Ordin de protecţie. Sentința nr. 3481/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3481/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3481/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3481
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 01.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: I. C. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror A.-M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta M. A.-L., cu domiciliul în sector 2, București, .-184, ., . cu pârâtul M. N., cu domiciliul în Călărași, ., județul Călărași și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. S. A. – Călărași, ., ., ., județul Călărași.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din 31.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 01.04.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 19.11.2014 sub nr._ reclamanta M. A.-L., prin avocat, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună instituirea unui ordin de protecție împotriva soțului, pârâtul M. N., obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, copii și rudele acesteia, precum și față de locuința și locul său de muncă ale acesteia, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat că, după câțiva ani grei în România, nereușind să se descurce financiar, părțile au plecat la muncă în Spania, însă aici pârâtul a devenit o persoană și mai violentă și mai agresivă, atât cu ea cât mai ales cu copiii, aceștia fiind ani de zile torturați fizic și psihic, în prezent fiind incluși în programul de consiliere psihologică din cadrul Centrului de Consiliere Caroteni aflat în subordinea DGASPC Sector 2, urmare a faptului că au rămas traumatizați.
S-a mai susținut că, în Spania, pârâtul, fiind o persoană nestatornică și intrigantă, a rămas fără loc de muncă, a început o relație extraconjugală, petrecea zile întregi în fața calculatorului având ca partener paharul cu alcool, o amenința pe reclamantă cu moartea și pe copii îi teroriza, relația de familie degradându-se pe zi ce trece, pârâtul ajungând să ceară bani reclamantei pentru a avea grijă de proprii copii. În tot acest timp reclamanta avea două locuri de muncă pentru a face față situației.
Reclamanta a mai precizat că, în perioada în care au locuit în Spania - Tarrogona a formulat trei sesizări împotriva pârâtului, prima la data de 11.06.2014 - plângere penală la Comisariatul USC Salou Vila-Seca - Unitatea de Poliție SALOU, pentru agresiune solicitând chiar și ordin de protecție, pârâtul fiind reținut 24 de ore și apoi eliberat din lipsă de probe, reclamanta neprezentând leziuni vizibile; a doua în data de 21.07.2014 la Serviciul de Intervenție Specializată din Tarragona - serviciu public specializat care oferă asistență și recuperare tuturor femeilor și copiilor lor afectate/afectați de procese de violență masculină – și a treia în data de 20.07.2014 tot la Comisariatul USC Salou Vila-Seca - Unitatea de Poliție Salou.
Aceasta a învederat că actele de violență au avut loc în prezența minorilor – violență verbală – adresare printr-un limbaj jignitor, brutal, cu insulte, amenințări și expresii degradante sau umilitoare; violență psihologică – prin provocare de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace; violență fizică – vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, precum și alte acțiuni cu efect similar, iar, în prezent, minorii sunt urmăriți la școală de către pârât, care între timp s-a întors în România și există posibilitatea de a fi răpiți.
În final, reclamanta a arătat că din cauza repetatelor episoade de agresiune, manifestate asupra sa și a copiilor, a fost nevoită să se întoarcă în țară promovând acțiune de divorț.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 217/2003.
În sprijinul cererii formulate, au fost atașate la dosarul cauzei copii conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: cartea de identitate reclamantă; carte de identitate tată reclamantă; carte de identitate mamă reclamantă; certificatul de căsătorie al părților . nr._ eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 26.08.2008; certificat de naștere minor M. G.-A. . nr._ eliberat de Consulatul General Barcelona Spania la data de 23.06.2008; certificat de naștere minor M. A. . nr._ eliberat de Consiliul Local Sector 2 la data de 25.08.2008; plângere penală pentru agresiune la Comisariatul USC Salou Vila-Seca - Unitatea de Poliție Salou și înscrisurile aferente; adresa DGASPC Sector 2 nr._/24.09.2014; înscrisuri medicale reclamantă din Spania; împuternicire avocațială,în original ( fl. 9-36 dosar).
Cererea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 26 alin. 2 din legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
La data de 15.12.2014, reclamanta a depus cerere precizatoare, în sensul că a indicat domiciliul pârâtului: Spania, Tarragona, ., . Seca (Tarragona), și a solicitat obligarea pârâtului să păstreze distanță față de reclamantă, minorii M. A. și M. G.-A., părinții reclamantei P. Cornele și P. E. și față de următoarele locații: domiciliul reclamantei situat în București, .-184, ., ., sector 2, locul de muncă al acesteia, respectiv S.C Dragonul R. S.A, ..1-10, Pavilionul Lumea Copiilor, stand 6, ., unitățile școlare ale minorilor, respectiv Liceul E. R. din București, ..169, sector 2 și Școala Gimnazială nr.16 din București, ., nr.7, sector 3 (fl. 40-42 dosar).
La data de 18.12.2014, pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a învederat că a luat la cunoștință de pe portalul Ecris de prezenta cauză și solicită ca actele de procedură să fie comunicate la sediul procesual ales – Cabinet Individual de Avocat S. S. A. – Călărași, ., ., ., județul Călărași.
Acesta a mai arătat că, potrivit cărții de identitate, domiciliul său este în Călărași, ., județul Călărași, însă mai bine de 10 ani este angajat cu contract de muncă în Spania, unde are reședința și unde a primit și acțiunea de divorț care face obiectul dosarului nr._/300/2014 introdusă de reclamantă (fl. 45-48 dosar).
La data de 06.02.2015, reclamanta a precizat distanța de 100 m la care pârâtul urmează a fi obligat să o păstreze față de persoanele și locațiile indicate prin cererea precizatoare (fl. 58,59 dosar).
În cauză, s-a dispus din oficiu efectuarea raportului de anchetă psihosocială de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 2 București la domiciliul reclamantei și de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Călărași la domiciliul pârâtului. Totodată, s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale și la domiciliul pârâtului din Spania, Tarragona, ., . Seca (Tarragona), cu privire la situația familială. Informațiile solicitate au fost comunicate la dosar cauzei (fl. 60, 106-108, 123-129; 131-144 dosar).
La solicitarea instanței, IGPR a comunicat la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a pârâtului (fl. 109 dosar).
La termenul de judecată din data de 16.02.2015, în temeiul art. 255 Cod proc. civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, proba testimonială cu un martor solicitată de pârât, în persoana numitei M. E. și a dispus adresă către DGASPC Sector 2 pentru a comunica la dosarul cauzei raportul de evaluare psihologică a minorilor M. A. și M. G.-A.. Instanța a respins proba testimonială solicitată de reclamantă ca neutilă soluționării cauzei, de vreme ce a propus spre audiere un martor care nu a fost de față la relațiile dintre părți ce fac obiectul prezentei cauze.
La dosarul cauzei au fost depuse de către pârât copii conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: cartea de identitate, convorbirile telefonice tată - fiu A. de ziua de naștere a minorului, adeverințe din partea angajatorilor spanioli pentru pârât, întâmpinare și cerere reconvențională în dosarul de divorț nr._/300/2014 (fl. 72-99 dosar).
La termenul de judecată din data de 30.03.2015, la dosarul cauzei a fost comunicat raportul de anchetă socială efecuat la domiciliul pârâtului din Spania, în limba spaniolă, precum și traducerea în limba română, înscrisuri cu locurile de muncă ale pârâtului în Spania, declarații date de dna L. G. și dna A. V. din Spania în sprijinul reclamantei, carte de identitate D.-L. G.-C. (fl. 131-164 dosar).
Instanța a procedat la audirea sub prestare de jurământ a martorului M. E. încuviințat pârâtului, declarația acesteia fiind consemnată în scris, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei (fl. 165 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 264 cod civil în cauză s-a procedat la audierea minorului M. A., procesul-verbal de audiere fiind atașat la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În speță, instanța constată că, părțile s-au căsătorit la data de 16.01.1999, conform certificatului de căsătorie . nr._, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 2 București la data de 26.08.2008 (fl. 12 dosar), din căsătorie rezultând minorii M. G.-A., născut la data de 24.04.2008, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de Consulatul General al României la Barcelona (fl. 13 dosar) și M. A., născut la data de 12.08.1999, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de Consiliul Local al Sectorului 2 București (fl. 14 dosar).
Separarea în fapt a soților a intervenit pe fondul atitudinii agresive a pârâtului față de membri de familie în Spania în luna august 2014, motiv pentru care reclamanta s-a reîntors cu minorii în țară, în prezent, locuind în imobilul aparținând bunicilor materni, conform referatului de anchetă socială (fl. 108 dosar).
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei relevă cu certitudine o conduită reprobabilă manifestată de soț atât în privința reclamantei cât și față de cei doi minori în perioada în care aceștia s-au aflat pe teritoriul statului spaniol, urmare a căreia, în prezent, copiii sunt înscriși într-un program de consiliere psihologică în cadrul Centrului de Consiliere Caroteni aflat în subordinea DGASPC Sector 2 (fl. 66 dosar).
Față de conținutul prevederilor legale anterior menționate, cererea de emitere a unui ordin de protecție vizează o stare de pericol iminent, determinată de acte de violență grave și actuale exercitate chiar de către un membru al familiei și care reclamă o intervenție urgentă caracteristică unei situații excepționale din partea autorităților statului pentru protejarea celorlalți membri.
Potrivit art. 249 Cod proc. civ., sarcina probei incumbă celui care susține o anumită situație de fapt sau existența unui anumit drept înaintea instanței. Prin urmare, simpla susținere a exercitării unor acte de violență, în lipsa unor mijloace de probă care să ateste existența unei stări de pericol iminent, aptă să atragă incidența procedurii speciale a emiterii unui ordin de protecție, nu poate fi primită de instanță.
În speță, se constată că reclamanta solicită emiterea unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului cu efecte, de această dată, pe teritoriul României, justificat însă preponderent pe baza conduitei acestuia din Spania.
Din această perspectivă, afirmațiile privitoare la revenirea tatălui minorilor în țară și urmărirea copiilor la unitățile școlare, respectiv existența unui presupus risc de răpire a acestora nu pot fi primite în cauză, de vreme ce nu sunt susținute de niciunul din mijloacele de probă administrate. Astfel, potrivit declarațiilor martorei audiate în cauză M. E. coroborate cu referatul de anchetă socială, pârâtul lucrează în continuare în Spania, iar în anul 2014, s-a deplasat în țară în luna septembrie și în perioada sărbătorilor de iarnă, fără însă a-și vizita familia. Totodată, în luna noiembrie a contactat-o telefonic din Spania pe directoarea unității școlare la care se aflau înscriși copiii pentru a solicita informații legat de situația acestora.
Or, o atare acțiune se circumscrie rolului firesc parental, cu atât mai mult cu cât de la momentul separării în fapt a soților a trecut un interval considerabil, precum și având în vedere divergențele inerente existente între soți pe fondul disrupției maritale inclusiv cu privire la situația copiilor, astfel că interesul manifestat de tată în privința acestora nu poate justifica prin el însuși supoziția vreunui risc de răpire și implicit luarea unei măsuri restrictive de libertate și excepționale cum e cazul ordinului de protecție.
De altfel, de la momentul revenirii reclamantei în țară împreună cu copiii a trecut aproximativ un an, prin probatoriul administrat nefiind relevată nicio acțiune a pârâtului prin care acesta să atenteze la ceilalți membri ai familiei, pe care i-a contactat sporadic. În acest sens, neînțelegerile dintre soți privitoare la aspectele maritagiului respectiv modalitatea de creștere și educare a minorilor urmează a fi tranșate de instanța învestită cu soluționarea dosarului de divorț al părților, aceste aspecte neputând forma obiect de analiză pe calea procedurii speciale inițiate.
În consecință, de vreme ce în cauză prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada perseverenței pârâtului într-o conduită agresivă față de membri familiei în România, avându-se în vedere inclusiv intervalul de timp considerabil de la separarea în fapt a soților, instanța apreciază că probatoriul administrat în prezenta cauză nu este apt să conducă la concluzia existenței unui pericol iminent ce ar plana în privința membrilor de familie, care să reclame intervenția urgentă potrivit procedurii speciale prevăzute de lege.
Față de considerentele anterior expuse, instanța urmează să respingă prezenta cerere formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect emitere ordin de protecție formulată de reclamanta M. A.-L., cu domiciliul în sector 2, București, .. 178-184, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. N., cu domiciliul în Călărași, ., județul Călărași și domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. S. A. – Călărași, ., ., ., județul Călărași, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. I. C. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 27.04.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3421/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 3482/2015. Judecătoria... → |
|---|
