Ordin de protecţie. Sentința nr. 3482/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3482/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3482/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3482
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 01.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: I. C. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror A.-M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta R. V. L., cu domiciliul în sector 2, București, .. 222, ., . în contradictoriu cu pârâtul R. G., cu domiciliul în sector 2, București, .. 222, . și domiciliul ales la apărător Avocat A. C. din București, Splaiul Independenței, nr. 2K, ., ..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 31.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 01.04.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 12.12.2014 sub nr._ reclamanta R. V. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună instituirea unui ordin de protecție împotriva soțului, pârâtul R. G., evacuarea temporară a pârâtului din locuință, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă și mama acesteia dna M. L., locuința reclamantei situată în sector 2, București, .. 222, ., . și locul de muncă al acesteia – Institutul Național de S. – București, ., sector 5 și încredințarea către reclamantă a minorei R. D. G., născută la data de 22.02.2000.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat că, în ultimele șase luni, pe fondul neînțelegerilor cvasipermanente și a suspiciunilor pârâtului de infidelitate din partea soției, pârâtul a amenințat-o pe aceasta în mai multe rânduri cu moartea și cu mutilarea, iar gesturile de agresiune fizică au continuat: ex: strângerea de gat, aruncatul obiectelor spre victimă, de genul cuțit de bucătărie, telecomanda televizorului.
Aceasta a mai arătat că, gesturile de violență (strângerea de gât) au fost efectuate de față cu mama sa și fiica minoră și tot de față cu fiica minoră și mama victimei au fost proferate amenințările cu moartea și cu mutilarea victimei.
S-a mai susținut că și în trecut au existat asupra sa acte de agresiune fizică din partea pârâtului, manifestate prin lovituri cu palmele și cu obiecte (ex. a doua zi după nuntă i-a fost aplicată o lovitură cu un umeraș din lemn).
Aceasta a mai precizat că față de pârât a formulat o plângere penală pentru amenințare, înregistrată la Secția 9 Poliție București sub nr._/19.11.2014 și că există înregistrări audio ale discuțiilor în cadrul cărora au fost proferate amenințările cu moartea.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La dosarul cauzei au fost atașate copii de pe certificatul de căsătorie al părților . nr._ eliberat de Primăria Sectorului 2 București la data de 12.11.1998 și certificat de naștere minoră R. D.-G. . nr._ eliberat de Primăria Sectorului 2 București la data de 25.02.2000, (fl. 7-9 dosar).
Cererea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 26 alin. 2 din legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
La data de 16.01.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.
Acesta a susținut că reclamanta nu a fost și nici nu este victima vreunei act de agresiune fizică sau morală din partea sa și cu atât mai puțin nu se află în primejdie de a fi în vreun fel vătămată, locuind în același apartament, împreună cu fiica lor minoră și uneori și cu mama acesteia și niciuna dintre ele nu au fost și nu sunt în vreun fel de pericol.
S-a mai susținut că, în realitate, situația de fapt în cauză este cu totul diferită de cea expusă de reclamantă prin cererea sa iar pentru bunăstarea întregii familii a făcut eforturi și a muncit în Franța ca zugrav, trimițând în țară bani pentru satisfacerea tuturor dorințelor fiicei și în special ale soției reclamante, însă, pe data de 5 iunie 2014 reclamanta a înțeles să părăsească domiciliul conjugal și țara, a abandonat-o pe fiică și apartamentul și s-a dus în India la dl Sabeer Sarfraj, la invitația acestuia, după această „distracție”, reclamanta revenind în țară, iar pârâtul iertând-o cu condiția ca astfel de „incidente” să nu se mai repete.
În consecință, a învederat pârâtul, nu i-a mai permis ulterior reclamantei să plece unde aceasta dorește și cu cine dorește și să revină după aceste aventuri, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, însă dacă aceasta dorește poate să solicite ca părțile să divorțeze.
Pârâtul a arătat că susținerile reclamantei sunt false, că aceasta invocă în cererea sa pretinse fapte care s-au petrecut cu foarte mult timp în urmă ... „a doua zi după căsătorie”; că nu a amenințat-o cu moartea sau cu mutilarea, așa cum aceata susține, altfel nu ar mai fi primit-o în locuința comună și nu i-ar mai fi trimis bani pentru gospodărie; că nu ar fi aruncat asupra reclamantei cu vreun cuțit cu scopul de a o supune vreunei violențe fizice, în schimb, arată pârâtul, cea care umblă având asupra sa un spray paralizant și chiar un cuțit este reclamanta, aspect pentru care au fost chemate organele de poliție să constate acest fapt.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei copii de pe invitația în India a reclamantei de către dl Sarfraj Sabeer și înscrisuri însoțitoare, împuternicire avocațială în original (fl. 13-29 dosar).
În cauză, s-a citat A. T. din cadrul Primăriei Sectorului 2 București și s-a dispus din oficiu efectuarea efectuarea raportului de anchetă psihosocială, informațiile solicitate fiind comunicate la dosar cu adresa nr._/09.01.2015 (fl. 17 dosar).
La solicitarea instanței, la data de 13.03.2015, s-a depus la dosarul cauzei de către MAI – IGPR fișa de cazier judiciar pentru pârât (fl. 47,48 dosar).
La termenul de judecată din data de 19.01.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, proba testimonială cu câte un martor, proba cu înregistrări audio solicitată de reclamantă.
La data de 12.02.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură un CD cu înregistrări audio și transcrierea acestora (fl. 34-40 dosar).
La data de 24.02.2015, instanța a procedat la audierea minorei R. D. G., în camera de consiliu, în acest sens, fiind întocmit și depus la dosarul cauzei proces-verbal de audiere.
La termenul de judecată din 31.03.2015, părțile au renunțat la administrarea probei testimoniale încuviințate solicitând soluționarea cauzei exclusiv în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Față de conținutul prevederilor legale anterior menționate, cererea de emitere a unui ordin de protecție vizează o stare de pericol iminent, determinată de acte de violență grave și actuale exercitate chiar de către un membru al familiei și care reclamă o intervenție urgentă caracteristică unei situații excepționale din partea autorităților statului pentru protejarea celorlalți membri.
În acest sens, aspectele legate de parcursul căsniciei părților nu pot constitui obiect al dezbaterilor în prezenta cauză ce impune probarea unui pericol actual și iminent, astfel că intervalul temporal avut în vedere este imediat anterior introducerii cererii, iar nu de la începutul căsătoriei părților și până în prezent, elemente avute în vedere în cazul unei acțiuni de divorț.
Astfel, potrivit art. 249 Cod proc. civ., sarcina probei incumbă celui care susține o anumită situație de fapt sau existența unui anumit drept înaintea instanței. Prin urmare, simpla susținere a exercitării unor acte de violență, în lipsa unor mijloace de probă care să ateste existența unei stări de pericol iminent, care să atragă incidența procedurii speciale a emiterii unui ordin de protecție, nu poate fi primită de instanță.
În speță, instanța constată că transcrierile discuțiilor dintre părți depuse la dosarul cauzei relevă cu certitudine situația conflictuală existentă între acestea pe fondul disrupției maritale, soții imputându-și reciproc o conduită inadecvată în cadrul căsătoriei. În acest sens, se constată că limbajul reprobabil al pârâtului, deși regretabil, a fost determinat de o reacție emoțională disproporționată la o presupusă infidelitate a reclamantei, fără a fi caracterizat însă de o intenție reală de atentare în privința acesteia. Totodată, singurul probatoriu adus de reclamantă în sprijinul cererii formulate îl constituie înscrisurile sus-menționate, partea însăși renunțând la administrarea probei testimoniale încuviințate.
În consecință, apreciind că divergențe de moment în materie afectivă nu pot justifica prin ele însele reținerea unei stări de pericol grav și iminent care să reclame intervenția de urgență a autorităților și să constituie motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepțional prevăzute legea nr. 217/2003 cu consecințe restrictive de libertate și evacuarea din locuința conjugală, instanța urmează să respingă prezenta cerere formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect emitere ordin de protecție formulată de reclamanta R. V. L., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul R. G., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . și domiciliul ales la apărător Avocat A. C. din București, Splaiul Independenței, nr. 2K, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. I. C. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 23.04.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3481/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 24/2015.... → |
|---|
