Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5780/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești – stabilire domiciliu minor, stabilire program vizitare minor, pensie de întreținere, privind pe reclamantul pârât T. L. M., în contradictoriu cu pârâta reclamantă V. L. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul pârât, personal și asistat de apărător, și pârâta reclamantă, personal și asistată de apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul M. G., declarația fiind consemnată și atașată la f. 207 din dosar și cu martorul P. L., declarația fiind consemnată și atașată la f. 208.
Apărătorul pârâtei reclamante depune dovada cheltuielilor de judecată (f. 209).
Apărătorul reclamantului pârât susține că se impune administrarea probei cu interogatoriu.
Apărătorul pârâtei reclamante arată că față de probele administrate în cauză nu se impune administrarea probei cu interogatoriul.
Instanța în temeiul art. 258 C.pr.civ. respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei administrarea probei cu interogatoriul și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului pârât solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, stabilirea domiciliului minorului la tată față de interesul superior al minorului și faptul că tatăl petrece mai mult timp cu copilul, mama fiind absentă. Acesta solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocatul pârâtei reclamante solicită respingerea acțiunii în principal, iar în subsidiar admiterea acțiunii în parte, exercitarea autorității părintești în comun, arată că nu se opune programului de vizită solicitat. Cu privire la cererea principală solicită respingerea acțiunii ca nefondată față de poziția minorului, de a nu crea un dezechilibru pentru minor, care a avut libertatea să se manifeste alături de părinți ca o familie. Acesta arată că mama nu s-a opus activităților propuse de tată pentru minor și solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fond.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 22.05.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5780
Ședința publică din data de 22.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER:D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești – stabilire domiciliu minor, stabilire program vizitare minor, pensie de întreținere, privind pe reclamantul pârât T. L. M., în contradictoriu cu pârâta reclamantă V. L. E..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 20.08.2014, sub nr._, reclamantul T. L.-M. a solicitat in contradictoriu cu parata V. L. E. exercitarea autoritati parintesti in comun de catre ambii parinti, cu privire la minorul T. L.-S., nascut la data de 01.04.2001, stabilirea domiciliului minorului la tata, stabilirea urmatorului program de vizitare: in al doilea si al patrulea week-end al fiecarei luni de sambata, prele 10 pana duminica seara ora 18, precum si o luna in perioada concediilor, sistarea pensiei de intretinere stabilite prin sentinta civila nr.4437/09.05.2002 si obligarea la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului in cuantumul legal de ¼ din veniturile paratei incepand cu data introducerii cererii si pana la majorat, cu cheltuieli de judecata daca parata se opune admiterii actiunii.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul a aratat ca la data de 09.05.2002 s-a pronuntat desfacerea casatoriei si incredintarea minorului catre mama, asa cum rezulta din sentinta civila nr.4437/09.05.2002 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr.3825/2002. Din casatorie a rezultat minorul L.-S., nascut la data de 01.04.2001. A aratat reclamantul ca intre el si minor au existat intotdeauna relatii de apropiere si sentimente normale, ca intre tata si copiii sai. Ca, se impune corelarea situatiei de fapt cu cea de drept, respectiv exercitarea autoritatii parintesti in comun si stabilirea domiciliului minorului la tata. Ca, reclamantul suporta in totalitate costurile de scolarizare ale minorului(1600 lei/luna) precum si celelalte nevoi materiale obisnuite ale unui copil de 13 ani, tine legatura cu medicul sau pediatrul, fiind un copil mai bolnavicios. Cu reclamantul copilul practica diferite sporturi si impreuna pleaca in tara si in strainatate. Minorul locuieste pe perioada anului scolar, 5 zile pe saptamana cu tatal, cu exceptia zilelor de miercuri si joi. Pe perioada verii locuiesc impreuna aproape permanent, singura preocupare a reclamantului fiind sa-i asigure tot sprijinul emotional si material necesar. Intrucat este professor la Fundatia Lycee Francais A. de Noailles, reclamantul este o persoana responsabila, are experienta in munca cu copiii si prezinta o disponibilitate mai mare de a locui, a ingriji si a supraveghea copilul petrecand timp mai mult cu el, mergand la filme impreuna in fiecare saptamana, parcticand sport, calatorind.
În drept au fost invocate prev.art.263, 396, 483-512 Cod civil, art.17-21 din Legea nr.272/2004, art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.5 alin.2 si art.46 din Legea nr.272/2004.
Cererea a fost timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru.
Parata a formulat intampinare si a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, iar in subsidiar exercitarea autoritatii parintesti in comun de catre ambii parinti si stabilirea domiciliului minorului L. S. la mama, cu cheltuieli de judecata.
In motivare parata a aratat ca nu exista motive concrete care sa impuna luarea unor noi masuri cu privire la minor. In dorinta de a creste minorul in cele mai bune conditii si pentru ca acesta sa se bucure din plind de dragostea ambilor parinti, parata a achiesat la toate solicitarile reclamantului la momentul solutionarii cererii de divort. Intrucat ambii locuiesc in acelasi . de acord ca minorul sa-l viziteze pe reclamant ori de cate ori doreste, sa ramana peste nopate in locuinta lui si nu doar in programul de vizitare stabilit si solicitat de reclamant, astfel ca nu intelege care este motivul si scopul prezentei cereri de stabilire a domiciliului minorului la tata. Reclamantul a fost acela care l-a inscris pe minor la Scoala Franceza, unde el este profesor, i-a impus minorului sa practice anumite sporturi, a petrecut cat timp a dorit impreuna cu minorul, fiind plecat cu acesta in concedii, fara ca parata sa se opuna. Considera parata ca prin prezenta actiune reclamantul doreste sa-i ingradeasca relatia cu minorul, avand in vedere ca ea nu s-a opus niciodata deciziilor pe care le-a luat pentru minor, uneori fara sa o consulte, parata acceptand orice demers al reclamantului doar pentru a pastra un climat familial care sa nu-l afecteze pe minor. A aratat parata ca se impune stabilirea domiciliului minorului la ea, deoarece din momentul in care minorul i-a fost incredintat acesta a beneficiat de toate conditiile de crestere si educare, parata implicandu-se in educatia minorului, a sustinut financiar cheltuielile legate de cresterea si educarea acestuia si mai ales a contribuit la asigurarea unei relatii apropiate intre minor si reclamant prin faptul ca nu s-a opus niciodata ca minorul sa-l viziteze, sa locuiasca atunci cand doreste la tata sau sa-si petreaca timpul liber impreuna cu acesta.
In drept au fost invocate dispozitiile art.205 Cod proc.civ., art.397, art.496 alin.3, art.487, art.503 Cod civil, art.21 din Legea nr.272/2004.
Cererea paratei de stabilire a domiciliului minorului la ea a fost calificata de instanta la termenul de judecata din 30.01.2015 ca reprezentand cerere reconventionala si a fost timbrata cu 20 lei.
Analizând probele administrate în cauză instanta constată următoarele:
Prin sentinta civila nr.4437 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti la data de 09.05.2002 in dosarul nr.3825/2002, definitivă si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac, a fost desfacuta casatoria partilor incheiata la data de 27.10.2000 din vina ambilor soți, a fost incredintat minorul L.-S., nascut la data de 01.04.2001 spre crestere si educare mamei, tatal fiind obligat sa contribuie lunar la intretinerea minorului cu suma de 3.500.000 ROL incepand cu data de 07.03.2002 si pana la majoratul minorului.
Potrivit art. 396 C.civ., coroborat cu art. 264 C.civ., instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, și de opinia copilului minor, care a împlinit vârsta de 10 ani, a cărui ascultare este obligatorie, cu specificarea că poate fi ascultat și minorul care nu a împlinit 10 ani, dacă instanța consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Conform art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 C.civ., instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, doar atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, pentru ca art. 399 C.civ. să prevadă că, în mod excepțional, instanța poate hotărî plasamentului copilului la un terț, care va exercita, însă, doar drepturile și îndatoririle părintești care revin părinților cu privire la persoana copilului, drepturile cu privire la bunurile minorului urmând să fie exercitate în comun de ambii părinți sau de către unul dintre ei, conform deciziei instanței.
Cum in cazul de față, nu s-a invocat și nici dovedit existența unui motiv de natură să conducă la concluzia că, în interesul fiului minor al părților, ar fi ca autoritatea părintească cu privire la aceasta, să revina, după divorț, doar unuia dintre părinți, instanța va dispune, în baza art. 396 C.civ., coroborat cu art. 397 C.civ., ca autoritatea părintească, cu privire la minorul T. L.-Sebastina, nascut la data de 01.04.2001 să revină, în comun, ambelor părți.
Potrivit art. 400 al. 1 C.civ., cu ocazia divorțului, părțile se pot înțelege cu privire la locuința viitoare a copilului lor minor, înțelegere pe care instanța o poate încuviința numai dacă aceasta să se circumscrie interesului superior al copilului, iar în lipsa unei înțelegeri, instanța de tutelă va stabili locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, pentru ca, în situația în care, până la divorț, copilul a locuit cu ambii părinți, art. 400 al.2 C.civ., să prevadă că instanța va stabili locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul superior al copilului, art. 400 al.3 C.civ. prevăzând că, numai în mod excepțional, și numai dacă interesul minorului o cere, instanța poate stabili locuința copilului la o terță persoană.
Potrivit art. 496 alin. 5 din Codul Civil, parintele cu care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia, instanta de tutela putand limita exercitiul acestui drept, daca este in interesul minorului.
Conform art. 2 din legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor ceea ce arata ca acesta este determinant in stabilirea modalitatii in care parintele cu care copilul nu locuieste urmeaza sa pastreze legaturile personale cu acesta.
Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibrul socio-afectiv si la viata de familie.
Tot astfel, potrivit art. 9 din Conventia cu privire la drepturile copilului ( ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990), statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai, decat daca aceasta separare este in interesul suprem al copilului iar limitarea exercitarii acestui drept se poate realiza in conditiile legii, daca exista motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).
Din interpretarea dispozițiilor art.403 cod civil reiese că hotărârea judecătorească prin care au fost luate anumite măsuri cu privire la copil, cum este și cea prin care s-a stabilit domiciliul minorului la unul dintre parinti, are o putere de lucru judecat relativă, măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțati față de copiii lor minori putând fi modificate ori de câte ori se dovedește schimbarea împrejurărilor avute în vedere de instanța la data pronunțării hotărârii.
Probatoriul administrat in cauza relevă faptul ca minorul L.-S. este atasat in egala masura de ambii parinti, opinia exprimată de copil cu ocazia ascultarii in Camera de consiliu la data de 12.03.2015 fiind aceea de a petrece un timp egal cu ambii parinti, ca și până acum, fără nicio restricție. Sub acest aspect, instanța apreciază că minorul L.-S. este un adolescent in varsta de aproape 14 ani care a atins, în opinia instantei, maturitatea necesara pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la timpul pe care dorește să-l petreacă cu ambii părinți si cu privire la domiciliul părintelui cu care dorește să locuiască.
În ceea ce privește situația locativă a părților, instanța constată că părinții minorului locuiesc la aceeași adresă, reclamantul pârât în apartamentul nr.88, iar pârâta reclamantă în apartamentul nr.92. Anchetele psihosociale efectuate în cauză, au relevat faptul că locuințele ambilor părinți sunt corespunzător mobilate și întreținute, minorul L.-S. fiind corespunzător dezvoltat pentru vârsta lui, fără probleme aparente de sănătate, politicos, cu un aspect plăcut și îngrijit.
Însă, în interesul minorului este să rămână alături de unul dintre părinți, iar din acest punct de vedere se apreciază că este de preferat ca domiciliul acestuia să se stabilească la mamă. În acest sens, instanța apreciază că interesul superior al copilului trebuie raportat în prezent la nevoile emoționale ale acestuia, iar nu la condițiile materiale pe care le oferă fiecare dintre părinți.
Chiar dacă posibilitățile financiare ale reclamantului pârât depășesc posibilitățile materiale ale pârâtei reclamante, instanța apreciază că minorul L.-S. se consideră pe deplin integrat în domiciliul mamei, persoana care timp de 14 ani i-a asigurat posibilitatea de se dezvolta din punct de vedere fizic, afectiv, educativ si social. De altfel, în considerarea faptului că tatăl a achitat costurile de școlarizare ale minorului, se constată că pârâta reclamantă nu a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilite în sarcina reclamantul pârât prin sentința civila nr.4437 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti la data de 09.05.2002 in dosarul nr.3825/2002.
Chiar dacă tatăl s-a implicat activ în educația minorului, dând dovadă de angajament și responsabilitate în gestionarea și organizarea activității copilului, fiind interesat de formarea și desăvârșirea acestuia ca adult, în persoana mamei instanța a identificat abilitati parentale pozitive: caldura emotionala, suportivitate, afectiune, intelegere pentru starea emotională a copilului.
Remarcă instanța că de la momentul la care minorul i-a fost încredințat, mama a acționat permanent în beneficiul acestuia, încurajând permanent atât relația copilului cu tatăl său, cât și măsurile pe care tatăl le-a considerat oportune pentru dezvoltarea minorului.
Sub acest aspect, instanța reține declarația martorei P. L. care, audiată la termenul de judecată din 08.05.2014 a declarat că mama și minorul se află în relații armonioase, mama ocupându-se de creșterea și educarea acestuia în egală măsură cu tatăl. A relatat martora că pârâta reclamantă nu s-a opus programului solicitat de reclamantul pârât, acesta având libertatea de avea o relație cu minorul așa cum și-a dorit.
Declarația martorei M. G., audiată la propunerea reclamantului pârât, cu privire la faptul că mama minorului nu participă la reuniunile care au loc în familia tatălui minorului este apreciată de instanță ca nerelevantă în cauză, deoarece este nefiresc ca un fost soț să participe, chiar și de dragul copilului, la reunile familiale ale soțului de care s-a despărțit în urmă cu aproximativ 13 ani.
Probele administrate au relevat faptul că mama se îngrijește corespunzător de copil, iar instanța apreciază că, cel puțin în situația actuală, nu se impune a se schimba acest domiciliu, minorul având nevoie de stabilitate.
Prezenta acțiune, prin care tatăl tinde nu numai la stabilirea domiciliului copilului la el, ci și la restrângerea bruscă a relațiilor personale dintre mama și fiu, fără indicare unor motive temeinice care să justifice luarea acestor măsuri, este apreciată de instanță ca nefiind corespunzătoare interesului superior al minorului și având consecințe extrem de dăunătoare asupra dezvoltării acestuia.
În raport de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie, instanța apreciază că interesul minorului este acela de a sta cu mama sa în continuare, pentru considerentele expuse anterior, cererea de stabilire a domiciliului minorului la tată, urmând a fi respină ca neîntemeiată.
În baza art.453 N.c.p.c., reținând culpa procesuală a reclamantului pârât, instanța îl va obliga să plătească pârâtei reclamante 1020 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea principală privind pe reclamantul pârât T. L. M., CNP_, cu domiciliul în București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta reclamantă V. L. E. CNP_, cu domiciliul în București, .. 6, ., ., Sec. 2.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă V. L. E. .
Autoritatea părintească cu privire la minorul Ț. L.-S., năascut la data de 01.04.2001 va fi exercitata în comun de ambii părinți.
Stabilește locuinta minorului la mamă.
Respinge în rest acțiunea principală ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul pârât să plătească pârâtei reclamante 1020 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. D. A.
Red./Dact./M.L.M./D.A./ 5 ex./01.07.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... | Reîncredinţare minor. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
