Ordin de protecţie. Sentința nr. 3421/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3421/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3421/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3421
Ședința din camera de consiliu de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte R. M. D.
Grefier I. M. T.
Reprezentantul Ministerului Public a fost legal reprezentat de procuror I. Anemari.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie având ca obiect ordin de protecție, privind pe reclamanta Ș. G. în contradictoriu cu pârâtul Ș. C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta încheiere, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea pentru data de 31.03.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 17.02.2015 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr._, reclamanta S. G. a solicitat emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului S. C., prin care, pe o perioada de 6 luni, sa fie dispuse urmatoarele masuri:
- Evacuarea paratului din garsoniera proprietate personala pentru imposibilitate de convietuire cu acesta datorita violentelor exercitate asupra reclamantei
- Reintegrarea reclamantei in garsoniera proprietate personala
- Obligarea paratului la pastrarea unei distante minime de 100 m fata de reclamanta, de domiciliul acesteia si de locul de munca al acesteia
- Interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta
- Obligarea paratului de a urma sedinte de consiliere psihologica.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de08.06.1996, stabilindu-si domiciliul conjugala inca de la inceput in garsoniera proprietatea reclamantei, iar la data de 14.07.1999 s-a nascut fiul lor, acum in varsta de 15 ani.
In 2009, afirma reclamanta, din momentul cumpararii autoturismului pe numele paratului, toata viata de familie s-a schimbat brusc, in cateva saptamani. Paratul si-a lasat vechiul serviciu si a stat acasa aproape 5 ani, facand diverse servicii si comisioane cu masina la diverse persoane. Apoi, paratul a schimbat si cercul de prieteni, alaturandu-se unor persoane pe care reclamanta nu prea le cunoaste. Impreuna cu acestia a inceput sa plece de acasa, in excursii in tara si in strainatate, la diverse petreceri, singur, ignorand-o pe reclamanta, devenind arogant si indiferent fata de aceasta si copilul lor. Dupa ce parintii reclamantei s-au imbolnavit destul de grav si nu mai pot munci la camp, cu greu chiar in gospodarie, paratul i-a interzis sa mai mearga la tara, la parinti, in schimb paratul a reluat relatiile aproape intrerupte cu parintii lui.
Reclamanta sustine ca, in momentul in care s-a impotrivit unei astfel de vieti de familie, paratul a devenit violent in limbaj, in gesturi si in ultimii 4 ani a lovit-o in repetate randuri. Paratul o jigneste si o injoseste de fata cu familia si cu alte persoane si a furat din casa o mare parte din banii stransi pentru a schimba garsoniera cu un apartament cu doua camere.
In ianuarie 2012, paratul i-a amenintat in mod violent, fizic si verbal, pe parintii reclamantei si ca ii omoara pentru ca nu i-ar fi platit muncile agricole din acel an, desi au avut mereu un sprijin constant in produse agricole si bani de la acestia. Tatal reclamantei a venit la control la Bucuresti si a stat cateva zile cu partile in garsoniera. Paratul, fiind foarte suparat ca tatal reclamantei mai sta in Bucuresti sa astepte rezultatul analizelor, le-a vorbit urat ambilor si a batut-o pe reclamanta in fata tatalui acesteia si a copilului. A doua zi, reclamanta a inregistrat o plangere la Sectia 7 Politie impotriva sotului pentru amenintare si violente familiale. In fata politistului de proximitate, sotul a promis ca nu se va repeta.
In iulie 2012, paratul a luat masina si a plecat impreuna cu o alta femeie la mare; cand reclamanta i-a reprosat aceasta infidelitate, paratul i-a raspuns agresiv: „Si ce daca, fa, nu-i treaba ta! Nu ai ce te baga”. Apoi paratul a luat-o la bataie, lovind-o cu pumnii in cap, pe fata, pe gat, unde a apucat. Reclamanta a scapat cu greu si a doua zi, cu ochiul vanat, cu barbia sparta, cu vanatai pe maini, s-a dus la munca, unde sefa acesteia a indrumat-o sa mearga la politie sau la avocat. Sfatuita de doamna avocat, reclamanta a fost la medicul legist, obtinand certificatul medico-legal ./4861/23.07.2012.
Din cauza atitudinii paratului de ani de zile, reclamanta s-a imbolnavit, avand stari de panica, tensiune si dureri permanente de cap, ameteli.
In iunie 2013, reclamanta i-a comunicat sotului ca a inceput procedura divortului si ca nu mai vrea sa continuie viata cu el, iar acesta s-a enervat, a injurat-o, a amenintat-o ca o lasa pe drumuri si a lovit-o. Reclamanta a facut un puternic atac de panica, copilul chemand salvarea. Paratul s-a speriat si a promis ca o sa se schimbe, cerandu-i sa renunte la divort, iar reclamanta, crezand aceasta promisiune, a oprit procedura divortului.
In februarie 2014, cand reclamanta s-a intors de la serviciu, partile s-au luat la cearta, iar paratul a dat-o afara din casa. Era aproape noapte si reclamanta s-a dus la sectia 7 Politie. De acolo s-a deplasat cu aceasta un echipaj de Politie care i-a cerut sotului sa o lase in casa pe reclamanta, atentionandu-l ca este pasibil de amenda. Dupa plecarea politistilor, cand reclamanta a vrut sa se aseze in pat sa se culce, a fost imbrancita de parat si trantita din pat, care i-a zis „pleci de unde ai venit, ca te omor, fa”. De frica, reclamanta a chemat politia, care a venit si a fost dusa la un adapost de femei si copii victime ale violentei in familie, unde a dormit, intocandu-se acasa dimineata. A asteptat ca sotul sa plecce la serviciu, s-a spalat si a plecat la serviciu.
In mai 2014, cand reclamanta s-a intors de la parintii acesteia si a vrut sa se odihneasca, paratul i s-a adresat violent, ca aproape in fiecare zi „ce, fa, esti obosita? Te-a slugarit tac-tu? Ia uite, fa, ce mizerie e in casa. Scoal de fa curat.” si apoi a inceput sa o bata, pentru ca aceasta nu s-a ridicat, fiiindu-i rau. A reusit sa fuga si a ajuns la Spitalul de Urgenta Floreasca, unde i-au fost facute investigatii, aplicandu-i-se un tratament de intarire cu perfuzii, eliberandu-se scrisoare medicala din 12.05.2014 cu diagnosticul „contuzie toracica post sindrom anemic, agresiune declarativa”.
Reclamanta arata ca a ajuns in situati in care ii este pusa grav in pericol sanatatea, este injosita in fata copilului, nu este respectata de niciun fel, ii sunt jigniti parintii si declara ca nu mai este de acord sa suporte o asemenea viata.
In octombrie 2014, reclamanta a depus cererea de divort la Judecatoria Sectorului 2, fara termen in sedinta de judecata la data formularii prezentei cereri.
In ianuarie 2015, a doua jumatate, paratul a primit comunicarea actiunii de divort, reclamanta intrand in panica. Pentru a evita orice conflict, reclamanta s-a mutat imediat la o alta adresa, anuntand la Sectia 13 Politie ca a fost nevoita sa plece din locuinta.
Reclamanta mentioneaza ca a fost agresata verbal si fizic in repetate randuri:
a fost si este amenintata cu moartea in diferite moduri – o suna permanent, ii adreseaza multe injurii, ii promite batai si alte agresiuni cu conotatie abjecta, o ameninta ca o lasa pe drumuri, ca ii va lua tot ce are, ca o va lasa pe drumuri;
a fost lovita mereu in ultimii 4 ani si ii este frica sa mai locuiasca cu paratul, existand permanent pericolul unor noi agresiuni
este supusa la presiuni psihologice din partea paratului, care o invinuieste de tot ceea ce se intampla, folosind tonuri deosebit de agresive, chiar daca reclamanta nu raspunde si inchide telefonul cat de repede poate.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 217/2003.
La data de 12.03.2015, reclamanta a renuntat la solicitarea de evacuare a paratului si la reintregarea sa in acest spatiu, intrucat au ramas fara obiect, avand in vedere ca la data de 23.02.2015, in prezenta a doi lucratori din cadrul Sectiei 7 Politie, paratul s-a mutat in alt imobil, coproprietate, predand cheile reclamantei.
Prin Incheierea de sedinta din data de 16.03.2015, instanta a luat act de aceasta renuntare.
Paratul, legal citat, nu a depus intampinare, prezentandu-se insa personal in fata instantei.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba testimoniala.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicata, (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, (1) (...), violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Din coroborarea art. 23 cu art. 3, rezulta ca, prin „stare de pericol”, in intelesul actului normativ susmentionat, se intelege consecinta actului de violenta, privit ca actiune sau inactiune, care provoaca sau poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice.
Din natura provizorie a masurilor enumerate de legiuitor, precum si din expresia „in scopul inlaturarii starii de pericol”, se desprinde urgenta care justifica emiterea ordinului de protectie.
Potrivit art. 5 lit. b) din actul normativ mentionat, prin membru de familie se înțelege soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție. Prin urmare, in speta de fata este indeplinita conditia ca paratul sa fie membru de familie in sensul Legii nr. 217/2003.
Asupra existentei starii de pericol ca urmare a exercitarii unor acte de violenta
In lipsa unei dispozitii exprese cu privire la maniera de apreciere a probelor in cadrul acestei proceduri mixte – civile si penale - pornind de la caracterul de masura restrictiva a exercitarii de catre o persoana a unuia dintre drepturile fundamentale, in cazul de fata dreptul la viata de familie al paratului si in baza regulii „cine poate mai mult, poate si mai putin”, instanta urmeaza sa se raporteze la criteriile avute in vedere la analiza temeiniciei cererilor de luare a unei masuri preventive.
Un argument in favoarea acestei concluzii il constituie, in opinia instantei, dispozitiile art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, conform carora „Prezenta lege se completeaza cu prevederile corespunzatoare din Codul penal, Codul civil, Codul de procedura penala si Codul de procedura civila”.
Astfel, cu referire la masuri care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau interferenta in libera exercitare a unor drepturi, Codul de procedura penala utilizeaza notiunile de „indicii temeinice”.
Cu aplicare la specificul cauzei de fata, exista indicii temeinice atunci cand din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care urmeaza sa se emita ordinul de restrictie a săvârșit actele de agresiune. Pornind de la definitia din dictionar, adjectivul „temeinic” impune ca percepția să fie serioasă, solidă, bazată pe elemente din realitatea obiectivă, iar atributul „rezonabila” determina ca presupunerea să fie în limite normale, obișnuite, care nu au nimic ieșit din comun, fără exagerări și cu cumpătare.
Asadar, din analiza probatoriului administrat in cauza, instanta trebuie sa determine daca exista astfel de indicii temeinice in sensul savarsirii de catre parat a unor acte de violenta fata de reclamanta.
In sustinerea cererii de emitere a ordinului de protectie, raportat la caracteristicile faptelor expuse, reclamanta invoca violenta fizica, verbala si psihologica exercitata de parat.
Din probele administrate in dosar, rezulta ca paratul a exercitat acte de violenta in relatia cu reclamanta, atat de natura fizica, cat si verbala si psihologica.
In acest sens, a fost luata in considerare declaratia martorului M. I., tatal reclamantei, a carui expunere frusta a faptelor a convins instanta, coroborandu-se cu inscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, instanta remarca faptul ca toate aceste probe se refera la o perioada cu mult anterioara datei formularii prezentei cereri, ceea ce conduce la concluzia ca nu se poate vorbi in cauza despre o stare de pericol in sensul avut in vedere de legiuitor, respectiv care necesita o interventie urgenta din partea statului in scopul ocrotirii victimei.
Reclamanta ar fi trebuit sa se adreseze instantei de judecata la momentul respectiv, cand o astfel de solicitare ar fi indeplinit si conditia urgentei, insa, la acest moment, cererea nu se circumscrie ipotezei prevazute de legiuitor.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a retinut si faptul ca, in prezent, paratul a parasit domiciliul comun, neexistand probe care sa demonstreze ca acesta s-ar fi intors in scopul agresarii reclamantei. De asemenea, nici afirmatiile acesteia privind apelurile telefonice repetate nu sunt dovedite, in conditiile in care exista posibilitatea depunerii desfasuratorului convorbirilor emis de catre operatorul de telefonie.
Desi reclamanta a considerat ca o eventuala expunere detaliata a sesizarii formulate la Sectia 7 Politie ar fi un argument in favoarea sustinerilor sale, instanta precizeaza ca aceste plangeri sau sesizari care nu au fost finalizate in sensul stabilirii conduitei necorespunzatoare a paratului, respectiv nu sunt sustinute de alte probe (martori, certificate medico-legale care sa corespunda perioadei in cauza etc.) nu reprezinta un indiciu suficient de temeinic in favoarea admiterii cererii. Principalul motiv al caracterului insuficient al acestora rezulta tocmai din faptul ca sunt expresia vointei reclamantei, ceea ce inseamna ca si un eventual abuz in sesizari ar constitui o proba valida pentru admiterea cererii de emitere a unui ordin de restrictie, ipoteza care nu poate fi acceptata.
In baza considerentelor expuse anterior, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea si, avand in vedere aceasta solutie, va dispune obligarea reclamantei la plata catre Stat a onorariului de avocat in cuantum de 100 lei catre aparatorul din oficiu al paratului, conform delegatie nr. 587/23.02.2015 emisa de Baroul Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata cererea privind pe reclamanta Ș. G., cu domiciliul ales la av. A. M. N. în sector 2, București, ., ., . cu pârâtul Ș. C., cu domiciliul în sector 2, București, . nr. 29, ., ..
Obliga reclamanta la plata catre Stat a onorariului de avocat in cuantum de 100 lei catre aparatorul din oficiu al paratului, conform delegatie nr. 587/23.02.2015 emisa de Baroul Bucuresti.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la data pronuntarii.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 31.03.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. D.I. M. T.
Red. Jud. R.M.D./Th.red.I.T.M.
03.04.2015/5 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3222/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 3481/2015. Judecătoria... → |
|---|
