Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 24/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire program vizitare minor, pensie de întreținere, suplinire consimțământ, privind pe reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâta G. (fostă G.) A..
Cauza a fost solicitată în cadrul listei de amânări fără discuții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, prin apărător, și pârâta, prin apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și la data de 16.04.2015 a raportului de expertiză psihologică (f. 360-374), după care,
Apărătorul reclamantului depune delegație de substituire și un set de înscrisuri pe care le comunică și părții adverse. (f. 376-387).
Instanța dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, prin apărător, și pârâta, personal și asistată de apărător.
Avocatul pârâtei depune delegație de substituire (f. 388).
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Precizează că probele administrate în cauză sunt suficiente, precum și raportul de evaluare psihologică și concluziile acestuia, depunând concluzii scrise (f. 389-394).
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate având în vedere că deși în raportul de expertiză se precizează că minora nu ar fi afectată de un astfel de program, minora ar fi putea fi afectată pe viitor, aceasta ar trebui să aibă parte de stabilitate, de legături extinse cu celalalt părinte. Mai susține că tatăl nu a fost împiedicat să aibă legături personale cu minora, că acesta îi dă pârâtei 500 de lei pentru minoră deși se obțin venituri pe seama minorei. Totodată afirmă că este în interesul minorei să stea cu mama acesteia, ca acesta să aibă o stabilitate, depunând un set de înscrisuri și solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată (f. 395-399).
În replică, apărătorul reclamantei arată că există precedent pentru cele solicitate de reclamant, iar în perioada în care s-a aplicat acel program de vizită minora nu a fost afectată, expertul stabilind aceeași concluzie.
Apărătorul pârâtei susține că un astfel de program nu este in interesul minorei.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 30.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4815
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER:D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire program vizitare minor, pensie de întreținere, suplinire consimțământ, privind pe reclamantul G. F. în contradictoriu cu pârâta G. (fostă G.) A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 20.05.2014, sub nr._, reclamantul G. F. a solicitat in contradictoriu cu parata G. A. stabilirea continutului concret al autoritatii parintesti in privinta minorei G. S. M., astfel: regulile cu privire la cresterea si educarea minorei se stabilesc de comun acord si vor fi aceleasi atat la domiciliul tatalui cat si la domiciliul mamei; deciziile importante privind minora, respectiv activitatile si performantele scolare, activitatile extrascolare (excursii, tabere, cursuri, competitii, etc), starea de sanatate, grupul de prieteni si cele privind religia, se vor lua in comun de ambii parinti; deciziile in legatura cu problemele curente (rutina zilnica, imbracaminte, incaltaminte, etc.) se vor lua separat; schimbul de informatii intre parinti cu privire la minora – telefonic, e-mail; la ocazii si evenimente speciale din viata si activitatea minorei pot participa ambii parinti; de modul de derulare a activitatilor extrascolare se ocupa ambii parinti;transportul minorei intre cele doua domicilii revine tatalui; mentinerea contactului cu minora in perioada cand se afla la domiciliul celuilalt parinte se va efectua telefonic, dar pana in ora 21.30; mentinerea legaturilor personale cu membrii familiilor extinse, fara restrictii; ambii parinti pot vizita minora la unitatea de invatamant, in cadrul programului stabilit de aceasta entitate, si pot participa la sedintele cu parintii ori alte activitati organizate de respectiva institutie; disputele in legatura cu modul de exercitare a autoritatii parintesti se vor solutiona prin mediere. De asemenea, reclamantul a solicitat incuviintarea unui program de legaturi personale cu minora, la domiciliul subsemnatului, urmand ca aceasta sa locuiasca alternativ doua saptamani la domiciliul subsemnatului si doua saptamani la domiciliul paratei, modificarea modului de executare a obligatiei de intretinere, in sensul ca ambii parinti sa fie obligati sa isi execute obligatia de intretinere integral in natura, in perioada in care minora locuieste la domiciliul fiecaruia dintre parinti, suplinirea consimtamantului paratei pentru plecarea in strainatate cu minora, fara cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul a aratat ca dupa o relatie ce a debutat in cursul anului 1998, in timpul studentiei lor la A.T.F. casatoria dintre reclamant si parata, incheiata in anul 2001, a fost desfacuta in fata notarului public, cf. Certificatului de divort nr. 5824/11.07.2012, eliberat de B.N.P. „T. C.” in dosarul de divort nr. 06/2012. Din relatia de casatorie a rezultat minora G. S. M., nascuta la data de 11.03.2006. Prin Conventia incheiata in procedura notariala a divortului, autentificata sub nr. 1240/07.06.2012 de B.N.P. „T. C.”, de comun acord partile au stabilit urmatoarele masuri referitoare la copil: autoritatea parinteasca in privinta fiicei lor sa se exercite in comun, locuinta acesteia sa fie la domiciliul mamei si reclamantul sa plateasca o pensie de intretinere in bani, in cuantum de 1/4 din veniturile nete realizate, dar nu mai putin de 500 lei/luna. In privinta programului de legaturi personale, au convenit amiabil sa o poata lua pe S. la domiciliul lui ori de cate ori voi solicita acest lucru sau ori de cate ori S. isi va dori sa vina la domiciliul lui, cu mentiunea ca referirea la optiunea fetitei nu a fost inserata in cuprinsul actului.Principalele probleme aduse in atentia instantei sunt, pe de o parte, lipsa de colaborare a paratei in abordarea efectiva a conceptului de autoritate parinteasca, de aici si solicitarea privind detalierea continutului concret al acestei notiuni si modificarea modalitatii de executare a obligatiei de intretinere, iar pe de alta parte, obstructionarea programului de legaturi personale si, mai nou, chiar refuzul de a-i permite reclamantului accesul la copil. A aratat reclamantul ca in perioada 11.02.2012 – 01.03.2012, a fost „invitat” sa paraseasca apartamentul bun comun si s-a mutat la niste prieteni pana la gasirea unui spatiu pe care sa-l inchirieze. In aceasta perioada, legaturile cu S. le-a avut numai la finalurile de saptamana, prin vizite in acest imobil al prietenilor lui; in perioada 01.03.2012 – pana la divort, a inchiriat un apartament cu 2 camere pe Calea Mosilor, pe care l-a ales impreuna cu S.. Din acest moment, fetita a stat cu el in toate weekendurile. Incepand cu data divortului programul de legaturi personale s-a desfasurat conform conventiei notariale. La finalul lunii iulie 2012 parata a hotarat sa inchirieze apartamentul bun comun si sa se mute cu S. la bunica materna. Deoarece reclamantul s-a opus ca S. la locuiasca la bunica materna de comun acord au decis ca fetita sa locuiasca la domiciliul lui. In aceasta perioada, respectiv pana in ianuarie 2013, parata lua fetita numai in weekend, iar in cursul saptamanii o putea vizita fara restrictii ori de cate ori dorea. In ianuarie 2013, pentru ca parata si bunica materna i-au cumparat un catel, S. i-a spus ca doreste sa petreaca mai mult timp la domiciliul acestora pentru a se juca cu catelul. Dupa o discutie cu copilul, pentru a se asigura ca nu este fortata sa faca asa ceva, a fost de acord si s-a reluat programul in care S. era cu el in toate weekendurile. Aproximativ in lunile februarie – martie 2013, datorita faptului ca Sarei i se facea dor din ce in ce mai des de reclamant, au convenit sa schimbe programul: luni-joi la mama, vineri-duminica la tata. In aprilie 2013, la dorinta Sarei si pe fondul unei discutii cu invatatorul acesteia, care i-a atras atentia ca performanta scolara a scazut in perioada in care fetita s-a aflat predominant la parata, a convenit cu parata sa schimbe programul, S. locuind o saptamana la domiciliul reclamantului si o saptamana la domiciliul paratei. Tot in aceasta perioada reclamantul s-a mutat in zona T., . 3 camere, pentru a-i putea pune la dispozitie copilului o camera proprie si dotata cu tot ceea ce trebuie pentru studiu, relaxare si odihna.In cursul lunii aprilie 2013 - . in care S. era la mama, reclamantul a primit un telefon matinal de la parata, prin care i-a cerut sa se deplaseze de urgenta la domiciliul bunicii materne pentru a lua fetita, motivul fiind unul incredibil: bunica o batuse pe fosta lui sotie, existand un certificat medico legal in acest sens. Violentele bunicii asupra mamei copilului au fost generate de faptul ca parata „indraznise” sa anuleze o plangere penala pentru abandon de familie, formulata abuziv si total nejustificat de bunica, nu de mama. Din acel moment S. a locuit permanent la domiciliul reclamantului pentru aproximativ 3 saptamani, timp in care reclamantul a ajutat-o pe parata sa revina in apartamentul bun comun din T. si a reluat programul de legaturi personale cu cate o saptamana alternativ la fiecare parinte. La data de 20.06.2013 – pentru prima oara parata a emis pretentia ca S. sa doarma doar la domiciliul doei, iar reclamantul sa vina numai in vizita. Evident ca s-a opus acestei pretentii si programul alternativ a continuat toata vara. Refuzul lui a fost intemeiat pe dorinta Sarei de a locui alternativ cu amandoi, pe faptul ca se adaptase excelent la acest program propus chiar de ea si pe faptul ca performanta scolara era foarte buna: locul 5 la Competitia de Sah sector 2, pentru grupa de varsta 6-8 ani, medalia de bronz la Evaluarea nationala la matematica, medalia de aur la Evaluarea nationala de romana, plus calificativele excelente primite din partea invatatorilor. La data de 15.09.2013 – are loc a doua tentativa a paratei de a-i impune ca S. sa locuiasca permanent la domiciliul sau, iar el doar sa o viziteze, dar de aceasta data parata a strigat si a urlat. La dorinta paratei, au ajuns impreuna la sediul politiei pentru a se face o plangere impotriva mea reclamantului cum ca nu doresc sa-i las copilul. Deoarece S. a fost nevoita sa ii insoteasca, a avut sansa sa poata spune personal lucratorilor de politie ca ea vrea sa ramana cu reclamantul. Vazand cum stau lucrurile, politisti au sfatuit-o pe parata sa renunte la a face plangere si, astfel, a acceptat ca fetita sa ramana la domiciliul lui in acea saptamana.Vazand prin ce a fost nevoit copilul sa treaca si plansetele acestuia la sediul politiei, cand spunea ca vrea sa stea la mine, dar tinand cont si de conflictul de idei pe care deja il avea cu parata, reclamantul a hotarat sa isi canalizeze toata atentia asupra Sarei si sa verifice daca nu cumva programul dorit de parinti ii poate crea neplaceri copilului pe termen mediu sau lung. In acest scop a vorbit cu S. ca urmatoarele doua saptamani sa ramana la mama, urmand sa se intalneasca cu tatal in weekenduri. Fetita a fost de acord, avand incredere desavarsita in el, asa cum de altfel a avut permanent. Pe parcursul acestor doua saptamani reclamantul si-a programat sedinte la mai multi psihologi de copii, cu care am discutat concret despre efectele programului egalitar de legaturi personale asupra psihicului copilului. Rezultatele primite de la absolut toti psihologii consultati i-au confirmat intuitia si asteptarile: este chiar indicat pentru copil sa beneficieze de un program egal cu ambii parinti.Desi avea deja aceste informatii, pentru a verifica daca situatia de fapt ii contrazice credinta si opiniile psihologilor, a hotarat sa lase copilul la domiciliul mamei, incercand sa vada daca se adapteaza cu aceasta situatie si daca ii este bine cu aceasta modalitate de a se intalni numai in weekenduri. In paralel, a solicitat DGASPC sector 2 sa faca o evaluare psihologica a copilului plus o consiliere parentala. Dupa trei intalniri cu dl. psiholog V., opinia „avizata” a fost de fapt ... nimic, singurul sfat primit fiind „sa mergeti la tribunal” In cursul lunii septembrie 2013, reclamantul a realizeat ca banii din planul de acumulare deschis de mine pentru copil in 2011 fusesera retrasi din cont. De fapt, ce s-a intamplat a fost ca la data de 19.08.2013, parata impreuna cu bunica materna nu s-au sfiit sa lichideze acest cont, unde reclamantul era titular si unde o lasase imputernicita pe mama copilului, mutand banii . care doar mama era titulara, reclamantul neavand nicun drept. Acest gest, josnic in opinia lui, a fost cat pe ce sa il determine sa se adreseze instantei pentru a solicita inca de atunci un program de legaturi personale si de a transa prin intermediul instantei aceasta disputa absurda din care singura persoana care pierde este copilul. Pentru a fi liniste in jurul fetitei a renuntat la idee si a continuat cu programul propus de parata, avand la dispozitie doar weekendurile. In decembrie 2013, dupa 3 luni de stat la domiciliul paratei, reclamantul a avut o discutie cu S. si a aflat ca ea isi doreste in continuare un program egal cu fiecare dintre noi. Mai mult, dupa o discutie din noiembrie cu invatatorul Sarei, reclamantul a aflat ca aceasta a avut un regres considerabil la principalele materii de studiu. Regresul a fost cauzat de doua motive: unu, absenta invatatorului principal timp de o luna, pentru o interventie chirurgicala la coloana, si doi, dezinteresul paratei privind scoala, lipsa supravegherii dezvoltarii copilului, a modului de efectuare a temelor, etc. Prin prisma acestor intamplari, reclamantul a concluzionat ca a fost o greseala sa lase copilul doar la parata, mai ales ca S. nu doar ca isi dorea sa fie cu tatal, dar chiar avea nevoie acuta de el. Din ianuarie 2014 el si S. si-au impus punctul de vedere, mai ales ca era argumentat solid, si au revenit la programul alternativ de o saptamana cu o saptamana. In martie 2014 au revinit pretentiile paratei de a nu ii mai da copilul, reprosurile fiindu-i aduse reclamantului prin telefon, in prezenta Sarei, dar insotite de urlete si plansete. A doua zi, pentru ca urma saptamana la domiciliul lui, reclamantul a luat fetita de la scoala, desi parata insista sa i–o duca ei. S. nu a vrut sa mearga la mama, mai ales ca era speriata de tipetele acesteia din ajun si a insistat sa ramana la el, motiv pentru care parata s-a adresat iarasi cu o plangere politiei. Ziua imediat urmatoare, parata a aflat direct de la copil, in timp ce era in parc cu colegii, ca doreste sa ramana toata saptamana la reclamant, asa cum era stabilit. Auzind opinia copilului, parata s-a linistit si nu mai insista. In urma plangerii la care s-a referit, reclamantul este chemat la audieri la politie. Lucratorii respectivi ii dau dreptate fatis si se decid sa il sprijine printr-o sesizare la protectia copilului. Din pacate, reversul acestor intamplari a fost acela ca S. a inceput sa se simta vinovata pentru ca isi doreste sa vina la reclamant si pentru ca dorinta ei fireasca este contrara egoismului paratei. In data de 13.04.2014 a avut loc consilierea parentala la sediul DGASPC Sector 2. Desi inspectoarele i-au dat dreptate si au incercat sa o convinga pe parata ca trebuie sa fie bucuroasa ca S. are un tata care se implica atat de mult, nu au reusit sa o convinga sa ajunga la o intelegere. Mai mult, parata a refuzat orice fel de dialog, desi cu acea ocazie reclamantul i-a adus un vraf de documente si studii ce atestau efectul extraordinar asupra copilului al asa numitei custodii fizice comune. De asemenea, inspectoarele i-au recomandat calduros ca programul de legaturi personale sa fie de doua saptamani la mama si doua saptamani la tata. Tot cu aceasta ocazie, desi parata a spus in fata inspectoarelor ca va respecta programul egalitar pana va interveni o sentinta judecatoreasca, seara reclamantul nu a putut sa dea de copil pentru a-l lua, iar telefonul personal al copilului si cel al paratei erau inchise, neputand sa le contactez cateva zile. Aceste cateva zile nu a avut niciun fel de informatie despre copil. La data de 15.04.2014, dupa doua zile de cand nu stia ce se intampla cu copilul, fiindu-i taiata orice posibilitate de comunicare, reclamantul a anuntat DGASPC despre evenimente. In seara respectiva, inspectoarele au mers la domiciliul paratei unde au gasit-o impreuna cu copilul. Parata le-a confirmat ca a inchis orice dialog cu reclamantul deoarece „agita copilul”. In aceasta imprejurare, inspectoarele au primit o declaratie scrisa a paratei prin care isi asuma ca dupa vacanta de Paste va reveni la programul alternativ. Dupa alte doua zile de incercari si cautari, reclamantul a reusit sa-si vada copilul la apartamentul din T.. Cu aceasta ocazie parata i-a marturisit ca „a fost nervoasa pe el, de aceea nu a lasat copilul sa vorbeasca cu reclamantul” si s-a angajat verbal in prezenta lui si a Sarei ca va reveni la programul alternativ. In aceste zile reclamantul a cunoscut un mediator si a decis sa nu neglijeze nici aceasta varianta de solutionare a litigiului, dar, din pacate, pana la data formularii actiunii parata nu a dat curs invitatiei. In data de 27.04.2014, cu toate ca a semnat angajamentul indicat anterior, din acea zi parata a refuzat sa-i mai dea copilul. Desi aspectul financiar in astfel de spete trece in plan secundar, cu toate ca nu poate fi neglijat, a aratat reclamantul ca pe tot parcursul perioadei descrise anterior a avut grija sa isi indeplineasca obligatia de intretinere in mod constant, platind costurile atat ale gradinitei cat si ale scolii si achitand cheltuielile adiacente, cumparand diverse lucruri pentru fetita, inclusiv alimente si multe altele. Practic de fiecare data cand ducea fetita la domiciliul mamei, in special cand locuia la bunica materna, reclamantul ducea sacose intregi cu produse alimentare de cea mai buna calitate, stiind ca bunica, probabil din considerente de ordin material, achizitiona produse de o calitate slaba sau chiar indoielnica, iar reclamantul si-a dorit si a facut mereu in asa fel incat S. sa aiba parte de tot ceea ce este mai bun in toate privintele. O buna perioada de timp, desi erau deja divortati, nu a pregetat sa o sprijin financiar si pe parata, preluand, printre altele, partial sau total plata ratelor creditului imobiliar, datoria pentru autoturism, plata impozitelor aferente cartilor de munca (parata figurand ca angajata a societatii lui) ce se confrunta cu dificultati de acest gen, si asta in conditiile in care avea si costuri personale cu chiria, intretinerea, etc. A preluat aceasta sarcina pe de o parte pentru ca parata, ulterior divortului, a schimbat cel putin cinci locuri de munca, iar pe de alta parte pentru ca dificultatile financiare ale paratei ar fi avut repercusiuni inevitabile si nedorite asupra Sarei. A mentionat reclamantul ca a prezentat aceste aspecte nu atat pentru a evidentia implicarea lui financiara (dat fiind faptul ca prin natura profesiei nu are un venit stabil sau exorbitant), ci pentru a-si arata disponibilitatea si, totodata, responsabilitatea pe care a inteles sa si-o asume atat fata de copilul lor, cat si fata de cea care este mama acestui copil si asta independent de razboiul pe care domnia sa il are cu el sau de imprejurarile neplacute pe care le-au traversat in ultimii ani. Considera reclmantul ca dincolo de orice resentimente firesti pe care le poate avea, prioritara este linistea copilului, contactul lui cu ambii parinti sau altfel spus un fond afectiv sanatos.
În drept au fost invocate prev.art.194 N.c.p.c., Legea nr.272/2004, art.401, 403, 486, 487 si utmat. 529 si 530 Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu 80 lei taxă judiciară de timbru.
Parata a formulat intampinare si a invocat exceptia inadmisibilitatii capatelor 1 si 2 ale cererii de chemare in judecata, exceptia lipsei de interes cu privire la capatul 4 al cererii de chemare in judecata, iar pe fond respingerea in totalitate a actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivare a aratat ca modalitatea de a plimba un copil dintr-o casa in alta duce la acumularea unei oboseli cronice, ceea ce s-a intamplat cu minora S. M.. Din cauza mutarii de la un parinte la altul, copilul s-a imbolnavit si nu o singura data a sangerat abundent, motiv pentru care i s-a prescris un tratament medical, iar tatal nu intelege ca nu este o situatie normala ca un copil de 8 ani sa fie mutat dintr- casa in alta, atat de des si ca, nu este sanatos pentru fiica lor. Niciun psiholog nu recomanda ca un copil sa fie mutat dintr-o casa in alta, fara a-i fi afectate valorile, ceea ce s-a si intamplat. A aratat parata ca este inadmisibil petitul de suplinire a consimtamantului ei pentru scoaterea copilului in afara tarii, fara a se face nicio referire unde, cand si cum va pleca copilul. Intreaga actiune este neintemeiata, deoarece deciziile privitoare la copil au fost luate impreuna, sau de catre tata. Acesta a ales scoala copilului, tatal lucreaza cu copilul la Disney Channel, dar banii obtinuti ii foloseste tatal, tatal a programat copilul pentru efectuarea unei endoscopii si a sunat-o cand copilul facea investigatia. A mai aratat parata ca au fost situatii cand S. a locuit la domiciliul tatalui, iar rezultatele scolare au fost dezastruoase. Legaturile personale nu inseamna ca micuta sa fie plimbata din domiciliul tatalui in domiciliul mamei si invers. Tatalui i s-a permis sa aiba legaturi personale cu copilul si chiar si in prezent se vad, discuta la telefon, dar nu mai doarme alternativ o saptamana la fiecare parinte. Reclamantul duce copilul in studio pentru a face diferite inregistrati pentru posturile tv la care lucreaza si nu il intereseaza ca micuta era bolnava si nu poate sa desfasoare o asemenea activitate, insistand sa vina chiar santajand emotional copilul. De asemenea, de cele mai multe ori cand copilul statea la tata, acesta il lasa in grija bonei unei colege de clasa, ramanea sa doarma la colege de clasa, astfel ca atunci cand revenea acasa copilul era speriat in timpul noptii, se uita pe pereti sa vada exact unde este, din cauza faptului ca nu are stabilitate. A solicitt parata sa se observe ca in toate actele depuse, cumparator este persoana juridica, iar nu reclamantul, acesta neputand face dovada ca ar fi avut grija de propriul copil.
In drept au fost invocate dispozitiile art.205 Cod proc.civ., Legea 272/2004, art.399, art.400, art.401, art.402 Cod civil.
Analizând probele administrate în cauză instanta constată următoarele:
Astfel cum reiese din certificatul de divort nr.5824 din data de 11.07.2012 emis de Biroul Notarului Public T. C.(fil.15), partile au divortat in baza acordului lor si au convenit ca autoritatea parinteasca cu privire la minora G. S. M., nascuta la data de de 11.03.2006 sa fie exercitata dupa divort in comun, de ambii parinti, locuinta copilului sa fie la mama, contributia tatalui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale copilului sa fie de ¼ din venituri, dar nu mai putin de 500 lei lunar. In ceea ce priveste modalitatea in care tatal urma sa pastreze legaturile personale cu minora G. S. M., partile au convenit ca tatal va lua minora la domiciliul sau, ori de cate ori va solicita.
Potrivit art.496 alin.5 din Codul civil, parintele cu care copilul nu locuieste in mod statornic, are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia, instanta de tutela putand limita exercitiul acestui drept, daca este in interesul superior al copilului.
Conform art.2 din Legea nr.272/2004 principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor ceea ce arata ca acesta este determinant in stabilirea modalitatii in care parintele cu care copilul nu locuieste urmeaza sa pastreze legaturile personale cu acesta.
Interesul superior al copilului, in acceptiunea Legii nr. 272/2004 si care se regaseste, in egala masura, in Codul Civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibrul socio-afectiv si la viata de familie.
Tot astfel, potrivit art. 9 din Conventia cu privire la drepturile copilului ( ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990), statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai, decat daca aceasta separare este in interesul suprem al copilului iar limitarea exercitarii acestui drept se poate realiza in conditiile legii, daca exista motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra dreptul copilului de a avea legaturi personale cu ambii parinti iar din acest text legal rezulta ca legiuitorul a consacrat atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau cat si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie, iar art. 22 din Legea nr. 272/2004 consacra deptul copilului la protectia vietii sale de familie.
In prezenta cauza instanta va avea in vedere si prevederile art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea subliniind ca relatia dintre parinte si copil intra in sfera vietii de familie, in sensul art.8 din Conventie si reiterand in cauza Monory impotriva Romaniei si Ungariei ca posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt parinte reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile nationale care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art.8 din Conventie.
Probatoriul administrat in cauza releva o legatura deosebita de atasament a minorei S.-M. fata de ambii parinti, opinia exprimata de copil cu ocazia ascultarii in Camera de consiliu la data de 06.11.2014 fiind aceea de a petrece un timp egal cu ambii parinti.
Opinia de specialitate exprimata de expertul psiholog E. O. Vladislav in Raportul privind expertiza psihologica (fil.360-373) a fost aceea ca in decizia privind programul de vizitare si de legaturi personale cu minora sa se tina cont de nevoia si de dorinta copilului de a petrece un timp egal cu fiecare dintre parinti.
Argumentele invocate de parata in sustinerea respingerii programului de legaturi personale cu minora propus de reclamant, sunt contrazise de expertul desemnat, care a subliniat ca alternarea domiciliului creeaza instabilitate psihica la copiii mai mici de 6 ani.
Potrivit fisei de caracterizare psiho-pedagocica a elevului(fil.20-24) intocmita de invatatori V. I. si V. G., reclamantul s-a ocupat in mod deosebit de educatia minorei in timpul primului an scolar, participand la toate sedintele cu parintii si la intalnirile de evaluare specifice alternativei Step by Step. Intelegerea parintilor cu privire la programul alternativ de stabilire a legaturilor personale cu minora a avut, potrivit cadrelor didactice un efect pozitiv in evolutia psihica si intelectuala a copilului, diferentele afectiv-emotionale fiind minore.
Acelasi raport de expertiza reflecta temeinicia capatului principal de cerere referitor la stabilirea continutului concret al autoritatii parintesti. Expertul a mentionat ca in prezent parintii nu comunica cu privire la scoala, activitatile extrascolare, starea de sanatate a minorei, mama nu vrea sa-i raspunda tatalui nici la telefon, nici la mesaje si decide singura cu privire la retragerea minorei de la anumite cercuri extrascolare, schimbarea medicului de familie, activitatatile din weekend.
Raportul de expertiza psihologica efectuat in cauza confirma sustinerile reclamantului si infirma apararile paratei, mama fiind cea care vrea sa decida singura si sa detina controlul in relatia cu S. M., vrea ca aceasta sa urmeze scoala de coregrafie si crede ca fetita este de acord cu acest lucru, pentru ca ii place sa danseze. De asemenea, expertul a retinut ca mama a programat activitati pentru vacanta de vara, despre care tatal nu stia.
Raspunzand la interogatoriul administrat in cauza, parata a recunoscut ca in preajma Pastelui nu l-a lasat pe reclamant sa o vada pe M. mai multe zile, blocandu-i concomitent copilului accesul telefonic si prin internet, rezumand rolul tatalui la a plati, pentru ca M. sa fie rasfatata.
Audiat la termenul de judecata din 16.01.2015, martorul M. B. C.-R. a declarat ca din discutiile purtate intre parti prin corespondenta, a sesizat ca parata incearca sa-i limiteze reclamantului dreptul de a obtine informatii referitoare la copil, stiind ca acest lucru il deranjeaza pe reclamant
Expertul a precizat ca atunci cand au fost provocati sa gasesca solutii comune pentru a ajuta copilul in satisfacerea acestor nevoi, tatal s-a responsabilizat spunand ca el poate arata toleranta, comunicare, respect si sprijin in relatia cu mama. In schimb, parata a declarat ca nu vede nicio relatie cu tatal copilului, ca nu poate sa comunice cu acesta si ca nu vrea. Expertul a subliniat ca mama copilului pare blocata in relatia nerezolvata de cuplu, in special pe aspectele materiale si ii este greu sa se detaseze pentru a vedea binele copilului, recomandandu-i acesteia psihoterapie individuala.
Sub acelasi aspect, instanta retine si declaratia martorei Betiu M. M., audiata la propunerea paratei(fila 353) care a declarat ca aceasta a stabilit unilateral ca este mai bine ca tatal sa petreaca mai putin timp cu minora, mama preferand chiar sa o lase pe M. in grija bunicii materne sau sa apeleze la sprijinul altor persoane in loc sa apeleze la reclamant.
Minora S. M. a declarat in fata expertului psiholog ca bunica materna ii baga in cap mamei ei chestii urate despre reclamant si mama ei le crede. De exemplu injuraturi. Minora nu le crede pentru ca nu este adevarat. Il descrie pe tatal ei ca fiind un om bun. Minora a afirmat ca de mai multe ori bunica nu a lasat-o sa vorbeasca cu tatal ei la telefon si a invinovatit-o ca vrea sa mearga la tatal ei.
Remarca instanta ca, desi a recunoscut la termenul de judecata din 13.03.2015 ca bunica materna are un temperament mai coleric, parata prefera sa apeleze la ajutorul acesteia atunci cand nu are cu cine sa lase copilul, iar nu la ajutorul reclamantului care, si-a manifestat intotdeauna disponibilitatea de a sta cu minora. Retine instanta si comportamentul manifestat de bunica materna in sala de judecata la termenul de judecata din 13.03.2015 cand, dupa inchiderea dezbaterilor, nemultumita fiind de declaratia martorei Betiu M. M. i s-a adresat acesteia pe un ton injurios, facand-o "curva".
Din ansamblul probelor administrate in cauza se poate desprinde cu certitudine concluzia ca nici mama minorei G. S.-M., nici bunica materna nu actioneaza in prezent in interesul superior al acesteia, ci incearca prin orice mijloace sa-l exileze pe tata de copil, sa creeze copilului conflicte de loialitate, fara sa tina cont de faptul ca animozitatile dintre parinti ii pot distruge copilului echilibrul sufletesc, cu atat mai mult cu cat minora isi iubeste foarte mult tatal. In prezenta copilului atat parata cat si bunica materna au un comportament necorespunzator fata de reclamant, formuleaza plangeri penale impotriva acesteia, modul in care acestea inteleg sa actioneze, fiind apreciat de intanta ca extrem de daunator asupra dezvoltarii minorei. Din probe reiese ca mama minorei este cea care face reprosuri, creeaza tensiune, suparare, certuri si nu manifesta calm si cumpatare in relatia cu reclamantul, cel putin pentru a proteja minora, expertul psiholog mentionand ca aceasta se afla . cu fostul sot, netinand cont de starea emotionala si de nevoile copilului.
In acest sens instanta retine si referatului social privind situatia copilului G. S. M. intocmit de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 2(fil. 280, 281) din care reiese ca minora este expusa la situatii de abuz emotional datorate relatiei tensionate dintre parinti si a faptului ca este implicata in neintelegerile dintre acestia referitoare la exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti, copilul sustinand ca si-a auzit mama adresandu-i injurii tatalui pe un ton ridicat.
Din inscrisurile existente la dosar si din declaratiile martorilor reiese ca reclamantul este o persoana echilibrata, isi indeplineste obligatiile din punct de vedere material si moral fata de minora, iar pe parcursul evaluarii psihologice au fost identificate abilitati parentale pozitive: caldura emotionala, suportivitate, afectiune, claritate in comunicare, intelegere pentru starile emotionae ale copilului, diciplinare eficienta, respect fata de copil, asteptari apropiate varstei, exprimarea sanatoasa a emotiilor, organizare, sustinerea relatiei copilului cu celalalt parinte(fila 370).
Instanta constata ca, desi mama a apreciat ca minora ii apartine mai mult ei decat reclamantului, acesta nu a renuntat la copil si a facut toate demersurile legale pentru a mentine o stransa legatura cu fiica sa inclusiv prin sesizarea Directiei generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 2, prin formularea cererii de stabilire a unui program de vizitare pe cale de ordonanta presedintiala si prin promovarea prezentei actiuni.
Contrar sustinerilor aparatorului paratei, instanta apreciaza ca la stabilirea programului de legataturi personale, judecatorul national nu poate avea in vedere o anumita practica judiciara in materie, ci trebuie sa se tina cont de situatia de fapt concreta, de durata de timp in care parintele are legaturi cu minorul, de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copilului si de capacitatea acestuia de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu tatal, studiile releveand ca un copil crescut fara tata sau care are prea putin contact cu tatal lui sufera social, emotional si psihic.
Cum evaluarea psihologica a minorei a scos in evidenta faptul ca aceasta are o buna maturitate si stabilitate emotionala si bune capacitati adaptive, expertul aratand ca alternarea domiciliului in modalitatea propusa de reclamant nu ar avea efecte dezechilibrante asupra starii psihice a minorei instanta urmeaza sa incuviinteze programul de legaturi personale propus de reclamant, minora G. S. M. urmand sa locuiasca alternativ doua saptamani la domiciliul tatalui si doua saptamani la domiciliul mamei.
Ca urmare a încuviintarii programului de vizitare in modalitatea mai sus mentionata, instanta va modifica modul de executare a obligatiei de intretinere stabilit prin conventia incheiata in procedura divortului cu copii minori, autentificata sub nr.1240/07.06.2012, ambii parinti urmand sa execute obligatia de intretinere integral in ntura, in perioada in care minora locuieste la domiciliul fiecaruia dintre ei, in conformitate cu dipozitiile art.530 alin.1 Cod civil, potrivit carora obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala.
În temeiul art.486 Cod proc.civilă instanța va dipune ca autoritatea părintească asupra minorei G. S.-M., născută la data de 11.03.2006 să fie exercitată de ambii părinți în comun, după cum urmează: regulile cu privire la cresterea si educarea minorei se stabilesc de comun acord si vor fi aceleasi atat la domiciliul tatalui cat si la domiciliul mamei; deciziile importante privind minora, respectiv activitatile si performantele scolare, activitatile extrascolare (excursii, tabere, cursuri, competitii, etc), starea de sanatate, grupul de prieteni si cele privind religia, se vor lua in comun de ambii parinti; deciziile in legatura cu problemele curente (rutina zilnica, imbracaminte, incaltaminte, etc.) se vor lua separat; schimbul de informatii intre parinti cu privire la minora – telefonic, e-mail; la ocazii si evenimente speciale din viata si activitatea minorei pot participa ambii parinti; de modul de derulare a activitatilor extrascolare se ocupa ambii parinti; transportul minorei intre cele doua domicilii revine tatalui; mentinerea contactului cu minora in perioada cand se afla la domiciliul celuilalt parinte se va efectua telefonic, dar pana in ora 21.30; mentinerea legaturilor personale cu membrii familiilor extinse, fara restrictii; ambii parinti pot vizita minora la unitatea de invatamant, in cadrul programului stabilit de aceasta entitate, si pot participa la sedintele cu parintii ori alte activitati organizate de respectiva institutie; disputele in legatura cu modul de exercitare a autoritatii parintesti se vor solutiona prin mediere.
În baza art.30 din Legea nr.248/2005 instanta va respinge capatul de cerere vizând suplinirea consimtamantului mamei pentru scoaterea din tara a minorului. In conditiile in care autoritatea parinteasca cu privire la minor este exercitata in comun de ambii parinti, suplinirea de catre instanta de judecata a consimtamantul parintelui care refuza ca minorul sa se deplaseze in afara teritoriului tarii cu celalalt parinte nu poate fi dispusa sine die, fiind necesara verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege, pentru fiecare deplasare in parte. Astfel, parintele care solicita suplinirea consimtamantului celuilalt parinte trebuie sa indice in concret perioada in care minorul urmeaza sa călătorească, statul de destinație, datele de identitate ale persoanei majore care il insoteste si sa ataseze inscrisurile doveditoare.
Văzând că reclamantul urmează să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea privind pe reclamantul G. F., CNP_, cu domiciliul în București, .-79, ., Sec. 3, în contradictoriu cu pârâta G. (fostă G.) A., CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet de avocat M. M. din București, ., .. A, ..
Autoritatea părintească asupra minorei G. S.-M., născută la data de 11.03.2006 se va exercita de ambii părinți în comun, după cum urmează:
-Regulile cu privire la cresterea si educarea minorei se stabilesc de comun acord si vor fi aceleasi atat la domiciliul tatalui cat si la domiciliul mamei;
-Deciziile importante privind minora, respectiv activitatile si performantele scolare, activitatile extrascolare (excursii, tabere, cursuri, competitii, etc), starea de sanatate, grupul de prieteni si cele privind religia, se vor lua in comun de ambii parinti;
-Deciziile in legatura cu problemele curente (rutina zilnica, imbracaminte, incaltaminte, etc.) se vor lua separat;
-Schimbul de informatii intre parinti cu privire la minora – telefonic, e-mail;
-La ocazii si evenimente speciale din viata si activitatea minorei pot participa ambii parinti;
-De modul de derulare a activitatilor extrascolare se ocupa ambii parinti;
-Transportul minorei intre cele doua domicilii revine tatalui;
-Mentinerea contactului cu minora in perioada cand se afla la domiciliul celuilalt parinte se va efectua telefonic, dar pana in ora 21.30;
-Mentinerea legaturilor personale cu membrii familiilor extinse, fara restrictii;
-Ambii parinti pot vizita minora la unitatea de invatamant, in cadrul programului stabilit de aceasta entitate, si pot participa la sedintele cu parintii ori alte activitati organizate de respectiva institutie;
-Disputele in legatura cu modul de exercitare a autoritatii parintesti se vor solutiona prin mediere.
Încuviințează programul de legaturi personale propus de reclamant, minora G. S.-M. urmand sa locuiasca alternativ doua saptamani la domiciliul tatălui si doua saptamani la domiciliul mamei.
Modifică modul de executare a obligatiei de intretinere, in sensul ca ambii parinti vor executa obligatia de intretinere integral in natura, in perioada in care minora locuieste la domiciliul fiecaruia dintre ei.
Respinge ca neîntemeiată cererea de suplinire a consimțământului pârâtei în vederea deplasării minorei în afara teritoriului țării.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. D. A.
Red./Dact./M.L.M./D.A./4 ex./ 29.05.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3482/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2980/2015. Judecătoria... → |
|---|
