Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 13276/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel._,_,_
Fax. :_;_; e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. V.
Grefier: A. N. C.
Pe rolul se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „exercitarea autorității părintești” și privind pe reclamantul P. R. Ș., în contradictoriu cu pârâta C. N. A. M. și autoritatea tutelară P. S. 2 București – Serviciul de Autoritate Tutelară.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.12.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București la data de 30.03.2015 reclamantul P. R. Ș. a solicitat instantei de judecată, în contradictoriu cu pârâta C. N. A. M. si cu AUTORITATEA TUTELARĂ P. SECTOR 2 BUCUREȘTI ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, să dispună 1) execitarea autoritătii părintesti cu privire la minorul P. R.-G. născut la data de 27.10.2011 exclusiv de către tată, 2) stabilirea domiciliului minorului la tată, 3) cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului.
2. În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței de judecată că în fapt, a avut o relatie cu pârâta nefiind căsătoriti, relatie din care a rezultat minorul R. G., născut la data de 27.10.2011. A precizat reclamantul că la scurt timp de la nașterea copilului s-a despărțit de pârâtă, minorul aflându-se încă de la naștere în atenția Serviciului de asistență socială pentru persoanele fără adăpost al Fundației Parada, sarcina pârâtei fiind monitorizată din cauza faptului că pârâta era infectată cu virusul hepatitei B. S-a arătat în cerere că până în luna iulie 2012 copilul s-a aflat în grija pârâtei, când aceasta l-a părăsit și a plecat în străinătate, motiv pentru care minorul a rămas inițial în grija bunicii materne și ulterior în grija unui anume N. care nu e rudă cu pârâta. Reclamantul a arătat și faptul că din anul 2013 copilul locuiește cu el și cu actuala concubină, fiind foarte bine îngrijit.
3. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 505 coroborat cu art. 399-art. 400 și art. 402 C.proc.civ, precum și pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.
4. În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba testimonială cu doi martori.
5. În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul, respectiv certificatul de naștere al minorului P. R. G. (fil. 4).
6. Acțiunea introductivă de instanță a fost legal timbrată.
B. Apărările formulate
7. Legal citată cu copie de pe acțiune, pârâta nu a formulat întâmpinare la dosarul cauzei și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face apărări. Din răspunsul trimis instanței de P. S. 5 București rezultă că reclamanta este plecată din țară și nu s-a prezentat pentru a furniza relații în vederea întocmirii referatului de anchetă socială.
C. Alte aspecte procesuale
8. Prin Sentința civilă nr. 5165 din data de 30.06.2015 Judecătoria S. 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 2 București, în considerarea prev. art. 114 C.proc.civ.
D.Probe
9. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, fiind depus la dosarul cauzei și referatul de anchetă psiho-socială, respectiv referatul efectuat la domiciliul reclamantului (fil. 28), proba testimonială cu un martor, propus de către reclamant și încuviințat de către instanța de judecată, audiat la termenul de judecată din 23.11.2015. În sedinta publică din data de 23.11.2015 instanța a încuviintat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu un martor, respectiv numita Steanță V., apreciind că sunt utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
II. ÎN FAPT
10. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
11. Reclamantul PĂTRUT R. Ș. si pârâta C. N. A. M. au avut o relatie de concubinaj, din care a rezultat minorul R. G., născut la data de 27.10.2011, astfel cum rezultă din certificatul de nastere . nr._ (fil.4). Părtile nu au fost căsătorite, în prezent minorul locuind cu reclamantul și cu actuala concubină a acestuia Părțile s-au despărțit la scurt timp după nașterea copilului, când reclamanta a plecat din țară.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
12. Instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei de față prevederile legale din materia autorității părintești.
13. Potrivit art. 403 NCC: „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori iar potrivit art. 397 din Codul civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
- Soluția instanței de judecată
14. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va dispune ca exercitarea autorității părintești să se facă, conform dispozitiilor art. 398 NCPC exclusiv de către reclamant, cu păstrarea dreptului pârâtei-mama minorului de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului.
15. Potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri, care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții vor exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl vor asocia pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său e maturitate. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la exercitarea autoritații părintești, instanța face următoarele precizări:
16. Interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. (2), art. 31, art. 32 din Legea 272/2004privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, prevăzută de art. 397 din Noul Cod Civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior. Definită ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, autoritatea părintească aparține, potrivit Noului Cod Civil, ambilor părinți, care trebuie să o exercite numai în interesul superior al copilului. În acest sens, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile legii speciale în materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care afirmă prevalența principiului interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din Legea nr. 272/2004). Interesul superior al copilului este punct de reper și atunci când există neînțelegeri între părinți asupra modului de îndeplinire a îndatoririlor părintești; în această ipoteză, instanța de tutelă are autoritate de a decide cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, cu ascultarea părinților, a copiilor, după caz, precum și în funcție de concluziile raportului de anchetă socială.
17. Referitor la această noțiune, s-a arătat că exercițiul comun al autorității părintești atunci când părinții sunt căsătoriți presupune exercitarea tuturor drepturilor și obligațiilor părintești împreună și în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. Astfel, dacă părinții conviețuiesc, ei vor exercita împreună și de comun acord toate drepturile și îndatoririle părintești, între aceștia fiind aplicabilă și prezumția mandatului tacit reciproc, prevăzută de art. 503 alin. (2) Cod Civil. Dacă însă aceștia nu conviețuiesc, exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt despărțiți, fie că sunt divorțați, fie că sunt părinți naturali care nu conviețuiesc, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare diferă față de ipoteza exercitării autorității în comun întrucât, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
18. Instanta constată că regula este exercitarea autoritătii părintesti în comun de către ambii părinti, exceptiile fiind prevăzute la art. 398 NCC. Instanta constată că în cauza dedusă judecătii, din probele administrate nu rezultă că pârâta ar reprezenta un pericol grav pentru minor, simplul fapt că aceasta a fost monitorizată pe perioada sarcinii de Fundația Parada nefiind de natură să argumenteze această eventuală stare de pericol. Astfel, deși copilul a fost într-adevăr în pericol ca urmare a faptului că pârâta, însărcinată fiind cu acesta era infectată cu virusul hepatitei B, nu se poate concluziona că pârâta reprezintă în prezent o amenințare pentru băiat. Cu toate acestea, în cazul luării unei decizii în privinta exercitătii autoritătii părintesti instanta trebuie să se raporteze întotdeauna la interesul superior al copilului, având asadar posibilitatea de a aprecia în functie de particularitatile fiecărui caz în parte.
19. Din raportul de anchetă socială depus la dosarul cauzei (fil 29) rezultă că pârâta a plecat din țară când minorul avea vârsta de 4 luni, băiatul rămânând inițial în grija bunicii materne, iar ulterior fiind lăsat cu o persoană din afara familiei. Reclamantul a luat copilul la reședința sa când băiatul avea vârsta de 1 an și 3 luni, în prezent copilul locuin cu tatăl său, într-un imobil compus din 3 camere și dependințe proprietatea mamei reclamantului. Instanța constată că spațiul de locuit este, conform celor consemnate în referatul de anchetă, corespunzător mobilat și întreținut. Din declarația martorului audiat în cauză instanța reține că tatăl este cel care se ocupă de minor, îl duce la grădiniță etc.
20. Pentru considerentele expuse și având în vedere particularitățile prezentei spețe, astfel cum reies din probele administrate, instanța constată că în cauza dedusă judecății se impune exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată, conform art. 398 Cod Civil, iar domiciliul minorului urmează să fie stabilit la tată, conform art. art. 400 alin. (2) Cod Civil, întrucât din probatoriul administrat în cauză (referatul de achetă psiho-socială nr._/23.04.2015 întocmit la domiciliul reclamantei de către Autoritatea Tutelară Sector 2, București, fil.28) rezultă că tatăl poate oferi minorului condiții bune de creștere. Totodată, sunt avute în vedere vârsta copilului, care are nevoie de stabilitate și faptul că tatăl este ajutat la îngrijirea minorului de către mama sa, numita J. D. care locuieste la aceeași adresă și care s-a ocupat de copil. În luarea aceste hotărâri instanța a avut în vedere și dezinteresul manifestat de către pârâtă, care a plecat în străinătate, lăsând copilul la doar 4 luni unor persoane din afara familiei. De asemenea instanța a avut în vedere și faptul că pârâta este plecată în străinătate, vine rar în țară, întâlnirile ei cu minorul sunt sporadice, respectiv la 6-7 luni, astfel că, pentru interesul superior al copilului și pentru ca băiatul să aibă parte de o creștere și educare corespunzătoare, instanța consideră că se impune exercitarea autorității exclusiv de către reclamant.
21. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. (2), art. 31, art. 32 din Legea 272/2004, potrivit cărora copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
22. Cu privire la pețitul referitor la plata pensiei de întreținere, instanța reține următoarele:
23. Obligația legală de întreținere dintre părinți și copii este instituită cu caracter general prin dispozițiile art. 499 alin. (1) din Codul Civil, iar copilul minor este întreținut de părinții săi, obiectul întreținerii constând în asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor și suportarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale acestuia. Reținând dispozițiile art. 529 alin. (1) din Codul Civil, potrivit cărora întreținerea este datorată în raport cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, precum și dispozițiile art. 525 alin. (1) din Codul Civil, potrivit cărora, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile generale și speciale pentru acordarea pensiei de întreținere, atât în persoana creditorului cât și în persoana debitorului acestei obligații legale.
24. În ceea ce privește starea de nevoie a minorului, aceasta este prezumată de lege, iar în lipsa unor venituri ale debitorului obligatiei de întretinere, aceasta urmează să fie stabilită la venitul minim net pe economie. Având în vedere dispozițiile art. 529 alin. (2) din Codul Civil, potrivit cărora pensia poate fi stabilită până la o pătrime din venituri atunci când este datorată pentru un copil, constată că se impune ca pârâtul să contribuie la întreținerea minorului cu 1/4 din venitul minim net pe economie, începând cu data introducerii acțiunii, conform art. 532 alin. (1) Cod civil, și până la majoratul minorului. În speță, minorul R. în vârstă de 4 ani, merge la grădiniță, neavând un loc de muncă sau bunuri proprii, motiv pentru care instanța constată că este îndeplinită această condiție. Practic, având în vedere vârsta fragedă a băiatului, lipsa veniturilor este cu atât mai mult prezumată.
25. Fată de cele expuse, instanta va admite acțiunea și va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului P. R. G., născut la data de 27.10.2011, să revină exclusiv tatălui, fată de prevederile art. 398 NCC. În baza art. 400 alin. (1) NCC istanța va stabili domiciliul minorului P. R. G., născut la data de 27.10.2011, la tată, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii în favoarea minorului în cuantum de 25% din venitul minim net pe economie, de la data introducerii actiunii, respectiv 30.03.2015, până la majoratul copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. R. Ș., CNP_, cu domiciliul în București, ., .. 69, sector 2 și cu domiciliul ales la C..Av. S. C., din București, .. 31, ..1, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta C. N. A. M., CNP_, cu domiciliul în București, .. 31, ., . si cu AUTORITATEA TUTELARĂ P. SECTOR 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-13, sector 2.
2.Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului P. R. G., născut la data de 27.10.2011, să revină exclusiv tatălui, fată de prevederile art. 398 NCC.
3. În baza art. 400 alin. (1) NCC stabilește domiciliul minorului P. R. G., născut la data de 27.10.2011, la tată.
4. Obligă pe pârâtă la plata unei pensii în favoarea minorului în cuantum de 25% din venitul minim net pe economie, de la data introducerii actiunii, respectiv 30.03.2015, până la majoratul copilului.
5. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
6. Apelul se va depune la Judecătoria S. 2 Bucuresti.
7. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. V. A. N. C.
Redactat/Tehnoredactat G.V/C.A.N. 5 ex. imprimate la data de 04.12.2015
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria... | Tutelă. Sentința nr. 9466/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
