Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 9445/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9445/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 9445/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 9445
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte R. M. D.
Grefier I. M. T.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu, privind pe reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta S. M. E., autoritate tutelară P. S. 2.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru datele de 18.09.2015 și 25.09.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 10.10.2014 pe rolul Judecătoriei S. 2 București sub nr._, reclamantul P. C., in contradictoriu cu pârâta S. M. E., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună, in principal,
- Exercitarea in comun a autoritatii parintesti cu privire la minorul P. A. Darius
- Stabilirea locuintei minorului la tata
- Obligarea paratei la contributia cheltuielilor de crestere si educatie a minorului pana la terminarea studiilor,
iar, subsidiar, in situatia in care se va respinge capatul de cerere cu privire la stabilirea locuintei minorului la tata, solicita dreptul de a avea legaturi personale cu minorul . vizita, care sa fie suficient de larg si de detaliat incat sa permita in mod efectiv exercitarea autoritatii parintesti de catre parintele nerezident.
In fapt, reclamantul arata, in esenta, ca a avut o relatie de concubinaj cu parata, in cadrul careia s-a nascut minorul, care a locuit impreuna cu cei doi parinti la domiciliul reclamantului.
In martie 2014, dupa 6 ani de concubinaj, partile s-au despartit, insa au continuat sa locuiasca impreuna inca 2 luni, deoarece parata nu avea niciun venit si nu avea cu ce sa se intretina, dupa care aceasta a plecat, gasind pe altcineva, cu care locuieste si in prezent.
Reclamantul afirma ca parata nu s-a preocupat de copil nici cand erau impreuna, fara a avea un loc de munca, iar dupa despartire a avut un comportament de natura sa afecteze minorul. De asemenea, parata are o stare psihica alterata, inca de la momentul nasterii minorului, stare care se degradeaza si mai tare.
Locuinta pe care o are in prezent parata este impartita cu frati ai concubinului, copilul concubinului, parintii concubinului, una dintre surorile acestuia, care are si ea trei din doua relatii diferite, un frate al acestuia cu handicap, inca un frate al acestuia cu sotia si copilul lor.
Copilul a plecat dintr-un mediu sanatos atat pentru dezvoltarea sa mentala, cat si fizica, astfel ca nu poate locui . cum ii ofera mama lui, care nu are un serviciu stabil, iar locuinta este insalubra si total nepotrivita pentru copil. Locuinta reclamantului, afirma acesta, are toate utilitatile unui trai civilizat, copilul era foarte bine hranit si ingrijit, era dus la scoala in fiecare zi si i se asigura o dezvoltare normala atat normala, cat si mentala.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 397, 400, 496, 401, 92 si 530 C.civ..
In dovedire, reclamantul a depus inscrisuri in copie.
Actiunea a fost legal timbrata.
Parata nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat la termenele de judecata.
La data de 25.02.2015, Serviciul Autoritate Tutelara S. 2 a fost comunicat referatul de ancheta psihosociala nr. 8512/25.02.2015.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
La data de 22.06.2008, s-a nascut in Bucuresti, Sectorul 2, copilul P. A.-Darius, avand ca tata pe P. C. si ca mama pe S. M.-E., conform certificatului de nastere . nr._ emis de Primaria Sectorului 2 la data de 03.07.2008.
Exercitare autoritate parinteasca
Potrivit art. 483 C.civ. - Autoritatea parinteasca”: (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”
Potrivit art. 487 C.civ. - Continutul autoritatii parintesti - Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Intelesul si continutul autoritatii comune care rezulta din prevederile Codului civil mentionate anterior sunt redate si de prevederile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata, conform caruia, (1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. (3) In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (4) In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. (21), acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (8) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului”.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca autoritatea parentala . comun a drepturilor si obligatiilor parintilor cu privire la deciziile importante din viata copilului (si anume, cele referitoare la sanatatea, educatia, resedinta si administrarea bunurilor acestuia). In schimb, deciziile de zi cu zi se iau de parintele impreuna cu care locuieste copilul.
Raportat la normele legale susmentionate, instanta constata ca reclamantul a solicitat exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ceea ce reprezinta regula in materie, iar, din ansamblul probatoriului cauzei, nu rezulta ca exista motive intemeiate pentru a dispune altfe, conform art. 398 C.civ. sau ca paraul s-ar afla in vreuna din ipotezele prevazute de art. 507 C.civ..
Astfel, potrivit art. 398 alin. 1 C.civ. – Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte - Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre unul dintre parinti.
De asemenea, potrivit art. 507 C.civ. – Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte - Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Conform dispozitiilor legale susmentionate, regula este ca exercitarea autoritatii parintesti revine in comun ambelor parti, exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezentand o situatie de exceptie, ce poate fi dispusa atunci cand exercitarea in comun a autoritatii parintesti ar fi contrara interesului superior al copilului.
Astfel, art. 507 nu stabilește o simplă excepție de la exercitarea în comun a autorității părintești, ci veritabile situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situații care ar trebui să intervină foarte rar și care pot fi subsumate ipotezei în care unul dintre părinți se află în imposibilitate de a-și exprima voința.
In afara ipotezei prevazute de art. 507 C.civ., care reprezinta regula in materia autoritatii parintesti exclusive, potrivit art. 398 C.civ., instanta poate decide in acest sens, „daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului”.
In cazul de fata, instanta apreciaza ca nu exista motive intemeiate pe exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti, astfel ca va admite cererea privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
Stabilire domiciliu minor
Instanta retine ca, potrivit art. 92 C.civ., (1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic. (2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului. P. la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.”
Instanta retine ca, pentru a stabili daca locuinta minorului trebuie stabilita la tata, urmeaza sa se fundamenteze pe principiul interesului superior al acesteia, asa cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aplicand criteriile legale stipulate in art. 21 coroborat cu art. 36 alin. 7 din acelasi act normativ.
Potrivit art. 2 alin. 6 din acelasi act normativ, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament”.
Instanta retine ca, din probatoriul administrat in cauza, a rezultat ca solicitarea reclamantului este intemeiata, concluzie bazata atat pe declaratia martorului audiat in cauza, cat si pe concluziile referatului de ancheta psihosociala. In acelasi timp, a tinut cont de atitudinea procesuala a paratei care nu a formulat intampinare, nu s-a prezentat la niciun termen de judecata si nu a dat concursul sau reprezentantilor Autoritatii Tutelare pentru efectuarea anchetei psihosociale la locuinta sa.
Obligatia de intretinere
Retinand dispozitiile art. 529 alin. 1 C.civ., potrivit carora intretinerea este datorata in raport cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, precum si dispozitiile art. 525 alin. 1 C.civ., potrivit carora, minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri, instanta apreciaza ca, in speta, sunt intrunite conditiile generale si speciale pentru acordarea pensiei de intretinere atat in persoana creditorului cat si in persoana debitorului acestei obligatii legale .
Potrivit art. 530 alin. 1 C.civ. „obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională”.
De asemenea, art. 530 alin. 2 C.civ. „dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”.
Instanta constata ca parata nu are niciun venit, astfel ca venitul de referinta in aceasta situatie urmeaza a fi salariul minim net pe economie.
Potrivit art. 529 alin. 2 C.civ., „cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil (…)”.
Prin urmare, parata are obligatia de a asigura minorului o pensie de intretinere in cuantum de 1/ 4 din veniturile nete lunare.
In baza considerentelor expuse anterior, in temeiul art. 499 alin. 3 C.civ., instanta va admite cererea si va stabili in sarcina paratei obligatia de plata catre minor a pensiei de intretinere in cuantum de 1/ 4 din salariul minim net pe economie si va obliga parata la plata catre minor a acestei sume, incepand cu data introducerii actiunii si pana la data terminarii studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe reclamantul P. C., cu domiciliul în sector 2, București, . în contradictoriu cu pârâta S. M. E., cu domiciliul în sector 1, București, .. 31, ., . și autoritate tutelară P. S. 2, cu sediul în sector 2, București, .-13.
Autoritatea parinteasca cu privire la minor se va exercita in comun de parinti.
Stabileste locuinta minorului la domiciliul tatalui.
Obliga parata la plata catre minor a unei pensii de intretinere lunare, in cuantum reprezentand 1/ 4 din veniturile constante lunare nete ale paratei, cu termen de plata data de 25 ale fiecarei luni, incepand cu data formularii cererii de chemare in judecata si pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 ani.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la data comunicarii.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 25.09.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. DumaIrina M. T.
Red. Jud. R.M.D/Th.red.I.T.M.
29.10.2015/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria... → |
|---|
