Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7890/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7890/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 7890/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7890
Ședința publică din data de 17.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președențială privind pe reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâta V. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.07.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 14.05.2015, sub nr._, reclamantul V. N. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. M., să i se atribuie provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț, custodia minorului V. R. N., născut la 14.03._.
În motivare, s-a arătat că minorul nu a fost crescut de către pârată, ci de către mama reclamantului. Copilul, în vârstă de 10 ani, locuiește încă de la naștere împreună cu bunica paternă. Reclamantul a mai arătat că pârâta nu s-a implicat în creșterea și educarea minorului, neinteresându-se de situația sa școlară și extrașcolară.
În drept, au fost invocate disp. art.264 C.civ. și art.919 C.proc.civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La termenul din 09.06.2015 reclamantul, prin apărător, și-a precizat cererea, arătând că solicită exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorului la tată.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 31.07.1999, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ depus la dosar la fila 8. Din căsătoria celor doi a rezultat minorul V. R. N., ns. la 12.03.2005, conform certificatului de naștere . nr._ (f.7).
Instanța reține că reclamantul a introdus acțiune de divorț împotriva pârâtei, aceasta aflându-se pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București înregistrată sub nr._/300/2015.
Minorul locuiește în prezent împreună cu bunica sa paternă, V. A. și cu tatăl său în ., ., ., sector 2, București. Acest fapt rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sector 2 (f.25), din înscrisurile de la dosar (f.6 și 33), precum și din declarația martorei M. V..
În drept, potrivit art. 996 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Procedura specială a ordonanței președințiale comportă, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată, respectiv neprejudecarea fondului prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.
Totodată, potrivit art.920 C.proc.civ. din cadrul procedurii divorțului, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Astfel, cu privire la măsurile enumerate la art.920 C.proc.civ. condiția urgenței este prezumată de legiuitor, partea reclamantă fiind ținută să facă dovada îndeplinirii celorlalte două condiții de admisibilitate.
I. STABILIREA PROVIZORIE A LOCUINȚEI
Examinând situația de fapt prin prisma dispozițiilor legale menționate, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că luarea unor măsuri provizorii cu privire la locuința minorului se impune în speță, dat fiind faptul că urgența este prezumată în conformitate cu art.920 C.proc.civ.
Soluționând această cerere instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat. Astfel, aprecierile instanței se limitează la asigurarea protejării interesului minorului, prin raportare la acest moment și la conținutul dispozițiilor art. 263 și urm. cod civil precum și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii de stabilire a locuinței minorului, prezenta hotărâre își va produce efectele până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
Cu privire la fondul cererii de stabilire provizorie a locuinței minorului, instanța apreciază că aparența de drept este în favoarea reclamantului. Astfel, minorul V. R. N. locuiește în fapt împreună cu bunica și cu tatăl său în ., ., ., București, apartamentul oferind condiții bune de locuit, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară Sector 2 București. Totodată, instanța reține din declarația martorei M. V. că minorul locuiește în respectivul apartament de aproximativ 7-8 ani, fiind foarte atașat de bunica paternă, precum și de reclamant.
Pentru considerentele arătate mai sus, ținând cont și de cele învederate de minor în cadrul audierii, instanța apreciază că este în interesul superior al acesteia ca locuința să fie stabilită provizoriu la tată, până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul_/300/2015.
II. EXERCITAREA AUTORITĂȚII PĂRINTEȘTI
Cu privire la acest capăt de cerere, instanța reține că urgența nu este prezumată în conf. cu disp. art. 920 C.proc.civ., reclamantul fiind ținut să dovedească îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate în conf. cu disp. art.249 C.proc.civ. privind sarcina probei.
Reclamantul nu a motivat și nici nu a dovedit de ce este necesar ca, până la judecarea în fond a cauzei, să se stabilească, pe cale de ordonanță președințială, ca exercitarea autorității părintești să fie realizată în comun de către ambii părinți. Astfel, potrivit art.483 C.civ. „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți”. Din acest text legal reiese că regula este exercitarea în comun a autorității părintești, aceasta aplicându-se atâta timp cât instanța de tutelă nu stabilește o altă modalitate de exercitare. Pentru acest considerent, instanța reține că nu poate exista urgență în ceea ce privește exercitarea autorității părintești în comun de către părinți, atâta timp cât această modalitate de exercitare se aplică în baza legii, nefiind necesară intervenția instanței.
Pentru motivele prezentate mai sus, instanța urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești în comun, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea formulată de reclamantul V. N., domiciliat în București ., ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta V. M., domiciliată în sector 2, București, .. 11, ., ..
Stabilește, cu titlu provizoriu, locuința minorului la tată, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului nr._/300/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect exercitare autoritate părintească în comun.
Prezenta ordonanță are caracter provizoriu și executoriu.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.07.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/22.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 8008/2015. Judecătoria... | Curatelă. Sentința nr. 8063/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
