în privința contestației privind cheltuielile de executare, incluzând onorariului executorului judecătoresc, în raport de motivele expuse în respectiva încheiere, astfel că prezenta contestație vizând cheltuielile de executare este inadmisibilă.
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia depunându-se și copii conforme ale înscrisurilor din dosarul de executare silită nr. 81/2013.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a constatat lipsa de temeinicie a contestației la executare vizând necompetența executorului judecătoresc și încălcarea disp. OG 22/2002, în raport de următoarele considerente:
În fapt, în dosarul execuțional nr. 81/2013 B. D. M. și N. S. s-a derulat împotriva debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI o procedură de executare silită, la cererea creditoarei S.C. O. T. S.A ., în vederea recuperării unei creanțe de 7440 lei, stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2792/23.09.2011 pronunțată de ÎCCJ – secția comercială în dosarul nr._, executarea derulându-se în modalitatea popririi.
Criticile aduse de debitoare, vizând pretinsa necompetență a instanței care a încuviințat executarea silită sau a executorului judecătoresc sunt vădit neîntemeiate. Astfel, în mod legal cererea de executare silită a fost depusă la un executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, debitoarea avându-și sediul pe raza capitalei și tot în mod legal respectivul executor judecătoresc a solicitat și obținut încuviințarea executării silite din partea Judecătoriei sectorului 2 București, fiind respectate dispozițiile art. 650 și 651 C.proc.civ. în forma în vigoare la data începerii executării silite.
Împrejurarea că sediul debitoarei se afla în raza sectorului 1 Bucuresti era lipsită de relevanță din punct de vedere al stabilirii instanței de executare, aceasta determinându-se la momentul obținerii încuviințării prin raportare la prevederile art. 650 alin.1 C.proc.civ., fiind instanța în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc. Lipsită de relevanță este și împrejurarea că dispozițiile respectivului text de lege au fost declarate ca fiind neconstituționale prin decizia CCR nr. 348/2014, câtă vreme deciziile de neconstituționalitate nu retroactivează, iar competența instanței de executare fusese deja câștigată, aceasta determinându-se la momentul debutului executării silite, respectiv 18.04.2013 (data depunerii cererii de executare silită).
Lipsite de temei sunt și susținerile contestatoarei privind nerespectarea dispoz. OG 22/2002, având în vedere că termenul de 6 luni acordat de legiuitor instituțiilor publice supuse executării silite vizează doar situația în care executarea silită nu poate continua din lipsa fondurilor; în speță, deși a primit somația din partea executorului judecătoresc, debitoarea nu a răspuns acesteia și nici nu a făcut dovada că s-ar afla în situația prevăzută de OG 22/2002.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă contestația privind cheltuielile de executare, constatând existența autorității de lucru judecat.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare vizând necompetența executorului judecătoresc și încălcarea disp. OG 22/2002, contestație formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, . Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata O. T. SA cu sediul în Constanta, ., Jud. Constanta.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. C. L. C.
Th.red. CCM/4 ex/_
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7934/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2804/2015.... → |
|---|
