Contestaţie la executare. Sentința nr. 965/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 965/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 965/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.965
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 29.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, formulată de contestatoarea S.C. P. E. SOLUTIONS S.R.L. în contradictoriu cu intimații B. T. – SUCURSALA MARRIOTT și B. D. P. V..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru 22.01.2015 și 29.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 22.09.2014, sub nr._, contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimații B. T. și B. „D. P. V.”, a formulat contestație la executare – suspendare executare silită, împotriva executării silite pornite de creditoarea B. T., prin mandatar IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 cu actele adiționale aferente și de contractul de fideiusiune nr. 9919A/FID/04/09.05.2013, solicitând:
- anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 226/2014 al B. „D. P. V.”, a încheierii nr. 1/15.09.2014, a înștiințării privind măsura popririi asupra conturilor emisă la 15.09.2014, menționând că executarea silită a fost dispusă în mod abuziv și nelegal de către executor judecătoresc;
- anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Sector 2 în dosarul nr._/300/2014, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. D. P. V., întrucât a fost pronunțată fără îndeplinirea condițiilor legale, potrivit art. 711 alin. 3 C.proc.civ. și pe cale de consecință, anularea însăși a executării silite împotriva contestatoarei, sub toate formele prevăzute de lege;
- suspendarea executării silite pornite în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 și contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, ce fac obiectul prezentei executării silite, în temeiul art. 718 C.proc. civ., până la soluționarea prezentei contestații;
- diminuarea onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 8.3591,22 lei, stabilit prin încheierea nr. 1 din data de 15.09.2014 întocmită de B. D. P. V., motivat de faptul că este supradimensionat raportat la volumul de muncă depus și complexitatea cauzei, menționând că procentul în care acesta a fost perceput este mult prea mare față de cel stabilit de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești;
- contestatoarea a mai solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și a tuturor actelor sale subsecvente, în sensul clarificării modului de calcul al creanței, precum și anularea actului de executare, având în vedere că sunt încălcate disp. art. 711 al. 2 C.proc.civ.
Contestatoarea a arătat că prin înștiințarea privind măsura popririi asupra conturilor acesteia, emisă de B. D. P. V., a fost începută executarea pentru suma de 162.840,23 lei la care se adaugă cheltuielile de executare.
În drept, au fost invocate disp. art.711 și urm., art. 662 alin. 1, 2 și 3 C.proc. civ., art. 1521, art. 1522 C.civ. și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
În dovedire, s-au atașat înscrisuri.
La data de 20.10.2014, prin Serviciul Registratură contestatoarea a depus cerere completatoare și precizatoare la contestația la executare, solicitând anularea întregii executări, făcându-se aplicabilitatea prevederilor art. 666, art. 667 C.proc.civ. coroborat cu art. 627 C.proc.civ; anularea actului de executare reprezentat de somația mobiliara întocmită în dosarul de executare nr. 226/2014 și suspendarea executării silite mobiliare în temeiul art. 718 C proc. civ. până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea în fapt, a arătat că executorul judecătoresc, învestit de creditoarea B. T. prin mandatar, a solicitat începerea executării silite concomitent asupra debitoarei . și asupra garanților ipotecari, respectiv G. I. și G. E. și asupra garanților fidejusori, respectiv asupra contestatoarei și a garanților G. M. și G. T..
De asemenea, a menționat faptul că executorul judecătoresc nu a notificat sub nicio formă contestatoarea în ceea ce privește o posibilă începere a executării silite sub toate formele, acesta înțelegând să emită acte de executare în mod direct, fără o comunicare prealabilă, prin poprirea conturilor societății contestatoare și prin executarea silită mobiliară, acesta acționând în mod nelegal și abuziv, încălcând prevederile legale, respectiv art. 666 al. 1 și 2, art. 667 C.proc.civ. coroborat cu art. 627 C.proc.civ.
Cu privire la creanța în cuantum de 172.049,17 lei, contestatoarea a mai arătat faptul că nu este certă, lichidă și exigibilă din următoarele considerente:
Creanța nu are caracter cert, din moment ce creditoarea nu a făcut dovada calculului penalităților și a calcului liniei de credit, raportat și la faptul că au mai fost achitate de către contestatoare sume de bani în vederea stingerii prezentei creanțe, iar în prezent este înființată poprirea pe conturile și pe salariile tuturor garanților fidejusori, creditoarea încasând în prezent sume de bani pentru îndestularea creanței.
Creanța nu este lichidă întrucât nu se poate determina cu certitudine momentul de la care penalitățile încep să curgă și nu este arătat modul de calcul al acestora, respectiv nu este determinat cuantumul penalităților și implicit suma rămasă de plată a creditului principal, în mod evident cuantumul acestora nefiind stabilit în mod corect.
Creanța nu este exigibilă întrucât cuantumul penalităților solicitate la plată de către creditoare este complet nejustificat, având în vedere că nu este dovedit caracterul cert al creanței și nici lichiditatea acesteia.
În ceea ce privește solicitarea privind anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014, contestatoarea a arătat că a fost pronunțată fără îndeplinirea condițiilor legale, potrivit art. 711 alin. 3 C.proc. civ.
În acest sens, contestatoarea a menționat faptul că instanța investită cu soluționarea cererii de încuviințare silită sub toate formele nu a îndeplinit condițiile legale, întrucât nu a avut în vedere faptul că „creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”, fiind încălcate astfel prevederile art. 665 alin. 5 pct. 4 C.proc.civ.
Cu privire la solicitarea diminuării onorariului executorului judecătoresc în cuantum de 8.591,22 lei, stabilit prin Încheierea nr. 1 din data de 15.09.2014, întocmită de B. D. P. V., contestatoarea a arătat că este supradimensionat raportat la volumul de muncă depus și complexitatea cauzei, procentul în care acesta a fost perceput este mult prea mare față de cel stabilit de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
În ceea ce privește solicitarea de lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlurilor executorii ce face obiectul executării solite și a tuturor actelor sale subsecvente, în sensul clarificării modului de calcul al creanței, precum și anularea actului de executare, contestatoarea a menționat că dispozițiile procesual civile prevăd că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu, indiferent de natura lui, dacă acesta nu este emis de o instanță judecătorească.
Față de obligațiile pe care părțile și le-au asumat în mod expres prin titlurile executorii mai sus amintite, contestatoarea a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1270 Noul Cod Civil, potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante" astfel că, creditoarea nu a făcut dovada și nu și-a îndeplinit obligația de a arăta modalitatea de calcul a creanței precum și modul de calcul al penalităților astfel cum au fost stabilite prin contractul de credit și actele adiționale ale sale.
De asemenea, a mai arătat că întinderea obligației de garanție nu poate fi mai mare decât întinderea obligației principale și nu poate fi mai oneroasă decât aceasta din urmă.
Prin actul adițional nr. 11 încheiat la data de 09.05.2013, obligația principala de plata contractata era în cuantum de 157.250,14 lei, dată la care societatea contestatoare a devenit garant fidejusor, aceasta menționând faptul că nu a fost prevăzut modul și graficul de rambursare pe care aceasta era obligată să îl respecte, termenul și modalitatea de rambursare nu au fost negociate și totodată acestea nu au fost stipulate în limitele contractului de credit principal.
Contestatoarea a mai arătat că la pct. 10 din contractul încheiat între părți – Clauze speciale de acordare – este stipulat faptul că, dacă în termen de 45 zile de la semnarea actelor adiționale nu se vor achita restanțele de la creditul contractat la BT, se va demara procedura de executare silită. În opinia contestatoarei, această caluză este abuzivă, nefiind negociată și ar trebui anulată, întrucât a fost depășită întinderea obligațiilor față de contractul de credit principal (debitul principal).
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite mobiliare pornite în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul credit menționat, contestatoarea a arătat că executarea silită mobiliară a fost pornită nelegal, întreaga executare silită fiind lovită de sancțiunea nulității, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, contestatoarea nefiind somată/notificată, astfel cum a stabilit legiuitorul prin art. 666, art. 667 C.proc.civ, contractul de fidejusiune conținând clauze care conduc în mod indubitabil la anularea fideiusiunii.
Contestatoarea a mai menționat faptul că bunurile supuse executării silite mobiliare reprezentate de autovehiculele acesteia marca FORD MONDEO, SKODA O., FORD TRANZIT, DACIA D1305 sunt bunuri de o importanță majoră în desfășurarea activității acesteia.
Aceste bunuri fiind achiziționate în scopul desfășurării activității, fiind în mod categoric indispensabile pentru desfășurarea activității acesteia.
Despre somația mobiliară contestatoarea a menționat că a luat cunoștință pe data de 14.10.2014, iar pe plic nu era menționată data comunicării.
Față de considerentele menționate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată, făcându-se aplicabilitatea prev. art. 719 alin.1 C.proc. civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei - contestația la executare și 50 lei – cererea de suspendare a executării silite.
La data de 03.11.2014 intimata B. D. P. V., prin Serviciul Registratură a depus întâmpinare, invocând excepția lipsa calității sale procesuale pasive.
În acest sens a arătat că executorul judecătoresc are doar calitatea de participant la executarea silita și nu pe aceea de parte, astfel cum aceasta este definita atât de dispozițiile art. 644 alin. (1) C.proc.civ. cât și de cele prevăzute de art. 716 alin. (1) C.proc.civ., calitatea de parte în procedura de executare având-o, în mod exclusiv, doar creditorul și debitorul.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc solicitat, a menționat faptul că acesta a fost stabilit în raport cu creanța creditorului urmăritor din dosarul de executare nr. 226/2014 (162,840,23 lei), în conformitate cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 coroborat cu prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, acesta fiind calculat în mod corect și legal.
La data de 03.11.2014, intimata B. T. S.A. – Sucursala Marriott prin Serviciul Registratură a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că în baza contractului de credit nr. 9919/28.07.2006, intimata B. T. SA - Sucursala Berceni a acordat un credit in valoare de 400.000 lei debitoarei S.C. M. Service SRL. Pentru garantarea creditului acordat a fost încheiat, printre altele și contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013 prin care contestatoarea S.C. P. E. Solutions SRL a constituit in favoarea intimatei o garanție personală prin care garanta cu toate bunurile sale prezente și viitoare îndeplinirea de către debitor (.) a obligațiilor decurgând din contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 împreună cu actele adiționale ulterioare.
În conformitate cu prevederile contractului de credit și ale contractului de garanție anterior amintit, contestatoarea s-a obligat în solidar cu debitorul principal la restituirea împrumutului.
De asemenea, a mai arătat că prin titlul executoriu reprezentat de contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, contestatoarea a înțeles să garanteze creditul acordat debitoarei . până la concurența sumei de 157.250,14 lei plus dobânzile aferente și orice sume datorate în baza contractului de credit și cheltuielile care potrivit contractului de credit și accesoriile acestuia cad în sarcina fideiusorului, iar în calitate de garant - fideiusor s-a obligat în mod solidar cu debitorul la rambursarea întregii creanțe. Executarea făcându-se în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.
Intimata a mai arătat că din încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._/300/2014 rezultă în mod expres că instanța nu a constatat niciunul dintre impedimentele la încuviințare și implicit nici lipsa certitudinii, a lichidității și a exigibilității cerută la pct. 4 al. art. 665 alin. 5 C.proc.civ. pentru a putea fi refuzată încuviințarea executării, rezultând faptul că instanța de judecată a constatat, în mod irevocabil, caracterul cert, lichid și exigibil avut de către creanța în cuantum de 162.840,23 lei înscrisă în cererea de executare silită.
A mai precizat faptul că suma urmărită reprezintă debitul datorat în baza contractului de credit, fiind compusă din soldul creditului și dobânzi, la care se vor adăuga dobânzi penalizatoare, conform contractului de credit, până la achitarea integrală a debitului și cheltuieli de executare.
De a asemenea, a făcut referire la disp. art. 782 din C.proc.civ., conform cărora poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării.
În ceea ce privește somația mobiliară a arătat că a fost emisă la data de 10.10.2014, a fost comunicată contestatoarei la data de 13.10.2014, semnatarul de primire fiind dl. G. R., în calitate de angajat al contestatoarei, având funcția de șofer.
Cu privire la cheltuielile de executare în sumă de 9.208,94 lei a menționat că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat la valoarea creanței născută din contractul de credit, aceste cheltuieli fiind stabilite conform disp. art. 39 alin. 5 din Legea 188/2000 rep., OMJ nr. 2550/2006, OMJ nr. 2561/2012, aceste dispoziții stabilind cu exactitate modalitatea de calcul a onorariilor percepute de către executorii judecătorești, iar onorariul stabilit de către executor nu încalcă prevederile legale în materie.
Potrivit disp. Legii nr. 193/2000 și OUG 50/2010, invocarea clauzelor abuzive poate exista doar în privința contractelor încheiate între comercianți/profesioniști și consumatori, or, în speța de față contestatoarea a menționat faptul că debitoarea principală – societate comercială este orice altceva decât un consumator.
La data de 21.01.2015, după reținerea cauzei spre soluționare, contestatoarea a formulat și depus note de ședință prin Serviciul Registratură, prin care a formulat aceleași apărări ca cele din cererea de chemare în judecată, menționând și faptul că executorul judecătoresc a pornit executarea silită în dosarul nr. 226/2014, la cererea IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL, în calitate de mandatar al creditoarei B. T., fără a se face dovada mandatului existent între mandatar și creditoare.
La data de 22.01.2015 intimata B. T. S.A. – Sucursala Marriott a depus concluzii scrise prin Serviciul Registratură, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, formulând aceleași apărări ca și în întâmpinare.
La solicitarea instanței, B. D. P. V. a comunicat copii din dosarul de executare silită nr. 226/2014.
La termenul de judecată din data de 15.01.2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. D. P. V., invocată de către acesta prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La același termen de judecată, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art.260 C.proc.civ., a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, considerând că probele sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în baza contractului de credit nr. 9919/28.07.2006, intimata B. T. SA - Sucursala Unirii a acordat debitoarei S.C. M. Service SRL un credit in valoare de 400.000 lei, cu scadență la data de 27.01.2007.
Pentru garantarea creditului acordat a fost încheiat contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, prin care contestatoarea S.C. P. E. Solutions SRL a constituit in favoarea intimatei o garanție personală, prin care garanta cu toate bunurile sale prezente și viitoare îndeplinirea de către debitoarea S.C. M. Service SRL a obligațiilor decurgând din contractul de credit menționat mai sus.
Prin contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, contestatoarea a înțeles să garanteze creditul acordat debitoarei . până la concurența sumei de 157.250,14 lei plus dobânzile aferente și orice alte sume datorate în baza contractului de credit și cheltuielile care potrivit contractului de credit și accesoriile acestuia cad în sarcina fideiusorului (inclusiv cheltuielile cu executarea acestei garanții).
În conformitate cu prevederile contractului de credit și ale contractului de garanție anterior amintit, contestatoarea s-a obligat în solidar cu debitorul principal la restituirea împrumutului.
Față de neachitarea debitului la scadență, intimata B. T. SA, în calitate de creditoare, prin mandatar IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL, a formulat cererea de executare silită nr. 1743/31.07.2014, în urma căreia B. D. P. V. a dispus formarea dosarului de executare nr. 226/2014, împotriva contestatoarei . SRL, în calitate de garant fideiusor.
Faptul că mandatarul IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL a fost împuternicit de către intimata - creditoare B. T. SA să să recupereze creditul pe care îl avea împotriva contestatoarei S.C. P. E. Solutions SRL reiese din cuprinsul cererii de executare silită, în care se face referire la Procura specială autentificată sub nr. 1108/24.10.2013 de către BNP C. D. C..
Prin încheierea din data de 26.08.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/300/2014 a fost încuviințată executarea silită, în toate formele prevăzute de lege, a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 cu actele adiționale aferente și contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, până la concurența sumei de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, împotriva contestatoarei . SRL, la cererea B. D. P. V., privind pe creditoarea B. T. SA, prin mandatar IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL.
Prin încheierea din data de 15.09.2014 executorul judecătoresc a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de 9.208,94 lei, din care suma de 8.591,22 lei (TVA inclus) reprezentând onorariul executorului judecătoresc.
Prin înștiințarea din data de 15.09.2014 i s-a adus la cunoștință contestatoarei că s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor sale, până la concurența sumei de 172.049,17 lei, compusă din suma de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități și suma de 9.208,94 lei reprezentând cheltuielile de executare silită.
Totodată, prin somația mobiliară din data de 10.10.2014, comunicată contestatoarei la data de 13.10.2014 (f. 140), i s-a pus în vedere acesteia ca, în termen de o zi de la comunicarea somației, să achite creditoarei B. T. SA suma de 172.049,17 lei, compusă din suma de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități și suma de 9.208,94 lei reprezentând cheltuielile de executare silită.
Prin procesul – verbal de sechestru din data de 22.10.2014 executorul judecătoresc a pus sechestru pe mai multe autoturisme ale contestatoarei.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 și 3 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 719 alin. 1 C.proc.civ. dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.
Cu privire la susținerile contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc nu ar fi notificat sub nicio formă contestatoarea în ceea ce privește începerea executării silite sub toate formele, acesta înțelegând să emită acte de executare în mod direct, fără o comunicare prealabilă, prin poprirea conturilor societății contestatoare și prin executarea silită mobiliară, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 782 alin. 1 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării silite (…). Despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi (…). Instanța reține, așadar, că poprirea se înființează fără înștiințarea prealabilă a debitorului, acestuia fiindu-i adusă la cunoștință măsura ulterior, astfel încât executorul a procedat în mod corect în prezenta cauză, comunicând-i contestatoarei înștiințarea privind măsura popririi la data de 16.09.2014, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 10 din dosar.
Instanța nu poate reține nici susținerile contestatoarei în sensul că nu i-ar fi fost comunicată somația mobiliară din data de 10.10.2014, dovada comunicării acesteia existând la fila 140 din dosar, executorul respectând astfel dispozițiile art. 666-667 C.proc.civ.
Posibilitatea executorului judecătoresc de a proceda la executarea silită a contestatoarei, în toate formele prevăzute de lege, decurge din prevederile art. 665 alin. 4 C.proc.civ., potrivit cărora încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan sau succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Acest drept i-a fost conferit executorului prin încheierea din data de 26.08.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/300/2014, prin care a fost încuviințată executarea silită, în toate formele prevăzute de lege, a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 cu actele adiționale aferente și contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, până la concurența sumei de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, împotriva contestatoarei . SRL, la cererea B. D. P. V., privind pe creditoarea B. T. SA, prin mandatar IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL.
În ceea ce privește motivul de contestație referitor la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 172.049,17 lei, instanța constată că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul înștiințării privind măsura popririi din data de 15.09.2014 s-a arătat că suma de 172.049,17 lei este compusă din suma de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități și suma de 9.208,94 lei reprezentând cheltuielile de executare silită. În privința cuantumului penalităților de întârziere, instanța reține faptul că acesta este determinabil, potrivit prevedrilor art. 4 din contractul de credit nr. 9919/28.07.2006, intimata menționând totodată în cuprinsul întâmpinării formula de calcul a dobânzii și a dobânzii penalizatoare și precizând că la la debitul datorat se vor adăuga dobânzi penalizatoare conform contractului de credit până la achitarea integrală a acestuia.
În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 662 C.pr.civ, precum și faptul că din contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 cu actele adiționale aferente și din contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013 rezultă fără putere de tăgadă că debitul este cert, lichid și exigibil, instanța apreciază că argumentele contestatoarei nu sunt temeinice din această perspectivă.
Totodată, instanța reține că prin adresa nr. 55/30.10.2014 (f. 155), depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 15.01.2015, contestatoarea . SRL a comunicat intimatei B. T. SA, prin mandatar IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL, intenția de a achita debitul restant în cuantum de 172.049,17 lei pentru care s-a început executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 226/2014, recunoscând astfel datoria. Contestatoarea a menționat faptul că solicită eșalonarea lunară a debitului, având în vedere că nu dispune de suma totală de plată.
Sub aspectul clauzelor abuzive invocate în contestația la executare (pct. 10 din contractul de credit nr. 9919/28.07.2006 – Clauze speciale de acordare), instanța are în vedere prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, precum și ale OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit încheiate cu consumatorii.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000 și art.7 pct.1 din OUG nr. 50/2010, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Având în vedere că în prezenta cauză, clauzele abuzive sunt invocate de contestatoarea . SRL, în calitate de persoană juridică, prin raportare la prevederile legale menționate anterior, instanța constată că aceasta nu poate avea calitatea de consumator, în condițiile în care nu îndeplinește condiția expres menționată în textul de lege indicat,constând în aceea de a fi persoană fizică. În aceste condiții, instanța are în vedere că dispozițiile Legii nr. 193/2000 invocate de contestatoare în motivarea nulității clauzelor cuprinse în contractul de creditare intervenit între părți, determinate de caracterul abuziv al acestora, nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât prevederile legale menționate se aplică numai în raporturile dintre profesioniști și consumatori persoane fizice, nu și în cele dintre profesioniști și persoanele juridice.
Instanța reține faptul că prin Decizia nr. 360/2013, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, constatând că acestea sunt constituționale.
În aceste condiții, instanța nu va avea în vedere la soluționarea prezentei cauze motivele de contestație privitoare la caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. 9919/28.07.2006, apreciind că prevederile legale invocate nu sunt aplicabile în cauză, pentru considerentele enunțate anterior.
Instanța nu poate reține nici susținerile contestatoarei în sensul că, prin executarea silită a sumei de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități, întinderea obligației de garanție a fideiusorului ar ajunge să fie mai mare decât întinderea obligației principale, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de fideiusiune nr. 9919/FID/04/09.05.2013, contestatoarea a înțeles să garanteze creditul acordat debitoarei . cu toate bunurile sale prezente și viitoare (art. 2.2), până la concurența sumei de 157.250,14 lei plus dobânzile aferente și orice alte sume datorate în baza contractului de credit și cheltuielile care potrivit contractului de credit și accesoriile acestuia cad în sarcina fideiusorului, inclusiv cheltuielile cu executarea acestei garanții (art. 2.3). Totodată, contestatoarea s-a obligat în solidar cu debitorul principal la restituirea împrumutului, renunțând la beneficul discuțiunii și al diviziunii (art. 5.1).
Ca atare, prin urmărirea silită a contestatoarei pentru suma de 162.840,23 lei reprezentând credit restant și penalități, întinderea obligației de garanție a fideiusorului nu a depășit obligația principală, diferența dintre această sumă și suma garantată (157.250,14 lei) constând în penalitățile de întârziere datorate ca urmare a depășirii termenului de plată, pe care garantul fideiusor s-a obligat, de asemenea, să le achite, conform art. 2.3 din contractul de credit menționat mai sus.
Referitor la motivul de contestație invocat de contestatoare prin care aceasta susține că onorariul executorului judecătoresc ar fi supradimensionat, instanța nu-l poate reține, pentru următoarele considerente:
Onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 8.591,22 lei (TVA inclus), a fost calculat în mod corect, conform dispozițiilor 669 alin. 3 C.proc.civ., art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 și Ordinului ministrului justiției nr. 2550/C/2006 privind onorariile executorilor judecătorești, prin raportare la valoarea debitului (172.049,17 lei) și la actele de executare efectuate în cauză. Acest onorariu este datorat de către debitoare, fiind calculat în raport cu actele de executare efectiv îndeplinite de către executor, respectiv: notificări, obținerea încuviințării executării silite de la instanța de executare, adrese de înființare a popririi, comunicarea somației, adrese la instituțiile publice în vederea identificării bunurilor contestatoarei, proces – verbal de sechestru și alte demersuri pe care executorul le-a efectuat în vederea executării silite.
Aspectul că executorul judecătoresc a inclus în onorariu și taxa pe valoare adăugată nu este de natură să conducă la concluzia că onorariul stabilit depășește limita legală, în condițiile în care în sarcina sa exista obligația legală de a proceda astfel, fiind plătitor de TVA. A considera că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul maxim legal nici în situația adunării taxei pe valoare adăugată ar implica consecința contrară interdicției generale a oricărei forme de discriminare impuse de Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. ca pentru un executor judecătoresc, plătitor de TVA, plafoanele maximale să aibă un cuantum diferit decât cele la care s-ar raporta un executor judecătoresc, căruia nu îi incumbă o astfel de obligație fiscală, în condițiile în care cuantumul sumelor ce urmează a fi poprite ar fi egal. În lipsa unor norme derogatorii exprese, interpretarea textului legal prin care se stabilesc onorariile maximale trebuie să conducă, în condiții identice, la aceleași consecințe pentru toți destinatarii lui, egalitatea în drepturi fiind consacrat ca drept fundamental de art. 16 din Constituția României.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu B.E.J. D. P. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și va respinge în rest contestația la executare, astfel cum a fost completată și precizată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. D. P. V., invocată de către acesta prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu B.E.J. D. P. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest contestația la executare, astfel cum a fost completată și precizată, formulată de către contestatoarea S.C. P. E. SOLUTIONS S.R.L., J40/_/2009, CI RO_, cu sediul ales în București, .. 183-187, sector 2, în contradictoriu cu intimații B. T. – SUCURSALA MARRIOTT, J40/_/2007, CUI_, cu sediul procesual ales în București, ., sector 3 și B. D. P. V., C. RO_, cu sediul în București, .. 5-7, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
N. F. D. N.
Red. Jud. F.N./Th.red. N.D./ 5 ex./ 10.04.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 792/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2627/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
