Contestaţie la executare. Sentința nr. 2299/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2299/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2299/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2299

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.02.2015

INSTANȚA CONSTITUITA DIN:

PREȘEDINTE: M. D. D.

GREFIER: F. B.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare privind pe contestatoarea A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A. în contradictoriu cu intimații G. M. D. G., A. Gh. C., B. Al. V.-D., B. C. E., C. D. Z., C. G. (fostă E.), G. D. I., H. M. D., M. I. D., N. C. G., P. I. M., P. V. V., S. I. C. M., S. I. I., J. V., P. Gh. G., B. B. A., A. L. L., A. P. L., A. N. S., M. N L.-I., M. I. E., M. P. P., M. R. G., P. V. N.-V., P. N. V. și P. V. E. și T. E. și terțul poprit A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, prin avocat P. Ș. C., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind contestatoarea și terțul poprit.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la B. S. A. E. și de la B. D., I. și Crafcenco, după care

Instanța constată ca fiind acoperită, prin prezentarea reprezentantului intimaților, lipsa de procedură cu intimații G. M. D. G. și A. L. L., pentru care nu s-au restituit la dosar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, după care, din oficiu, invocă excepția tardivității contestației la executarea silită însăși și contestația la poprirea înființată prin adresa din 31 august 2010, fila 132 dosar, comunicată contestatoarei la data de 08 septembrie 2010, pe care o pune în discuție.

Avocatul intimaților solicită admiterea excepției.

Instanța admite excepția tardivității contestației contra executării silite însăși și a contestației contra popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 și comunicată contestatoarei la data de 08.09.2010 (f. 131 dosar JS 4), în temeiul art. 401 alin. 1, lit. b) și lit. c) din C.p.c., întrucât contestatoarea avea cunoștință de executarea silită demarată de cei 27 de creditori de la data de 08 septembrie 2010, deci inclusiv de executarea silită făcută a doua oară de intimatul S. I., iar în plus, chiar dacă susține că nu a cunoscut numele creditorilor, instanța reține că, contestatoarea a recunoscut că a luat cunoștință de numele celor 27 de creditori încă de la data de 21 ianuarie 2011 (f. 513 dosar JS 2), așa încât contestația formulată la data de 21 martie 2011 a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile, iar în ceea ce privește contestația pentru motivul executării de către intimatul S. I. a doua oară pentru aceeași creanță, această contestație a fost formulată doar prin cererea modificatoare de la data de 15 iulie 2013 (f. 45 dosar JS 2), când s-a invocat pentru prima dată acest motiv de contestație, deci contestația pentru acest motiv a fost făcută cu depășirea termenului legal de 15 zile atât referitor la executarea a doua oară a creanței stabilite prin titlul executoriu, cât și referitor la executarea a doua oară a sumei reprezentând diferența de actualizare a creanței stabilită prin procesul verbal de actualizare și cheltuieli de executare din 25.02.2011 (f. 50 dosar JS4).

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Avocatul intimaților solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite, iar pe fond respingerea contestației la executare, arătând că în ceea ce privește OG nr. 22/2002 și termenul de 6 luni, CEDO a stabilit prin decizia nr._, cazul Metaxa vs. G., faptul că trebuie să se aibă în vedere un termen rezonabil, considerând statul egal cu cetățeanul și atâta vreme cât cetățeanul nu poate da legi singur în sensul să beneficieze de termene de 6 luni așa cum face statul în această OG nr. 22/2002, jurisprudența CEDO este constantă în ceea ce privește faptul că termenele de grație astfel cum este cel abuziv de 6 luni nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din CEDO, solicitând respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

JUDECĂTORIA

Deliberând, constată următoarele:

Prin contestația la executarea silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, contestatoarea A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A. în contradictoriu cu PIRVULESCU G. în calitate de mandatar a 27 de intimați neidentificați și terțul poprit A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București, a solicitat suspendarea executării silite; constatarea intervenției prescripției dreptului de a solicita executarea silita declanșata in baza titlului executoriu Sentința nr._/17.12.2004; admiterea contestației la poprire și anularea infiintarii popririi si a actelor adiacente efectuate de B. D. I. si Crafcenco precum si intoarcearea executării în dosarul de executare nr. 177/2010 potrivit art. 4041 (1) si 4042 (1) Cod procedura civila.

În fapt, a arătat că invocă excepția prescripției, dreptului de a cere si a efectua executarea silita a A. in temeiul dispozițiilor art. 405, 7208 C. proc. Civ.

Potrivit dispozițiilor art. 405 alin. 1) C. proc. Civ. ,,dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, iar prevederile alin. 2) ne arata momentul de la care se calculează acest termen, respectiv„,termenul de prescripție incepe sa cursa de la data cand se naște dreptul de a cere executarea silita ".

Titlul executoriu invocat este reprezentat de sentința comerciala nr._ pronunțata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI a Comerciala in dosarul nr. 5079/2001.

P. ca in cauza se pune in executare silita un titlu comercial, termenul de prescripție incepe sa curgă de la data de 17.12.2004 intrucat, potrivit art. 7208 C. proc. Civ.„.Hotărârile date in prima instanța privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea "

Având in vedere faptul ca termenul de prescripție a dreptului de a executa silit titlul reprezentat de sentința comerciala nr._ a inceput sa curgă de la data de 17.12.2004, acesta s-a suspendat de drept din data de 26.05.2005 (prin apariția OUG nr.43 din 26.05.2005 si respectiv OUG nr.207 din 22.12.2005 ) pana in data de 30.06.2006 cand a continuat sa curgă termenul de prescripție, acesta implinindu-se la data de 22.01.2009. Arată ca in acesta cauza a avut loc o suspendare de drept a executării titlului (perioada 26.05._06) si nu se poate considera ca s-a modificat termenul de la care a devenit executorie sentința comerciala nr._/2004, respectiv din data de 17.12.2004.

Privind prin prisma dispozițiilor legale menționate, actul de executare silita din dosarul de executare nr. 177/2010, observa ca acesta este efectuat cu mult dupa implinirea termenului general de prescripție de 3 ani.

In aceste condiții, având in vedere art. 405 alin. 3) C. proc. Civ. care arata ca ,,Prin implinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie", solicita instanței de judecata sa constate ca in cauza a operat prescripția dreptului de a cere executarea silita si pe cale de consecința sa dispună admiterea contestației, anularea actului de executare silita si executarea insesi, potrivit dispozițiilor art. 404. C. proc. Civ.

Arată că în acest sens s-a pronunțat Judecătoria Sectorului 2 București prin Sentința civila 2059/17.02.2011, Sentința civila 729/21.01.2011, Sentința civila 929/26.01._, Sentința civila 982/27.01.2011, Sentința civila_/10.11.2010, Sentința civila 1029/12.11.2010, cazuri in care excepția formulata a fost in mod temeinic si legal admisa .

In fapt, a arătat că, cu adresa nr. 5634/09.03.2011 A. a fost instiintata de B. Asociați D., I. si Crafcenco, ca in baza titlului executoriu - sentința civila nr._/17.12.2004 pronunțata de Tribunalul București - Secția a Vl-a Comerciala, s-a luat măsura infiintarii popririi pentru suma de 24.660,28 reprezentând diferența creanța actualizata.

P. a nu fi prejudiciată de iminenta înființare a popririi solicită admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare.

Solicită constatarea faptului că sunt îndeplinite dispozițiile art.403 alin.l Cod procedură civilă și că pe lângă condiția de admisibilitate reprezentată de necesitatea depunerii cauțiunii (în cazul de fată potrivit prevederilor art.86 din OUG nr.51/1998 consideră că este scutită de plata cauțiunii) arată că este grav prejudiciată deoarece A.V.A.S., în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, astfel cum prevede art.9 alin.l din O.U.G. nr.88/1997, modificată de Titlul I al Legii nr.99/1999: "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat...".

Mai mult, cererea de suspendare a executării măsurii inființării popririi este justificată și de faptul că în cazul în speță creditorul fiind persoană fizică, în cazul unei cereri ulterioare de întoarcere a executării această măsură ar fi extrem de dificilă, acesta putând deveni foarte ușor insolvabil.

Solicită să se admită cererea de suspendare a înființării popririi deoarece în cazul în speță se justifică urgența măsurii solicitate prin faptul că este prejudiciată deoarece este poprită o sumă mai mare decât cea datorată iar până la soluționarea pe fond a cauzei, este privată de sumele necesare desfășurării activității în condiții optime.

Arată instanței că prin prezenta cerere contestă cuantumul sumei poprite. Arată, ca nu a fost anexat nici un document justificativ adresei de înființare a popriri, iar în aceste condiții, este in imposibilitatea de a verifica pe de o parte daca actualizarea creanței a fost realizata in mod corect, pe de alta parte, daca onorariul solicitat de B., se încadrează in limitele legale stabilite prin Ordinul MJ nr.2550/14.11.2006 si Legea nr.188/2000, cu modificările si completările ulterioare.

In susținerea celor menționate redă conținutul art. 379 C. proc. civ. "Nici o urmărire asupra bunurilor mobile si imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila".

Susține că nu i-a fost comunicat nici un act care sa justifice plata sumei solicitate.

Arată că se afla in imposibilitate de a critica in mod concret cheltuielile de executare, atat timp cat executorul judecătoresc nu a inteles sa intocmeasca si sa comunice un proces verbal prin care sa se arate modul de calcul al acestora.

In acest sens, invocă dispozițiile art. 3717 (3): « Sumele ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate. «

In consecința, arată ca instanța investita cu soluționarea contestației la executare, trebuie sa sancționeze inceperea executării, dispunând anularea acesteia, conform dispozițiilor anterior arătate.

Arată că cheltuielile de executare nu îndeplinesc cerințele impuse de către art. 379 alin. 3 C., privind caracterul cert al creanței. Aceste sume, puteau si trebuiau cuprinse . de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiat conform art. 3717 cpc, proces verbal ce nu a fost depus de către intimat.

De asemenea, in ceea ce privește cheltuielile de executare, menționam dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550 din 14 noiembrie 2006 (anexa 1), potrivit căruia în cazul unei popriri pentru sume mai mici de 50.000 lei onorariul poate fi pana la 10%.

Arată că asa cum s-a invederat si in practica judecătoreasca, dispoziția legala privitoare la onorariu trebuie interpretata restrictiv in sensul ca plafonul nu trebuie depășit sub nicio forma, deci nici prin adăugarea TVA-ului. In caz contrar s-ar ajunge la consecințe -.acceptabile, in sensul ca finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fara a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA. Referitor la acest aspect ca atunci cand a intenționat ca la onorariu maximal sa se adauge si contravaloarea taxei pe valoare adăugata, legiuitorul a stipulat-o expres in cuprinsul actului normativ (a se vedea in acest sens Ordinul MJLC nr. 772/C/5 martie 2009 art. 1 alin. 2).

Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc, reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, pe baza dovezilor prezentate de către partea interesata, si fata de dispozitile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/200 si cele ale Ordinului Ministrului Justitiiei nr. 2550/2006, in cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determint potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plata a cărei executare se urmărește .

Daca scopul normei prevăzut de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 este limitarea sumei globale care trebuie avansata de creditorul urmăritor si suportata in final de debitor, in scopul protecției acestora, inseamna ca plafonl maximal prevăzut de lege nu poate fi depășit prin adăugarea de TVA. Prin urmare dispozițiile art. 37 din Legea nr. 188/2000 trebuie interpretate in sensul ca onorariul maxim de 10% din debitul principal poprit include si TVA, fiind nelegala adăugarea unor taxe ori impozite, datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat.

Mai mult decât atat, arată ca prin decizia Curții Constituționale nr. 458/31.03.2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 256/17.IV.2009, definitiva si general obligatorie, s-a constatat ca dispozițiile art. 3731 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 sunt neconstitutionale.

Prin urmare susține că executorul judecătoresc are obligația de a solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia ii va înainta in copie cererea creditorului urmăritor si titlul executoriu.

Arată că începerea executării silite împotriva sa fara îndeplinirea acestei cerințe imperative este nelegala.

Arată că înlăturarea obligativității solicitării de către executorul judecătoresc a încuviințării executării de către instanța de judecata reprezintă o nelegalitate in sensul ca se incalca principiul separației puterilor in stat, respectiv autoritatea administrativa produce o imixtiune in competentele instanței de judecata.

Astfel patrimoniul său poate fi afectat in sensul micșorării nejustificate sau a imposibilității de reintregire, ceea ce incalca dreptul de proprietate.

Arată instanței faptul ca in dosarul de executare nr. 177/2010, bej " draganescu, ionescu si crafcenco », nu deține o încheiere de încuviințare a cererii de executare silita pronunțata de către instanța de executare in temeiul art. 3731 cod de proc.civ., prin care sa se încuviințeze executarea silita a debitorului avas, la cererea a 27 creditori persoane fizice care nu au fost nominalizate in actul de executare - prin mandatar parvulescu gheorghe.

Arată instanței ca prin această cerere contesta suma de 24.660,28 RON care reprezintă debitul plus onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare.

A. solicita anularea procesului verbal de cheltuieli de executare deoarece este nelegal.

Astfel, desi art. 3717 C. proc. civ. stabilește ca, pentru cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite executorul intocmeste proces-verbal care constituție titlu executoriu, acestea trebuie la rândul lor, ca in cazul tuturor titlurilor executorii sa fie supuse incuviintarii executării de către instanța de executare conform art. 3731 C. proc. Civ.

Arată că în acest sens s-au pronunțat instanțele, aceasta practica fiind justificata in ideea de a supune controlului judecătoresc sumele stabilite cu titlu de cheltuieli si puse in sarcina debitorului.

În cauza de fata, cheltuielile de executare nu au fost încuviințate de către instanța de judecata.

In ceea ce privește lipsa fondurilor pentru a achita suma stabilita in sarcina instituției noastre, arată că patrimoniul instituțiilor publice poate fi executat printr-o procedura speciala de aducere la indeplinire a obligațiilor stabilite in sarcina lor, cu respectarea termenului de gratie de 6 luni fixat de dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, termen care incepe sa curgă de la data la care A. a primit somația de plata, la cererea creditorului.

Arată ca in conformitate cu art. 25 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata, cu modificările si completările ulterioare, conturile bancare ale A. sunt supuse prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81/2002, aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2002.

Susține că prin Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecințelor incetarii răscumpărării de unități de fond de către Fondul N. de Investiții, cu completările ulterioare, A. a preluat fara plata toate drepturile si obligațiile CEC SA, rezultate din acte juridice încheiate de acesta cu FNI si/sau cu SOV INVEST SA. La data intrării in vigoare a acestei legi A. se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale CEC SA, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita.

Arată că în acest context a făcut plați voluntare, incepand din anul 2007, in favoarea investitorilor FNI, in baza sentințelor judecătorești, in limita încasărilor înregistrate de instituție.

Începând din luna octombrie 2008, pe fondul lipsei de lichiditate, arată că a incetat aceste plați, fapt ce a condus la inițierea de către investitorii FNI, prin birourile executorilor judecătorești, infiintarii de popriri pe toate conturile deschise la T. si EXIMBANK, fapt ce a condus Ia indisponibilizarea sumelor incasate in conturile A..

Aceasta a condus ca la data de 16.11.2009, suma existenta in conturile A. sa fie mult mai mica, fata de suma aferenta dosarelor de executare FNI.

Prin urmare, consideră că este nelegala suma pentru care executorul judecătoresc a comunicat ca a infiintat poprire.

P. toate considerentele expuse solicită admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea adresei de înființare a popririi si a actelor adiacente efectuate de B. Asociați D., I. si Crafcenco, în dosarul de executare.

În dovedire solicită proba cu acte.

În drept, invocă dispozițiile art. 373 1, art. 399 C. Pr. Civ. precum si celelalte dispoziții legale menționate.

Prin sentința civilă nr. 7440/25.10.2011, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pe al cărei rol aceasta a fost înregistrată sub nr._ .

Prin cererea precizatoare depusă la data de 15.06.2012 (f. 3), contestatoarea a indicat că numele și prenumele, respectiv domiciliile intimaților în contradictoriu cu care a formulat contestația este conform adresei primita din partea B. D., I. si Crafcenco, inregistrata la A. cu nr._/23.05.2012, conținând datele si informațiile referitoare la cei 27 creditori din Dosarul de executare nr. 177/2010, în raport de care instanța a conceptat în cauză pe intimații G. M. D. G., A. Gh. C., B. Al. V.-D., B. C. E., C. D. Z., C. G. (fostă E.), G. D. I., H. M. D., M. I. D., N. C. G., P. I. M., P. V. V., S. I. C. M., S. I. I., J. V., P. Gh. G., B. B. A., A. L. L., A. P. L., A. N. S., M. N L.-I., M. I. E., M. P. P., M. R. G., P. V. N.-V., P. N. V. și P. V. și T. E..

La data de 19.04.2013 a decedat intimata P. V., judecata fiind suspendată prin încheierea din 09.01.2014.

Prin cererea de repunere pe rol depusă la data de 17.07.2013, contestatoarea a formulat și o cerere de modificare a contestației inițiale, invocând în plus faptul că intimatul Sofonie I. ar fi executat a doua oară creanța, astfel că a solicitat și obligarea paratului Sofonie I. la restituirea sumei totale de 5695,67 lei (4884,75 lei creanța actualizata plus diferența de actualizare si 810,92 lei cheltuieli totale de executare), ce urmează a fi actualizata incepand cu data executării contului si pana la data plații efective.

A arătat că intimatul Sofonie I. in calitate de creditor AAAS in baza Sentinței civile nr._/17.12.2004, a apelat la B. S. A., solicitând alături de alti creditori, suma inițiala din sentința, actualizata cu indicele de inflație, la care s-au adăugat cheltuieli de executare - dosar de executare nr. 867/2009.

Suma datorata a fost achitata prin executare in data de 25.05.2010 in baza dosarului de executare nr. 867/2009 emis de B. S. A..

Ulterior s-a inregistrat la AAAS si dosarul de executare nr. 177/2010 - B. D., I. si Crafcenco, printre creditori figurând si paratul Sofonie I., solicitând iarasi suma inițiala din sentința, actualizata cu indicele de inflație, la care s-au adăugat cheltuieli de executare.

Arată ca suma datorata a fost achitata a doua oara prin executare in baza dosarului nr. 177/2010 emis de B. D., I. si Crafcenco.

Susține că, în consecința, suma de 5695,67 lei reprezintă suma necuvenita, deoarece intimatul in calitate de creditor a apelat anterior la B. S. A. si a recuperat suma datorata de AAAS, conform titlului executoriu - Sentința civila nr._/17.12.2004.

Față de cele prezentate, solicită să se admită contestația astfel cum a fost formulata si motivata si sa se dispună obligarea paratului Sofonie I. la restituirea sumei de 5695,67 lei (4884,75 lei creanța actualizata plus diferența de actualizare si 810,92 lei cheltuieli totale de executare), ce urmează a fi actualizata incepand cu data executării contului si pana la data plații efective.

In drept, invoca dispozițiile art. 1551 alin. 2 din Codul de Procedura Civila.

La data de 05.09.2013, contestatoarea a depus cerere precizatoare prin care a indicat că numele corect al intimatului este S. I., nu Stefanie I..

Prin cererea de repunere pe rol depusă la data de 23.09.2014, contestatoarea a indicat ca moștenitorii definctei intimate P. V. sunt:

-P. N.-V. cu domiciliul in D., ., jud. Hunedoara,

-P. V.-E. cu domiciliul in D., ., jud. Hunedoara.

A solicitat introducerea in cauza a acestor persoane si citarea lor la domiciliul indicat.

De asemenea, a solicitat din nou obligarea paratului S. I. la restituirea sumei totale de 5695,67 lei (4884,75 lei creanța actualizata plus diferența de actualizare si 810,92 lei cheltuieli totale de executare), ce urmează a fi actualizata incepand cu data executării contului si pana la data plații efective.

Intimații nu au depus întâmpinare.

În ședința publică de la data de 26.02.2015, pentru considerentele reținute în partea introductivă a prezentei sentințe, instanța a invocat, a pus în discuție și a admis excepția tardivității contestației contra executării silite însăși și contestației contra popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 și comunicată contestatoarei la data de 08.09.2010, așa încât, în consecință, instanța va respinge contestația contra executării silite însăși și contestația contra popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 și comunicată contestatoarei la data de 08.09.2010 ca tardiv formulate.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, din oficiu, a solicitat transmiterea, în copie, a actelor din dosarul de executare silită nr. 177/2010 de către B. D. I. si Crafcenco, care au fost depus la dosarul cauzei.

De asemenea, din oficiu, instanța a solicitat transmiterea, în copie, a actelor din dosarul de executare silită nr. 867/2009 al B.E.J. S. A. E. privitoare la sumele ce au fost executate și cele care au fost distribuite intimatului creditor S. I., precum și cele referitoare la eventuala actualizare a creanței acestui intimat, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

Prin sentința comercială nr._/17.12.2004 pronunțată de Tribunalului București – secția a VI-a comercială în dosarul nr. 5079/2001, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1287/21.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S. a fost obligată la plata către intimatul S. I. a sumei de 1.452,08 lei, iar intimatul a formulat cerere de executare silită la data de 06.04.2009, fiind format dosarul de executare silită nr. 867/2009 pe rolul B. S. A. E., rezultând un debit actualizat plus cheltuieli de executare de 5.146,10 lei RON, conform procesului – verbal de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 08.04.2009 (f. 572 dosar JS2), care a fost recuperat și distribuit intimatului S. I. în luna februarie 2010 (f. 570 dosar JS2), iar prin procesul – verbal de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 23.04.2010 (f. 573 dosar JS2) s-a procedat la actualizarea creanței pentru intervalul februarie 2009 – februarie 2010, diferența de actualizare fiind de asemenea recuperată și virată către intimatul S. I., contestatoarea având cunoștință de acest dosar de executare încă de la data de 10.04.2009, conform recunoașterii acesteia (f. 512).

La data de 31.08.2010 a fost emisă adresa de înființare a popririi la terțul poprit Trezoreria Sector 1 București, cu sediul în sector 2, comunicată terțului la data de 07.09.2010 (f. 132 dosar JS4) fiind înștiințată și debitoarea, prin adresa comunicată la data de 08.09.2010 (f. 131, f. 134 dosar JS4).

În baza adresei de înființare a popririi din 31.08.2010, terțul poprit a reținut și virat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 56.276,13 lei la 22.10.2010, suma de 85.689,34 lei la 20.10.2010, suma de 159.625,31 lei la 21.10.2010, suma de 55.449,03 lei la 27.10.2010, suma de 32.567,63 lei la 26.10.2010, suma de 115.433,92 lei la 25.10.2010, conform adreselor emise de acest terț (f. 115 - 120 dosar JS4).

La data de 15.11.2010, B. D. I. si Crafcenco a dispus distribuirea sumei totale de 505.041,36 lei RON consemnată la CEC Agenția V. (f. 80 dosar JS4).

La data de 01.10.2010, intimații au solicitat continuarea executării silite prin poprire asupra diferenței de actualizare cu coeficientul de inflație pentru perioada august 2010 – octombrie 2010.

B. D. I. si Crafcenco a stabilit suma totală de 24.660,28 lei RON cu titlu de actualizare a creanței cu indicele lunar al prețurilor de consum și cheltuieli de executare aferente actualizării, conform proceselor verbale de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 25.02.2011 (f. 37 - 63 dosar JS4).

La data de 25.02.2011 a fost emisă adresa de înființare a popririi la terțul poprit Trezoreria Sector 1 București, cu sediul în sector 2, comunicată terțului la data de 09.03.2011 (f. 34 dosar JS4) fiind înștiințată și debitoarea, prin adresa comunicată la data de 08.03.2011 (f. 35, f. 64 dosar JS4).

Prin urmare, având în vedere că a fost admisă excepția tardivității contestației contra executării silite însăși și a contestației contra popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 și comunicată contestatoarei la data de 08.09.2010, întrucât motivele de contestație referitoare la prescripția dreptului de a cere și a efectua executarea silită a sumelor stabilite prin sentința comercială nr._/17.12.2004 în dosarul de executare silită nr. 177/2010, cel referitor la lipsa încheierii de încuviințare a executării silite și cel referitor la faptul că intimatul S. I. a procedat a doua oară la executarea aceleiași creanțe, constituie motive de contestație a executării însăși, deci tardive conform considerentelor din partea introductivă a prezentei sentințe, acestea nu vor mai fi analizate pe fond, iar instanța va proceda în continuare la analiza pe fond a celorlalte motive de contestație referitoare la executarea silită prin poprire a diferenței de actualizare cu coeficientul de inflație pentru perioada august 2010 – octombrie 2010 conform proceselor verbale de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 25.02.2011 și conform adresei de înființare a popririi la terțul poprit Trezoreria Sector 1 București, comunicată terțului la data de 09.03.2011 cu privire la care a fost înștiințată debitoarea prin adresa comunicată la data de 08.03.2011.

Astfel, potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Instanța constată însă că debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri pentru a fi incidente disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002, deși această dovadă îi incumba potrivit disp. art. 1169 C. civ., or, în aceste condiții, creditorul poate solicita executarea silită a diferenței de actualizare potrivit Codului de procedură civilă.

Cu privire la cheltuielile de executare contestate instanța constată că suma menționată în adresa prin care a fost înștiințată debitoarea cu privire la înființarea popririi pentru diferența de actualizare, se compune din debitul actualizat în funcție de indicele de inflație, cheltuieli de executare reprezentate de taxă proces verbal actualizare și constatare cheltuieli, precum și onorariu executor. Aceste din urmă sume s-au stabilit prin procesele verbale de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 25.02.2011. Instanța subliniază că atât onorariul executorului judecătoresc, cât și celelalte cheltuieli de executare respectă dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției și în Hotărârea nr. 19/2010 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, ținând seama de plafoanele minime și maxime ale onorariile menționate. Instanța apreciază că adăugarea TVA la onorariul maxim nu contravine legii, atâta timp cât actul normativ nu distinge, iar TVA reprezintă un impozit indirect.

Aspectul că executorul judecătoresc a inclus în onorariu și taxa pe valoare adăugată nu este de natură să conducă la concluzia că onorariul stabilit depășește limita legală, în condițiile în care în sarcina sa exista obligația legală de a proceda astfel, fiind plătitor de TVA. A considera că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul maxim legal nici în situația adunării taxei pe valoare adăugată ar implica consecința contrară interdicției generale a oricărei forme de discriminare impuse de Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. ca pentru un executor judecătoresc, plătitor de TVA, plafoanele maximale să aibă un cuantum diferit decât cele la care s-ar raporta un executor judecătoresc, căruia nu îi incumbă o astfel de obligație fiscală, în condițiile în care cuantumul sumelor ce urmează a fi poprite ar fi egal. În lipsa unor norme derogatorii exprese, interpretarea textului legal prin care se stabilesc onorariile maximale trebuie să conducă, în condiții identice, la aceleași consecințe pentru toți destinatarii lui, egalitatea în drepturi fiind consacrat ca drept fundamental de art. 16 din Constituția României.

În ceea ce privește prescripția executării silite a sumei totale de 24.660,28 lei RON cu titlu de actualizare a creanței cu indicele lunar al prețurilor de consum și cheltuieli de executare aferente actualizării, conform proceselor verbale de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 25.02.2011, instanța reține că atâta vreme cât în urma cererii de executare silită intimații și-au realizat creanțele stabilite prin sentința pusă în executare, iar această executare rămâne valabilă, nefiind contestată în termenul legal, cererea de executare silită depusă la data de 25.02.2010 a produs efectul prevăzut de art. 405² alin. 1 liniuța a 2-a Cod pr.civ., adică a întrerupt cursul prescripției, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care a fost întrerupt din nou prin emiterea adresei de înființare a popririi și prin emiterea actului de distribuție a sumelor rezultate din executare, în raport de care executarea silită a sumelor reprezentând actualizare se situează în interiorul termenului de prescripție.

Asupra actualizării sumei prin procesele verbale de actualizare și stabilire cheltuieli de executare din data de 25.02.2011, instanța constată că din înscrisurile existente în dosarul de executare, suma datorată cu titlu de diferență de actualizare a debitului principal de către contestatoare a fost corect actualizată în raport cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S., conform art. 371², alin. 3 C.proc.civ.

În privința celuilalt motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, ce vizează imposibilitatea verificării de către aceasta a modului de actualizare a creanței și a stabilirii onorariului executorului judecătoresc, pe considerentul că nu i s-au comunicat procesul-verbal de actualizare a creanței și cel privind cheltuielile de executare, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit disp. art. 454 alin. 1 C. proc. civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată. Prin urmare, executorul judecătoresc are obligația legală numai de a înștiința debitorul despre măsura înființării popririi, iar nu și de a-i comunica acestuia în copie certificată titlul executoriu sau procesele verbale de cheltuieli și de actualizare, care există în dosarul de executare. Instanța constată că prin adresa emisă de executorul judecătoresc și comunicată contestatoarei, i s-a adus la cunoștință acesteia măsura înființării popririi asupra conturilor deținute la terțul poprit pentru suma reprezentând diferență de actualizare, astfel încât obligația legală a fost respectată.

Celelalte susțineri ale debitoarei, legate de lipsa disponibilităților bănesti pentru plata diferenței de actualizare, nu sunt de natură a afecta validitatea actelor de executare, realizarea creanței intimaților neputând fi condiționată de existența sau inexistența disponibilităților bănești ale contestatoarei debitoare.

În consecință, reținând că executarea silită s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează materia, instanța constată că cererea este netemeinică, urmând a contestația contra actelor de executare silită ulterioare popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 ca neîntemeiată.

Deoarece, potrivit art. 404¹ și art. 404² Cod pr.civ., întoarcerea executării este condiționată de desființarea titlului executoriu, a actelor de executare sau a executării silite, iar în prezenta cauză contestația urmează a fi respinsă cu consecința păstrării actelor de executare, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale menționate și, în consecință, că cererea de întoarcere a executării este neîntemeiată, așa încât o va respinge ca atare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din disp. art. 403 alin. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația contra executării silite însăși și contestația contra popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 și comunicată contestatoarei la data de 08.09.2010, privind pe contestatoarea A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI – A., cu sediul în sector 1, București, .. Ș., nr. 50, în contradictoriu cu intimații G. M. D. G., cu domiciliul în Timișoara, .. 11, ., ., A. Gh. C., cu domiciliul în TG. J., .. 9, ., B. Al. V.-D., B. C. E., ambii cu domiciliul în BUMBEȘTI J., ., ., Județul Gorj, C. D. Z., cu domiciliul în com. MUȘETEȘTI, ., C. G. (fostă E.), cu domiciliul în BUMBEȘTI J., ., ., Județul Gorj, G. D. I., cu domiciliul în TG. J., ALEEA TEILOR, ., ., H. M. D., cu domiciliul în TG. J., ., ., ., M. I. D., cu domiciliul în BUMBEȘTI J., ., N. C. G., cu domiciliul în BUMBEȘTI J., ., ., P. I. M., cu domiciliul în TG. J., . P., ., ., P. V. V., cu domiciliul în TG. J., . P., ., ., S. I. C. M., S. I. I., ambii cu domiciliul în cu domiciliul în TG. J., . P., ., ., J. V., cu domiciliul în TG. J., .. 48, ., P. Gh. G., cu domiciliul în ȚICLENI, ., Județul Gorj, B. B. A., cu domiciliul în TG. J., ., ., ., Județul Gorj, A. L. L., cu domiciliul în HUNEDOARA, ., ., Județul Hunedoara, A. P. L., A. N. S., ambii cu domiciliul în C., ., ., M. N L.-I., cu domiciliul în C., ., ., M. I. E., M. P. P., ambii cu domiciliul în C., ALEEA FLORILOR, ., Județul Hunedoara, M. R. G., cu domiciliul în C., .. 80, Județul Hunedoara, P. V. N.-V., P. N. V. și P. V. E., toți cu domiciliul în D., ., Județul Hunedoara și T. E., cu domiciliul în D., .. 1, Județul Hunedoara și terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, sector 4, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 6-8, ca tardiv formulate.

Respinge contestația contra actelor de executare silită ulterioare popririi înființate prin adresa emisă de executorul judecătoresc la data de 31.08.2010 ca neîntemeiată.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței, cererea de recurs urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

M. D. D. F. B.

Red./tehn./M.D.D./F.B./32 ex. /06.11.2015

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2207/2015. Judecătoria...		Contestaţie la executare. Sentința nr. 2300/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2299/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2299/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI