Plângere contravenţională. Sentința nr. 2751/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2751/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2751/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2751
Ședința Publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. V.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul P. F. și pe intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI-BRIGADA RUTIERA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocatul petentului, lipsind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Verificându-și competența, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1, art. 93 pct.3 din C.proc.civ. și art. 32 alin.1 din OG2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. Totodată, instanța acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul petentului solicită administrarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.proc.civ., instanța o încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimată și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul petentului solicită admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție contestat în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 C.proc.civ., declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile da față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2015, petentul P. F. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.03.2014, încheiat de intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI-BRIGADA RUTIERA.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat în cauză, a fost sancționat pentru că a amplasat autovehiculul special, pe ampriza drum public trotuar și bandă de circulație fără a avea avizul Brigăzii Rutiere și fără a avea semnalizare rutieră corespunzătoare.
Petentul a arătat că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție se afla amplasat cu autovehiculul special, într-o zonă care nu îi interzicea acest lucru printr-un indicator de circulație și existat și suficient spațiu de circulație din ambele sensuri fără a se încălca vreo regulă de circulație și de asemenea, nu a blocat ampriza drum public.
În drept, au fost invocate prev. art. 31 alin.1 și urm din OG2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării, a arătat intimata că la momentul încheierii procesului verbal, petentul nu a avut obiecțiuni sau mențiuni, asumându-și cele consemnate, aspect confirmat de semnătura acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutiera la data de 28.03.2014, petentul popescu F. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum total de 3000 lei, pentru încălcarea art. 61 al. 1 lit. b cu ref. la art. 44 al. 4 din OG nr. 43/1997 constând în aceea că la data de 28.03.2014, ora 14.30, pe ., a amplasat autovehiculul special cu nr._ pe ampriza drumului public, trotuar și banda 1 de circulație fără să aibă avizul Brigăzii Rutiere și fără să aibă semnalizare rutieră corespunzătoare.
Instanța, analizând procesul-verbal de contravenție atacat, constată că, din punct de vedere al formei, acesta întrunește cerințele legale, neexistând nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care ar atrage anularea procesului-verbal și care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Petentul contestă temeinicia procesului-verbal de contravenție arătând, în esență, că autovehiculul special era, de fapt, amplasat într-o zonă care nu interzicea acest lucru și că exista loc de trecere din ambele sensuri de mers, iar separarea dintre sensurile de circulație este marcată cu linie discontinuă, astfel încât nu a blocat ampriza drum public.
În procesul-verbal s-a reținut, la rubrica privind mențiunile petentului, că petentul nu are mențiuni de făcut.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost formulată, la data de 11.04.2014, în termen legal, prezenta plângere.
În drept, instanța reține faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petentului de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentei este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și teminicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar.
Ca atare, instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 249 C.proc.civ., face o propunere înaintea instanței. Dacă s-ar renunța la o asemenea prezumție, s-ar pune sub semnul întrebării însuși existența statului de drept, dat fiind că procesul-verbal în cauză a fost încheiat de către DGPMB, organ care reprezintă autoritatea de stat. Însăși Curtea EDO a stabilit că prezumțiile de fapt și de drept sunt permise inclusiv în materie penală, cu condiția ca acestea să nu depășească anumite limite rezonabile, prin luarea în calcul a gravității mizei și cu respectarea dreptului la apărare a petentului, în calitatea sa de acuzat.
De asemenea, jurisprudența Curții EDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Analizând datele cauzei, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este temeinic. În acord cu cele menționate de intimată, petentul nu a făcut decât să nege fapta reținută în sarcina lui, fără să prezinte nicio probă în sensul celor pe care le-a susținut.
Varianta petentului cu privire la modul în care era amplasat autovehiculul special și aprecierea lui că ar fi fost suficient spațiu ca să se poată circula pe ambele sensuri nu este susținută de nicio altă probă. Nu este suficient ca petentul să nege fapta reținută în procesul-verbal de contravenție pentru ca acesta să fie anulat.
Față de toate aceste aspecte, reținând că prin plângerea formulată petentul nu a făcut decât să nege ce s-a reținut în sarcina sa și să prezinte o situație de fapt ușor diferită față de cea reținută de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea petentului P. F., domiciliat în București, sector 3, .. 12, ..F, .-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.03.2014 încheiat de intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI-BRIGADA RUTIERA, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.03.2014 și, pe cale de consecință, sancțiunea aplicată.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud. N.V./Tehnored. MI/2 ex/04.06.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 09-03-2015,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2752/2015.... → |
|---|
