Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 23-02-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2124/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel./Fax.: 021/408.36.52/e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 2124
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. G.
Grefier: C. A. N.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile, având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”, privind pe reclamanții M. A. și M. E. R., în contradictoriu cu pârâta V. M..
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 13.05.2014 sub număr de dosar_, reclamanții M. A. și M. E. R. au chemat în judecată pe pârâta V. M., solicitând instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, ., corp B, ., cu cheltuieli de judecată.
2. În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței de judecată că în fapt, la data de 24.10.2013, la sediul BNP D. G., s-au prezentat împreună cu pârâta V. M. unde au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 2347 ce are ca obiect promisiunea de vânzare a imobilului situat în Bucuresti, ., corp B, parter, .. S-a mentionat în cererea de chemare în judecată de către reclamanti că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2347 din data de 24.10.2003 au achitat promitentei vânzătoare suma de 5000 USD, reprezentând pret integral al imobilului. La data de 24.10.2003 a fost încheiat contractul de comodat nr. 2346 între reclamanti si pârâtă, în baza căruia aceasta din urmă le-a transmis reclamantilor folosinta gratuită a imobilului până la data de 21.12.2013.
3. În cererea de chemare în judecată reclamantii au arătat că, dând dovadă de rea-credintă, pârâta s-a adresat instantei de judecată, solicitând anularea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 2347 din data de 24.10.2003, însă această cerere a fost respinsă de către instantă. S-a învederat instantei de judecată că din culpa exlusivă a pârâtei nu s-a putut proceda la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.
4. În dovedirea cererii, reclamantii au solicitat instantei de judecată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
5. În susținerea cererii, reclamantii au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv antecontract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2347 din data de 24.10.2003 (fil. 5), contract de comodat autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 2346 din data de 24.10.2003 (fil. 6), Sentinta civilă nr. 6468 din data de 03.07.2008 pronuntată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul cu nr._/300/2007(fil. 7-8).
6. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 929 lei, chitanta nr._ din data de 29.08.2014 fiind anulată si atasată la dosarul cauzei.
B. Apărările formulate
7. Pârâta a fost citată prin publicitate, conform dispozitiilor art. 167 NCPC; de asemenea, instanta a procedat la numirea unui curator pentru aceasta, pentru reprezentarea intereselor în cauză. Pârâta, prin curator, a formulat întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor (exceptie la care a renuntat în sedinta publică din data de 09.02.2015), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca fiind neîntemeiată. A precizat pârâta că pretul achitat este fictiv,derizoriu, vânzarea fiind una simulată.
C.Probe
8. În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, încuviintată de către instantă pentru ambele părti în sedinta publică din data de 09.02.2015.
II. ÎN FAPT
9. La data de 24.10.2003 între V. M., în calitate de promitent- vînzător, pârâtă în cauza dedusă judecății și M. A. si M. E.-R., în calitate de promitenti-cumpărători, reclamanti în prezenta cauză s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 2347 din data de 24.10.2003 de BNP D. G., prin care promitenta-vînzătoare s-a obligat să vândă reclamantilor din prezenta cauză cu act autentic de vânzare-cumpărare până la data de 21.11.2013 apartamentul nr. 1, situat în Bucuresti, ., corp B, parter, sector 2, compus din 2 camere si dependinte. În antecontract s-a mentionat că promitenta-vânzătoare a dobândit apartamentul prin cumpărare, necăsătorită fiind, în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4666/21.10.2013, având procesul-verbal de predare-primire inclus, acte încheiate cu . achitat integral. Pretul vânzării a fost stabilit la suma de 5000 USD, achitat în întregime de către promitentii cumpărători la data încheierii antecontractului. De asemenea, la data de 24.10.2003 s-a încheiat si un contract de comodat între pârâta V. M. si reclamantii din cauza de fată, prin care imobilul mentionat a fost dat în folosinta gratuită a comodatarilor pe perioada 24.10._13. Prin Sentinta civilă nr. 6468 din data de 03.07.2008 pronuntată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti în dosarul cu nr._/300/2007 s-a respins ca nefondată actiunea formulată de către V. M. în contradictoriu cu reclamantii din cauza de fată, având ca obiect obligarea acestora din urmă la restituirea imobilului si constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în cauză.
10. Din extrasul de CF depus la dosarul cauzei (fil. 23) rezultă că pârâta V. M., promitentă vânzătoare, este înscrisă ca proprietar al imobilului.
11. După încheierea acestei chitanțe-convenție de vânzare-cumpărare, părțile nu s-au prezentat la notar pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
12. Instanța se va raporta în prezenta cauza la dispozițiile incidente privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
13. Potrivit disp. art. 1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună
credință. Articolul 969 alin. (1) din Codul civil care prevede: convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Articolul 1073 din același cod care prevede: creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Articolul 1077 C.civ. prevede că nefiind îndeplinită obligațiunea de a face, creditorul poate să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire cu cheltuiala debitorului.
14. De asemenea, conform art.1650 C.civ., vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între ele, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și cealaltă a plăti, iar în contractul ce a avut ca obiect transmiterea proprietății, aceasta se transmite prin consimțământul părților (art.1178 C.civ.).
B.Soluția instanței
15. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța constată că acțiunea este întemeiată, iar față de acest aspect o va admite pentru următoarele considerente:
16. Antecontractul prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor obligația de a face, constând în încheierea în viitor a contractului în formă autentică și această obligație e susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare – posibilitate care, în cazul promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare, a primit o consacrare legislativă expresă prin art. 1669 C.civ.
17. Această posibilitate vizează, însă, doar suplinirea consimțământului părților la încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit. De aceea, se presupune, prin ipoteză, că între părți a fost încheiat un antecontract valabil, în care celelalte clauze contractuale au fost respectate, nefiind posibil ca instanța, cu încălcarea libertății contractuale, să suplinească consimțământul unei părți, chiar la realizarea acordului de voință în privința unei anumite operațiuni juridice. Din ansamblul prevederilor legale incidente în cauză, instanța reține că părții care și-a îndeplinit obligația ce îi revenea din antecontract respectiv reclamantii promitenti cumpărători le este deschis accesul la instanță în vederea obținerii unei hotărâri care să țină loc de contract (act autentic) de vânzare-cumpărare doar în măsura în care partea adversă, pârâta promitentă vânzătoare „refuză ulterior să încheie contractul”.
18. Potrivit doctrinei și practicii în domeniu, pentru valabilitatea unui contract translativ de proprietate trebuie ca vânzătorul sa fie proprietarul lucrului vândut, condiție esențială, impusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are ori la mai mult decât are.
19. În cauza dedusă judecății, instanța reține că pârâta V. M. avea calitatea de proprietar al imobilului cu privire la care s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare la data încheierii acestuia, respectiv 24.10.2003.
20. Instanța apreciază de asemenea că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru ca transferul dreptului de proprietate să opereze în mod valabil.
21. Instanța reține că sustinerile pârâtei din întâmpinare, referitoare la pretul neserios si fictiv, precum si la caracterul simulat al vânzării, nu sunt întemeiate. Astfel, în antecontract s-a mentionat că vânzarea imobilului se face pentru suma de 5000 USD, sumă care de altfel a si fost achitată în întregime de către promitentii cumpărători la momentul încheierii antecontractului. Această sumă de_ lei nu este derizorie prin raportare la momentul încheierii contractului. Mai mult, pârâta nu a propus nicio probă care să dovedească acest caracter simulat al vânzării, neformulând obiectiuni referitoare la faptul că nu ar fi primit pretul. Pentru toate aceste considerente, instanta retine îndeplinită conditia privind achitarea integrală a pretului de către promitentii cumpărători.
22. În ceea ce priveste sustinerea referitoare la interdictia înstrăinării timp de 10 ani de la încheierea antecontractului, instanta retine că într-adevăr există în antecontract o clauză referitoare la interdictia de înstrăinare a imobilului până la data de 21.11.2013a imobilului care formează obiectul antecontractului. Instanta constată că această interdictie nu a fost încălcată. Mai mult, instanta retine ca fiind neîntemeiate si celelalte sustineri privind clauza referitoare la nerespectarea obligatiilor de către părti, întrucat în cauza de fată sunt îndeplinite toate conditiile privind pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de contract.
23. Având în vedere toate probele administrate în cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract. Prin urmare, față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții M. A. și M. E. R. în contradictoriu cu pârâta V. M. si va constata că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în București, ., corp B, ., București, în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2347/24.10.2003 încheiat cu promitenta-vânzătoare V. M. urmând ca prezenta hotărâre să tină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Asupra cheltuielilor de judecată
24. În ceea ce priveste cheltuielile de judecată, având în vedere prevederile art. 453 NCPC, precum si solutia la care instanta a ajuns cu privire la capătul principal de cerere, instanta o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 929 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanta va lua act că onorariul de avocat urmează să fie solicitat pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite acțiunea formulată de reclamanții M. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., Corp B, . și M. E. R., CNP_, cu domiciliul în București, ., Corp B, ., în contradictoriu cu pârâta V. M., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., Corp B, . și prin curator special P. E., cu sediul în București, .. 5, ., ..
2.Constată că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în București, ., corp B, ., București, în baza antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2347/24.10.2003 încheiat cu promitenta-vânzătoare V. M. prezenta hotărâre ținând loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
3.Dispune comunicarea prezentei hotărâri, în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă, la O.C.P.I.- biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul, iar în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă, la organul fiscal de la domiciliul părților.
4. Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 929 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
5. Ia act că onorariul de avocat se va solicita pe cale separată.
6. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
7. Apelul se va depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.
8. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. G. C. A. N.
Red./Tehn. G.V./C.A.N. 6 ex. imprimate la data de 25.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2820/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1964/2015. Judecătoria... → |
|---|
