Contestaţie la executare. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2309/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2309/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.2309

Ședința publică din data de: 26.02.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ din:

PREȘEDINTE: F. N.

GREFIER: D. N.

Pe rol se afla soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită, întoarcere executare silită, formulată de contestatoarea S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. în contradictoriu cu intimata G. S. S.R.L.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când a dispus următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 12.12.2014, sub nr._, contestatoarea S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația la executare și să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1680/2014 al B. Asociați "D. și D."; să se dispună anularea încheierii din data de 21.11.2014 pronunțată de B. Asociați "D. și D.", prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite; să se dispună anularea încheierii din data de 25.11.2014 pronunțată de biroul executorului judecătoresc, prin care s-au stabilit sumele datorate; să se dispună anularea încheierii din data de 25.11.2014 "pronunțată de B. "D. și D." privind cheltuielile de executare și să se dispună anularea executării silite însăși; să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestație la executare; să se dispună întoarcerea executării silite pentru sumele ce vor fi executate în cadrul dosarului de executare nr. 1680/2014 până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În motivare, s-a arătat că respectiva creanță pretinsă de către intimată nu este datorată de către contestatoare, creanța fiind transferată, prin divizare, către S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. – FILIALA MUNTENIA SA.

Astfel, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății nr. 204 din data de 23.12.2013, s-a aprobat divizarea parțială în interesul societății a Societății de Construcții in Transporturi București SA, conform proiectului de divizare, cu transferul parțial al patrimoniului către S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. – FILIALA MUNTENIA SA.

Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.206 din data de 07.04.2014 s-a aprobat operațiunea de divizare parțială a contestatoarei S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA, în condițiile prevăzute în proiectul de divizare parțială publicat în Monitorul Oficial, partea a IV- a nr.1224 din 25.02.2014.

Prin Rezoluția nr._/11.06.2014, emisa de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a admis cererea de constatare a legalității asupra divizării și s-a dispus transmiterea acesteia spre competenta soluționare a Tribunalului București.

Prin încheierea finală de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a VI - a Civilă, a fost admisă cererea și s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a contestatoarei S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial partea a IV- a nr. 1224, divizarea parțiala producându-și efectele de la data înregistrării în Registrul Comerțului a hotărârii ultimei adunări generale a asociaților societăților implicate în divizare.

În data de 27.08.2014, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a dispozițiilor cuprinse în încheierea judecătoreasca nr. 670/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Civilă privind divizarea parțială a societății contestatoare în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară.

Prin proiectul de divizare din data de 03.02.2014 publicat în Monitorul Oficial al României partea IV, nr.1224 din data de 25.02.2014, creanța solicitata de intimată a fost transferată către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA.

Contestatoarea a arătat că, potrivit art. 250 alin. 1 din Legea nr. 31/1991, fuziunea sau divizarea are următoarele consecințe: a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată și societatea absorbanta/societățile beneficiare, cât și în raporturile cu terții, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societățile beneficiare al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare; b) acționarii sau asociații societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante, respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare; c) societatea absorbita sau divizata încetează să existe. Potrivit art. 250 alin. 2 din Legea nr. 31/1991, nicio acțiune sau parte sociala la societatea absorbanta nu poate fi schimbata pentru acțiuni/parii sociale emise de societatea absorbita și care sunt deținute: a) de către societatea absorbanta, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății; sau b) de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane în nume propriu, dar în contul societății. Potrivit art. 250 alin. 3 din Legea nr. 31/1991, nicio acțiune sau parte socială la una dintre societățile beneficiare nu poate fi schimbată pentru acțiuni la societatea divizată, deținute: de către societatea beneficiară în cauză, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar pe seama societății; sau de către societatea divizată, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar pe seama societății.

Astfel, contestatoarea a arătat că în cazul divizării, transferul activului și pasivului este o transmisiune cu titlu universal, noua societate rezultată în urma divizării dobândind doar o fracțiune din totalitatea drepturilor si obligațiilor ce au aparținut societății divizate. Transmiterea de care vorbește art. 250 produce efecte "ope legis" și își produce efectele atât între societatea divizata și cele rezultate în urma procesului de divizare, cât și în raporturile cu terții.

Art. 249 din Legea nr. 31/1990 dispune că fuziunea/divizarea produce efecte: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, de la data înmatriculării în registrul comerțului a noii societăți sau a ultimei dintre ele; b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la o alta data, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau societăților beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă patrimoniul.

Astfel, contestatoarea a mai menționat faptul că, având în vedere cele menționate, la data de 27.08.2014, drepturile și obligațiile ce rezultă din raporturile juridice născute între aceasta și ., împreună cu toate drepturile și obligațiile procesuale, au fost transmise cu titlu universal către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară, în temeiul proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr. 1224/25.02.2014 și al încheierii finale de dezinvestire nr. 670 din data de 17.07.2014 pronunțată de Tribunalul București.

Litigiul, ca și potențiala creanță solicitată de către creditoare, care formează obiectul dosarului nr. 274/2014, în care a fost pronunțata Sentința Civila nr.899/27.02.2014 de către Tribunalul București, a fost inclus în situațiile financiare de divizare și a fost transferat ca și element de pasiv către societatea beneficiară, respectiv S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA.

În aceste condiții s-a menționat că, în momentul începerii executării silite, . nu mai putea pretinde nicio sumă de bani de la contestatoare, creanța pe care o deținea în temeiul sentinței nr. 899/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.274/2014, fiind transferată ca și element de pasiv către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, intimata inițiind în mod nelegal executarea silită față de contestatoare.

Contestatoarea a mai invocat ca și motiv de nulitate a executării silite faptul că pe rolul B. I. T. D. se află un alt dosar de executare, având același creditor – . și același obiect, respectiv sentința civila nr. 899/27.02.2014 pronunțata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI în dosarul nr. 274/2014.

Referitor la suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat că, raportat la motivele de nulitate invocate, respectiv la faptul că executarea silită se desfășoară împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor al creditorului, obligația de plată fiind transferată către societatea beneficiara a divizării, respectiv către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, este evident că se impune suspendarea executării silite.

De asemenea, contestatoarea a mai menționat faptul că, deși nu datorează către intimata . nicio sumă de bani, toate conturile deschise la toate unitățile bancare sunt poprite, cu consecința perturbării grave a activității, în condițiile în care toate plățile către furnizori sunt blocate până la ridicare popririlor înființate, existând chiar riscul major de blocare a activității acesteia.

Contestatoarea a mai solicitat întoarcerea executării silite în cauză, pentru ipoteza în care se execută, parțial sau în totalitate, sumele de bani pentru care s-a început executarea silită până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În motivarea în drept, au fost invocate disp. art.711 si urm. art. 718 Noul Cod de Procedura Civila, Legea nr.31/1990.

În dovedire, s-a depus un set de înscrisuri (f. 11-78).

La data de 12.01.2015, intimata . a depus întâmpinare, prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, a cererii de suspendare a executării și a cererii de întoarcere a executării.

De asemenea intimata a invocat următoarele excepții: excepția netimbrării cererii de contestație la executare, suspendare a executării silite și întoarcere a executării, intimata menționând faptul că reclamanta contestatoare nu se încadrează în cazurile de excepție prevăzute la art. 30 din OUG nr. 80/2013 și nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite pentru neplata cauțiunii, condiția de admisibilitate a plății cauțiunii fiind prevăzută în mod imperativ de art.718 alin.2 lit. c din NCPC; excepția inadmisibilității contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.712 alin.1 NCPC; excepția autorității de lucru judecat prevăzuta de art.430 si art.432 din NCPC.

Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.712 alin.1 NCPC, intimata a menționat faptul că, potrivit acestui text legal, „dacă executarea silita se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecații în prima instanța sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisa."

Intimata a menționat că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SCTB SA nr.204 din data de 23.12.2013, prin care s-a aprobat divizarea parțiala în interesul societății a Societății de Construcții în Transporturi București SA, conform proiectului de divizare, cu transferul parțial al patrimoniului către S. de Construcții în Transporturi București SA - FILIALA MUNTENIA SA, a fost adoptata în data de 23.12.2013, adică cu două luni înainte de pronunțarea de către Tribunalul București a Sentinței civile nr.899/2014 din data de 27 februarie 2014, care constituie titlul executoriu a cărui realizare se urmărește pe calea executării silite.

De asemenea, a arătat că proiectul de divizare parțială a fost publicat in Monitorul Oficial, partea a IV-a nr.1224 din data de 25.02.2014, tot înainte de pronunțarea Sentinței civile nr.899/27.02.2014. Cu toate acestea, reclamanta contestatoare, care a avut calitatea de pârâtă în cauza mai sus amintita, nu a invocat, cu ocazia judecării fondului cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive întemeiată pe transmisiunea cu titlu universal, a unei părți din patrimoniul SCTB SA - inclusiv a creanței intimatei - către SCTB - Filiala Muntenia SA, ca urmare a adoptării Hotărârii AGE a Acționarilor SCTB SA nr. 204/23.12.2013, prin care s-a aprobat divizarea parțiala în interesul societății a Societății de Construcții în Transporturi București SA, conform proiectului de divizare, cu transferul parțial al patrimoniului către S. de Construcții in Transporturi București SA - FILIALA MUNTENIA SA.

Intimata a mai arătat că Sentința civila nr.889/27.02.2014 a fost comunicata părților pe data de 27.06.2014, iar reclamanta contestatoare avea dreptul de a formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare; aceasta nu a exercitat calea de atac, hotărârea rămânând definitivă pe data de 16.07.2014, ca urmare a neformulării cererii în anulare.

Ca urmare a faptului ca reclamanta contestatoare nu a înțeles să invoce nici în calea de atac ce i-a fost deschisă de lege excepția lipsei calității procesuale pasive - întemeindu-se pe actele anterior amintite, precum și pe Hotărârea AGE a Acționarilor Nr.206 din data de 07.04.2014, prin care s-a aprobat operațiunea de divizare parțiala a societății contestatoare, în condițiile prevăzute în proiectul de divizare parțiala, contestatoarea nu mai poate invoca, pe calea contestației la executare, faptul că respectiva creanță nu este datorata de către contestatoare, deoarece a fost transferata de către aceasta, prin divizare, către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, întrucât motivul de fapt al divizării parțiale, cu consecința motivului de drept al transmiterii unei părți a patrimoniului - inclusiv creanța intimatei - către societatea beneficiară a divizării, ar fi putut fi opus ca excepție în cursul judecații în prima instanță sau în calea de atac ce i-a fost deschisă.

De asemenea, intimata a arătat că deține împotriva reclamantei contestatoare, un alt titlu executoriu, reprezentat de încheierea finala de dezinvestire, pronunțata de Tribunalul București, Secția a Vl-a civila, pe data de 24.01.2014, în dosarul nr._ prin care s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile și mobile ale debitoarei SCTB SA, până la concurența sumei de 232.781,20 lei, la plata căreia a fost obligată prin Sentința civila nr.899/27.02.2014.

Aceasta hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de către SCTB SA, prin Decizia civila Nr.467/11.06.2014, și aceasta din urmă hotărâre fiind anterioara încheierii finale de dezinvestire nr.670 din data de 17.07.2014.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat prevăzuta de art.430 si art.432 din NCPC, intimata a arătat că, potrivit art.430 alin.1 din NCPC, hotărârea judecătoreasca ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale or asupra oricărui alt incident, are de la pronunțare autoritate de lucru judecat în legătura cu chestiunea tranșata, iar potrivit alin.2 al art.430 din NCPC, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv acelea prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.

Intimata a mai menționat, că potrivit articolelor invocate, calitatea procesuală activă și respectiv pasivă a părților, intră și ea sub autoritatea de lucru judecat, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlul executoriu, respectiv de la data de 16.07.2014.

Încheierea de dezinvestire nr.670 din data de 17.07.2014 pronunțata de Tribunalul București, prin care a fost admisa cererea si s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a societății contestatoare în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul societății contestatoare, în calitate de societate beneficiară, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a nr.1224, divizarea parțiala producându-și efectele de la data înregistrării în Registrul Comerțului a hotărârii ultimei adunări generale a asociaților societăților implicate în divizare, nu poate aduce atingere autorității de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Sentința civila nr.899/27.02.2014.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii de contestație la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Reclamanta contestatoare a învederat instanței faptul că nu ar datora creanța urmărită, întrucât în speță, ar fi operat, "ope legis", ca urmare a divizării parțiale a societății contestatoare, o transmisiune cu titlu universal a unei fracțiuni din totalitatea drepturilor si obligațiilor ce au aparținut societății divizate, către societatea beneficiară a divizării SCTB SA-FILIALA MUNTENIA SA, invocând ca temei legal dispozițiile art.250 din Legea nr.31/1990.

Față de cele arătate, intimata consideră că susținerile reclamantei contestatoare sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile art.250 din Legea nr.31/1990 nu sunt aplicabile în speță, acestea referindu-se la consecințele divizării totale a unei societăți având drept efect transmiterea tuturor activelor si pasivelor societății absorbite/divizate, care încetează să existe (art.250 alin. 1 lit. c) către societatea absorbanta/societățile beneficiare (art.250 alin. 1 lit. a), în acest caz operand o transmisiune cu titlu universal a unei fracțiuni din patrimoniul societății divizate către fiecare dintre societățile beneficiare ale acestei operațiuni juridice.

Intimata arată că în prezenta cauză nu a fost vorba despre o divizare totală, ci despre o divizare parțială, cu consecința patrimonială constând în aceea ca nu s-a realizat o transmisiune cu titlu universal a unei fracțiuni din patrimoniul societății divizate, ci s-a realizat o transmisiune cu titlu particular, numai a anumitor creanțe/datorii, individual determinate în proiectul de divizare parțiala, de la SCTB SA către SCTB SA-FILIALA MUNTENIA SA, și a unui activ net, de asemenea individual determinat, în valoare de 13.521.569 RON, compus din prima de divizare în sumă de 569 RON și majorare de capital social de la SCTM, ca urmare a preluării aportului net, în valoare de 13.521.000 RON.

De asemenea, intimata a menționat faptul că transmisiunea universală intervine atunci când se transmite întreg patrimoniul, nefracționat, de la o persoană la alta, iar transmiterea cu titlu universal consta în transmiterea fracționată a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane. Prin urmare, întrucât a operat, cu titlu particular, un transfer parțial al patrimoniului, fiind vorba de o divizare parțiala, SCTB SA nefiind dizolvată ca urmare a divizării, ci dimpotrivă, continuând să existe și având în continuare patrimoniu urmăribil, astfel după cum se afirmă chiar pe prima pagina a Proiectului de divizare parțială din data de 03.02.2014, intimata consideră ca dispozițiile art.250 din Legea nr.31/1990 nu sunt aplicabile in prezenta cauză și că cererea de contestație la executare fundamentată pe aceste dispoziții legale nu este întemeiată.

Intimata a mai arătat că, pe lângă faptul că dispozițiile art.250 din Legea nr.31/1990 nu sunt incidente în cazul de față, astfel după cum a argumentat anterior, că efectele "ope legis" ale transmisiunii cu titlu particular a pasivului patrimonial, precum și cele ale art.249 din Legea nr.31/1990, referitoare la efectele divizării, sunt limitate de dispozițiile art.1599 - art.1608, art.14 si art.15 din Noul Cod Civil, care constituie legea generala în materie civilă și comercială.

Prin urmare, textele legale din Noul Cod Civil, referitoare la preluarea datoriei, arată, pe de o parte, că preluarea datoriei se poate face în două feluri, fie prin contract încheiat între fostul debitor și noul debitor, dar sub rezerva exprimării acordului la preluare al creditorului, fie prin contract încheiat între noul debitor și creditor, iar pe de altă parte, ca, în toate cazurile, debitorul inițial nu este liberat de datorie dacă se dovedește că noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria.

Intimata a menționat faptul că părțile din prezenta cauză nu se încadrează în niciuna dintre cele două situații avute în vedere de către textul legal, deoarece nici nu s-a încheiat un contract în sensul preluării datoriei cu SCTB SA-FILIALA MUNTENIA SA și nici nu i s-a cerut intimatei acordul pentru includerea creanței pe lista celor transferate, prin Proiectul de divizare parțială din data de 03.02.2014, cu toate că în Contractul de Prestări Servicii nr. DJRC/239 /22.12.2011, care a stat la baza raporturilor juridice pe care le aveau, exista o clauză intuitu personae care avea menirea de a opri cesionarea de către părți către terți, a drepturilor și obligațiilor contractuale, fiind sancționată cu rezilierea contractului situația în care una dintre părți cesionează drepturile și obligațiile sale, prevăzute de prezentul contract, fără acordul scris al celeilalte părți.

Ceea ce este însă cel mai important este faptul ca noul debitor nu se poate libera de datorie, ca efect al operațiunii de divizare parțiala, întrucât noul debitor, SCTB SA - FILIALA MUNTENIA SA, a fost insolvabil încă din momentul întocmirii Proiectului de divizare parțiala din data de 03.02.2014, astfel după cum rezulta din analiza sintezei valorice a activelor si pasivelor transferate în divizării prezentată în tabelul de la fila 4 a Monitorului Oficial în care a fost publicat proiectul de divizare parțială. Potrivit acestui tablei, în urma divizării a fost transferat către SCTB SA - FILIALA MUNTENIA SA, un activ total în valoare de 50.127.728 ron, compus din datorii totale în valoare de 36.606.160 ron și un activ net în valoare de 13.521.568 ron.

Prin urmare, atâta vreme cât datoriile totale depășesc cu 23.084.592 ron activul net, reprezentând de aproape trei ori valoarea acestuia, intimata a arătat că noul debitor a fost insolvabil încă din momentul întocmirii Proiectului de divizare parțiala din data de 03.02.2014 și prin urmare vechiul debitor nu se poate libera de datorie ca urmare va divizării parțiale, operațiune juridica care, în afara oricărui dubiu, apare ca fiind făcută cu rea - credința, în frauda intereselor creditorului, având drept scop exclusiv eludarea dispozițiilor legale referitoare la executarea silită.

Astfel, potrivit art.249 lit. b) din Legea nr.31/1990, divizarea produce efecte de la data înregistrării în registrul comerțului a hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, respectiv din data de 27.08.2014. Intimata a arătat că titlul executoriu este anterior acestei date, Sentința civila nr.899/2014 fiind pronunțată pe data de 27.02.2014, rezultând cu claritate că efectele divizării nu vizează si creanța pe care o deține, creanță ce este constatată printr-un titlu executoriu anterior datei de la care divizarea își produce efectele; o concluzie contrara ar aduce atingere atât caracterului imperativ al normei juridice reprezentata de art.249 lit. b), cât și autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr.899/27.02.2014.

Conflictul între autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești, cea care constata creanța intimatei și cea prin care s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a intimatei, se datorează culpei exclusive a reclamantei contestatoare, care, astfel după cum afirmă în cererea introductivă, a inclus litigiul ce a forma obiectul dosarului nr.274/2014, soluționat prin Sentința civilă nr. 899/27.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, ca și potențială creanță solicitată de creditoare, în situațiile financiare de divizare, ce au avut ca dată de referința 31.12.2012 - potrivit celor precizate în proiectul de divizare parțială, la fila 3 din Monitorul Oficial în care a fost publicat - și nu a exclus-o ulterior din Proiectul de divizare din data de 03.02.2014, care a fost publicat in M.Of. nr.1224 din data de 25.02.2014, în condițiile în care această creanță ce a luat naștere în baza contractului de prestări servicii nr. DJRC/239/22.11.2011, a fost asumată și recunoscută de reclamanta contestatoare prin Contractul de Tranzacție încheiat la data de 27.03.2013.

Potrivit pct. 2.1. din contractul de tranzacție, la data de 15.05.2013, SCTB SA trebuia să achite suma de 232.781,20 lei, lucru care nu s-a întâmplat.

Intimata a menționat faptul că, în aceste condiții, apare drept evidentă reaua - credință a reclamantei contestatoare care, folosindu-se de instituția juridică a divizării societății, reglementată de Legea nr.31/1990 și interpretând abuziv normele legale ce o statuează, a disimulat adevărata intenție, aceea de a nu-și onora obligațiile contractuale față de furnizori, recunoscute și asumate în mod expres, sub pretextul divizării parțiale a societății prin transferul unei parți din active și pasive către SCTB SA-FILIALA MUNTENIA SA.

În ceea ce privește pretinsul motiv de nulitate reprezentat de faptul că pe rolul B. T. D. se afla un alt dosar de executare, având același creditor, cu același obiect, respectiv Sentința civila nr.899/27.02.20 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VI - a Civilă în dosarul nr. 274/2014, intimata a arătat că acesta nu este un motiv de nulitate prevăzut în Codul Procedură Civila în ceea ce privește executarea silită, iar faptul că contestatoarea nu a indicat temeiul de drept al nulității întărește această opinie, în sensul că existența unui alt dosar de executare nu constituie un motiv de nulitate a executării. Arătând că, pe lângă faptul că nu este întemeiat în drept, presupusul motiv de nulitate nu este nici fondat, întrucât nu a operat o îmbogățire fără justă cauză, creanța nefiind recuperată în baza dosarului de executare deschis la B. I. T. D..

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare, in conformitate cu art.718 NCPC, formulată de contestatoare, intimata a solicitat să fie respinsă ca neîntemeiată întrucât nu este îndeplinită condiția sine qua non a existenței motivelor temeinice, cuprinsa în alin.1 al art.718 din NCPC.

Astfel, intimata a menționat că motivarea contestatoarei cum că "raportat la motivele de nulitate invocate mai sus, respectiv faptul ca executarea silita se desfășoară împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor al creditorilor, obligația de plata fiind transferata către societatea beneficiara a divizării, S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNETENIA SA, este de natura evidentei ca se impune suspendarea executării silite" nu poate fi luată în considerare ca reprezentând motivele temeinice pentru care să se dispună suspendarea executării, în condițiile în care creanța urmărita este certă, lichidă, exigibilă, recunoscută și asumată contractual de reclamanta contestatoare, cuprinsă într-un titlu executoriu - reprezentat de o hotărâre judecătorească, obținut împotriva contestatoarei înaintea încheierii finale de dezinvestire nr.670 din data de 17.07.2014, calitatea acesteia de debitoare intrând sub autoritatea de lucru judecat a acestui titlu, care la rândul sau are putere executorie pana la desființarea lui în condițiile legii.

Nici argumentul contestatoarei legat de blocarea conturilor deschise la toate unitățile bancare, "cu consecința perturbării grave a activității" nu este unul pertinent, în condițiile în care executarea silită care se desfășoară împotriva acesteia este consecința refuzului cu obstinație al contestatoarei reclamante de a-și îndeplini obligațiile de plată cuprinse într-un titlu executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătoreasca pronunțată împotriva acesteia.

Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia, intimata a solicitat respingerea acesteia ca o consecință a respingerii cererii principale, constatând ca executarea acestei obligații de plată de către reclamanta contestatoare nu reprezintă o plată nedatorată, ci îndeplinirea unei obligații de plată ce i-a fost indusă printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

În drept, au fost invocate prevederile disp. art.205, art. 430, art.432., art.433 art.712 alin.1, art.718 alin.2 lit. c), art.719 alin.3, art.722 si urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, dispozițiile OUG nr.80/2013, ale Legii nr.31/1990, art.14, art.15 și art. 1599 - art.1608 din Noul Cod Civil.

În dovedire s-a anexat un set de înscrisuri (f. 113-135).

La solicitarea instanței, B. "D. și D." a comunicat copii din dosarul de executare nr. 1680/2014 (f. 145 Vol II – 449 Vol. III).

La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a luat act de faptul că intimata nu mai susține excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite pentru neplata cauțiunii și a calificat excepția inadmisibilității contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.712 alin.1 NCPC și excepția autorității de lucru judecat ca fiind apărări pe fondul cauzei, de care urmează a ține cont la momentul soluționării cauzei.

La același termen de judecată, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art.260 C.proc.civ., a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, considerând că probele sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 899/27.02.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, s-a admis cererea formulată de către intimata – creditoare . în contradictoriu cu contestatoarea – debitoare S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. și a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 232.781,20 lei reprezentând debit restant, a sumei de 21.997,71 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.05.2013 – 20.11.2013, precum și la plata penalităților de întârziere în continuare, calculate până la data plății integrale a debitului principal. Această sentință civilă a rămas definitivă, prin neformularea cererii în anulare, la data de 16.07.2014.

Prin încheierea finală de dezînvestire pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a civila la data de 24.01.2014 în dosarul nr._, s-a admis cererea intimatei și s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile și mobile ale contestatoarei, până la concurența sumei de 232.781,20 lei. Această hotărâre a rămas definitivă, prin respingerea apelului formulat de către contestatoare, prin decizia civila nr. 467/11.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă în dosarul nr._ .

La data de 21.11.2014 intimata a formulat cerere de executare silită împotriva contestatoarei, în vederea recuperării debitului menționat mai sus decurgând din sentința civilă nr. 899/27.02.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, fiind astfel format dosarul de executare nr. 1680/2014 al B. "D. și D.".

Prin încheierea din data de 21.11.2014 pronunțată de B. "D. și D." s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de către intimată împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu arătat anterior.

Prin încheierea din data de 25.11.2014 pronunțată de biroul executorului judecătoresc, s-au stabilit sumele datorate de către contestatoarea – debitoare, suma totală de plată, actualizată, fiind în cuantum de 275.729,33 lei, aceasta incluzând și penalitățile de întârziere.

Totodată, prin încheierea din data de 25.11.2014 pronunțată de B. "D. și D." s-au stabilit în sarcina contestatoarei - debitoare cheltuieli de executare silită în cuantum total de 23.347,81 lei.

La data de 25.11.2014 B. "D. și D." a emis mai multe adrese de înființare a popririi către mai mulți terți popriți.

Având în vedere că prin încheierea din data de 16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1680/2014 al B. D. și D. până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, executorul judecătoresc a comunicat acest aspect terților popriți, pentru ca aceștia să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată.

Instanța reține faptul că prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății contestatoare nr. 204 din data de 23.12.2013, s-a aprobat divizarea parțială în interesul societății a SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A., conform proiectului de divizare, cu transferul parțial al patrimoniului către S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. – FILIALA MUNTENIA SA.

La data de 25.02.2014 proiectul de divizare parțială al societății contestatoare a fost publicat în Monitorul Oficial, partea a IV- a nr.1224.

Prin Rezoluția nr._/11.06.2014, emisă de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a admis cererea de constatare a legalității asupra divizării și s-a dispus transmiterea acesteia spre competentă soluționare Tribunalului București.

Prin încheierea finală de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a VI - a civilă, a fost admisă cererea și s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a contestatoarei S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial partea a IV- a nr. 1224.

În data de 27.08.2014, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a dispozițiilor cuprinse în încheierea judecătoreasca nr. 670/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a civilă privind divizarea parțială a societății contestatoare în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară.

În drept, potrivit art. 711 alin. 1 și 3 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 719 alin. 1 C.proc.civ. dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.

De asemenea, potrivit art. 722 alin. 1 C.proc.civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Analizând cererea de suspendare a executării silite formulată în cauză, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.

Pe fondul contestației la executare, instanța constată faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1680/2014 al B. Asociați "D. și D." a fost demarată, la cererea intimatei - creditoare ., împotriva contestatoarei – debitoare S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 899/27.02.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă.

Instanța reține faptul că executarea silită a fost demarată în mod nelegal împotriva contestatoarei S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A., în condițiile în care creanța urmărită de către intimata – creditoare a fost tranferată, prin divizare, către societatea beneficiară S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A. – FILIALA MUNTENIA SA, anterior începerii executării silite.

Astfel, prin încheierea finală de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a VI - a civilă, a fost admisă cererea și s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a contestatoarei S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial partea a IV- a nr. 1224, iar în data de 27.08.2014, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a dispozițiilor cuprinse în încheierea nr. 670/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a civilă privind divizarea parțială a societății contestatoare în calitate de societate divizată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acestei părți în patrimoniul SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în calitate de societate beneficiară.

Instanța are în vedere dispozițiile art. 249 din Legea societăților nr. 31/1990, potrivit cărora divizarea produce efecte: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, de la data înmatriculării în registrul comerțului a noii societăți sau a ultimei dintre ele; b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la o alta data, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau societăților beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă patrimoniul.

Ca atare, divizarea societății contestatoare a produs efecte începând cu data de 27.08.2014, când Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a dispozițiilor cuprinse în încheierea nr. 670/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a civilă privind divizarea parțială a SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA.

Analizând cu această ocazie excepția inadmisibilității contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art.712 alin.1 C.proc.civ., calificată de către instanță ca o apărare de fond, instanța reține faptul că debitoarea – contestatoare nu putea invoca diviziunea și efectele ei înainte de data de 27.08.2014, când Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a dispozițiilor cuprinse în încheierea nr. 670/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a civilă. Ca atare, sunt neîntemeiate susținerile intimatei în sensul că debitoarea – contestatoare ar fi trebuit să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive întemeiate pe transmisiunea cu titlu universal a unei părți din patrimoniul său - inclusiv a creanței intimatei - către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, în cursul litigiului finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 899/27.02.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă sau prin intermediul cererii în anulare, contestatoarea neavând această posibilitate la momentul respectiv.

Totodată, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, calificată de către instanță ca o apărare de fond, instanța reține că prin încheierea de dezînvestire nr.670 din data de 17.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost admisa cererea si s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a divizării parțiale a societății contestatoare, nu s-a adus atingere autorității de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv sentinței civile nr. 899/27.02.2014 pronunțate de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă. Astfel, prin admiterea cererii privind divizarea parțială a SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA și preluarea unei fracțiuni din patrimoniul acesteia de către S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA nu s-a adus atingere autorității de lucru judecat a titlului executoriu în privința calității procesuale pasive a părților, ci s-a luat o măsură prevăzută de legea specială – divizarea societății, care are efecte cu privire la executarea hotărârii judecătorești în cauză, în sensul că, urmare a divizării societății contestatoare, intimata trebuia să se îndrepte cu executarea silită împotriva societății beneficiare a divizării, respectiv împotriva SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA.

Faptul că prin încheierea finală de dezînvestire pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a civila la data de 24.01.2014 în dosarul nr._, rămasă definitivă, s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor imobile și mobile ale contestatoarei - debitoare, până la concurența sumei de 232.781,20 lei, nu este de natură a conduce instanța la o altă concluzie, având în vedere argumentele expuse mai sus, precum și faptul că societatea beneficiară a divizării - S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA ar putea executa de bunăvoie obligația, nefiind astfel necesară valorificarea bunurilor sechestrate ale contestatoarei.

De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 241¹ alin. 3 din Legea societăților nr. 31/1990, potrivit cărora dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței sale de la societatea căreia îi este repartizată creanța prin divizare, toate societățile participante la divizare răspund pentru obligația în cauză, până la concurența valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu excepția societății căreia i-a fost repartizată obligația respectivă, care răspunde nelimitat.

În continuare, instanța reține dispozițiile art. 250 alin. 1 lit. a din Legea societăților nr. 31/1990, potrivit cărora divizarea are drept consecință transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată și societatea absorbantă/societățile beneficiare, cât și în raporturile cu terții, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societățile beneficiare al tuturor activelor și pasivelor societății absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare.

Ca urmare a divizării parțiale a societății contestatoare, a operat o transmisiune cu titlu universal a unei fracțiuni din totalitatea drepturilor si obligațiilor ce au aparținut societății divizate, către societatea beneficiară a divizării - S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA.

Transferul creanței intimatei decurgând din titlul executoriu invocat în cauză, din patrimoniul contestatoarei în cel al SOCIETĂȚII DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, ca urmare a divizării, este opozabil intimatei – creditoare în temeiul legii, decurgând din prevederile legale menționate mai sus.

Astfel, fiind vorba despre dispoziții speciale cuprinse în Legea societăților nr. 31/1990, dispozițiile referitoare la divizare și la efectele acesteia față de terți derogă de la dispozițiile art. 1599 – art. 1608 C.civ., invocate de către intimată, care reprezintă dreptul comun în materie de preluare a datoriei, în temeiul principiului specialia generalibus derogant.

Prin urmare, pentru a opera divizarea și pentru ca aceasta să-și producă efectele față de terți, inclusiv față de creditoarea – intimată, nu este necesar acordul acesteia din urmă, divizarea fiind prevăzută și permisă de lege.

Faptul că în contractul încheiat de către părți s-a prevăzut că acesta va înceta în cazul în care una dintre părți cesionează drepturile și obligațiile sale prevăzute de contract fără acordul scris al celeilalte părți, nu este de natură a împiedica producerea efectelor divizării, încălcarea prevederilor contractuale putând eventual atrage alt tip de sancțiuni pentru partea în culpă.

De altfel, instanța mai reține faptul că dispozițiile art. 243 din Legea societăților nr. 31/1990 au în vedere protecția creditorilor societăților care iau parte la divizare, prevăzând anumite mijloace speciale de protecție a intereselor acestora. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 243 alin. 1-3 din legea menționată, creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care deține o creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalitățile prevăzute la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziție, în condițiile prezentului articol. Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerțului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente. Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului. Formularea unei opoziții în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării și nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

Aceasta este și situația intimatei – creditoare, care a obținut titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 899/27.02.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI-a civilă ulterior publicării proiectului de divizare în Monitorul Oficial (25.02.2014), având dreptul de a formula opoziție în condițiile legii speciale, în măsura în care aprecia că satisfacerea creanței sale era pusă în pericol prin realizarea divizării, drept pe care nu și l-a exercitat.

Instanța nu poate reține susținerile intimatei în sensul că dispozițiile art.250 din Legea nr.31/1990 nu ar fi aplicabile în speță, pe motiv că acestea s-ar aplica doar în cazul divizării totale, iar nu și în cazul celei parțiale. Aplicabilitatea acestor dispoziții legale și în cazul divizării parțiale a unei societăți, cum este cazul în speță, reiese din prevederile art. 250¹ din Legea nr.31/1990, potrivit cărora prevederile prezentului capitol referitoare la divizare, cu excepția art. 250 alin. (1) lit. c, se aplică și atunci când o parte din patrimoniul unei societăți se desprinde și este transferată ca întreg uneia sau mai multor societăți existente ori unor societăți care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acțiuni sau părți sociale ale societăților beneficiare către: a) acționarii sau asociații societății care transferă activele (desprindere în interesul acționarilor ori asociaților); sau b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul societății).

Instanța nu poate reține nici susținerile intimatei în sensul că noul debitor, S. DE CONSTRUCȚII IN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA - FILIALA MUNTENIA SA, ar fi fost insolvabil încă din momentul întocmirii Proiectului de divizare parțiala din data de 03.02.2014. Instanța reține, din analiza sintezei valorice a activelor si pasivelor transferate în urma divizării, prezentată în tabelul de la fila 4 a Monitorului Oficial în care a fost publicat proiectul de divizare parțială, că activul total al societății beneficiare este în cuantum de 50.127.728 lei, din care datoriile totale sunt în cuantum de 36.606.160 lei, iar activul net este în cuantum de 13.521.568 lei. Ca atare, după plata datoriilor, societatea beneficiară rămâne cu un activ net în valoare de 13.521.568 lei, nefiind insolvabilă.

De asemenea, instanța nu poate reține ca motiv de nulitate a executării silite faptul că pe rolul B. T. D. se afla un alt dosar de executare, având același creditor, cu același obiect, respectiv Sentința civila nr.899/27.02.20 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI - a Civilă în dosarul nr. 274/2014, existența unui alt dosar de executare nereprezentând un motiv de nulitate a executării, mai ales că respectiva creanța nu a fost recuperată în baza dosarului de executare respectiv.

Cu privire la cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că sumele urmărite în cadrul dosarului de executare nr. 1680/2014 al B.E.J.A. D. și D. nu i-au fost efectiv indisponibilizate contestatoarei, neexistând vreo dovadă în acest sens la dosar.

Pentru aceste motive, instanța va admite în parte contestația la executare, va anula toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1680/2014 al B.E.J.A. D. și D. și va respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 2 C.proc.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către contestatoare, acesteia i se cuvin taxele judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei pentru contestația la executare și 50 lei pentru cererea de suspendare a executării silite, dar nu și taxa de 300 lei pentru întoarcerea executării silite, în condițiile în care aceasta din urmă a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate de către intimată, constând în onorariul de avocat în cuantum de 4.480 lei, instanța reține că potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Instanța constată că împuternicirea avocațială nr._/2014 a fost emisă pentru redactare întâmpinare și reprezentare în fața instanței a intimatei .. Instanța consideră, însă, că onorariul avocațial de 4.480 lei este disproporționat în raport cu natura pricinii, precum și în raport cu faptul că prezenta cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, astfel că acest onorariu va fi redus la 1.050 lei.

Această soluție nu contravine dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, întrucât nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, astfel cum prevede de altfel și art. 451 alin. 2 C.proc.civ. – teza finală, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

Ca atare, în temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., având în vedere admiterea în parte a acțiunii, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată datorate de către părți, astfel cum au fost reduse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea S. DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI S.A., J_, CUI RO 949, cu sediul ales în Jud. Ilfov, Oraș Voluntari, .. 2/II, Clădirea „North Center”, etaj 6, în contradictoriu cu intimata G. S. S.R.L., J_, C. RO27925777, cu sediul ales în București, Calea Călărași nr. 178, ., ., sector 3.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 1680/2014 al B.E.J.A. D. și D..

Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.

Compensează cheltuielile de judecată datorate de către părți, astfel cum au fost reduse.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. F. D. N.

Red. Jud. F.N./Th.red. N.D./ 4 ex./ 20.04.2015

← Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 23/2015. Judecătoria...		Pretenţii. Sentința nr. 2327/2015. Judecătoria SECTORUL 2... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI