Plângere contravenţională. Sentința nr. 2820/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2820/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2820/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2820
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 11.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. N. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect “plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, prin consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentei solicită instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție având în vedere declarația martorului F. P., având în vedere că din fișa postului acestuia reiese că avea obligația să dețină înscrisurile în original asupra sa. Mai arată că agentul constatator avea posibilitatea să verifice online dacă această societate avea sau nu acte valabile. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
În urma deliberării, reține că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucuresti sub nr._, petenta S.C. N. T. S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/15.10.2013 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ.
În motivarea plângerii, petenta a invocat vicii de formă ale procesului verbal, arătând că temeiul legal a fost greșit indicat, iar agentul constatator a încheiat procesul verbal în absența reprezentantului legal al petentei, încălcând astfel disp. art. 16 alin.7 din Og 2/2001, privind consemnarea obligatorie a obiecțiunilor în cuprinsul procesului verbal; sub aspectul temeiniciei, a arătat petenta că în mod nejustificat a fost sancționată, câtă vreme la bordul vehiculului se găseau toate documentele impuse de legislația în vigoare, atât în original, cât și în copie.
În drept s-au invocat disp. art. 31-36 din OG 2/2001.
În susținere s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială,.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 de lei, taxă judiciară de timbru.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, susținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, arătând că acesta a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului rutier, făcând dovadă deplină până la proba contrarie.
În drept s-au invocat disp. art. 15-17 din OG 2/2001, art. 5, 4 din HGR 69/2012.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de tardivitate, precizând că plângerea a fost introdusă în termenul legal, reiterând în privința fondului susținerile din plângere.
Excepția tardivității invocată de intimată a fost respinsă de instanță la primul termen de judecată, pentru considerentele expuse în încheierea interlocutorie din 28.05.2014.
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar petentei și proba testimonială cu un martor în persoana numitului Finaru P., martor audiat la 19.11.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut lipsa de temeinicie a plângerii contravenționale, în raport de următoarele considerente:
În fapt prin procesul verbal de contravenție . nr._/15.10.2013 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, petenta S.C. N. T. S.R.L a fost sancționată cu amendă în cuantum total de 11.000 lei (3000 lei+8000 lei), reținându-se că în data de 15.10.2013 a efectuat transport de persoane prin servicii regulare contra cost pe ruta Bucuresti-Slobozia cu autocarul_, fără a avea la bordul vehiculului exemplarele originale ale licenței de transport, de traseu și a graficului de circulație (prezentând copii xerox ale acestora) și fără avea la bord legitimația de serviciu a conducătorului auto, Finaru P., din care să rezulte că acesta este angajatul operatorului de transport; a încadrat agentul constatator faptele reținute la art. 5 pct. 25 și art. 4 pct. 57 din lg. 69/2012 și a aplicat pentru fiecare dintre acestea amenda în cuantum minim prevăzut de lege, cumulându-le.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța a constatat întemeiate susținerile petentei privind indicarea greșită a temeiului de drept, în sensul că s-a menționat încălcarea prevederilor legii nr. 69/2012, actul normativ vizat fiind în realitate HG 69/2012. Încadrarea juridică eronată dată de agentul constatator faptei sancționate nu este de natură a determina sancțiunea vizată de petent, instanța de judecată nefiind ținută de respectiva încadrare. După cum s-a arătat constant în jurisprudență, o asemenea deficiență este sancționată cu nulitatea relativă, petentului revenind-i sarcina de a dovedi producerea din această cauză a unei vătămări ce nu ar putea fi remediată decât prin anularea procesului verbal. Consideră instanța că o asemenea vătămare nu există, câtă vreme faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise pe larg, permițând încadrarea acestora în ipoteza actului normativ corect, act care este o hotărâre de guvern, iar nu o lege; lipsa unei vătămări reiese și din împrejurarea că sancțiunile principale aplicate de agentul constatator se încadrează în limitele de sancționare prevăzute de textul legal aplicabil în realitate.
Cât privește privarea petentei de dreptul de a formula obiecțiuni, acestea sunt lipsite de temei, câtă vreme procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, sens în care s-a și procedat la semnarea acestuia de către un martor asistent; în aceste cazuri, obiecțiunile contravenientului se valorifică pe calea plângerii contravenționale, calea procedurală de care petenta a și uzat, consemnarea obiecțiunilor fiind obligatorie numai în situația încheierii procesului verbal în prezența contravenientului sau a reprezentantului legal al acesteia.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, sub condiția ca starea de fapt să fie rezultatul consemnărilor personale ale agentului constatator. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999)
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Mai mult, în decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60). Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, apreciind că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
În speța pendinte, deși petenta a susținut căar fi avut la bordul vehiculului înscrisurile originale impuse de legislația în vigoare, instanța constată că acesta nu a adus nicio dovadă care să certifice aceasta susținere, simplele sale afirmații nefiind apte să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, prezumție reținută drept legală și în practica CEDO (vezi decizia de inadmisibilitate pronunțată la 28.06.2011 in cauza I. P. vs. Romania sus menționată) și care contrabalansează prezumția de nevinovăție invocată de petent, în situația în care aceasta din urmă nu este confirmata de probe in susținere. Depoziția martorului audiat la 19.11.2014 nu este relevantă, conducătorul auto precizând că părerea sa a fost în sensul că respectivele înscrisuri ar fi fost originale, iar nu că acestea ar fi fost chiar exemplarele originale, același conducător auto a confirmat că nu avea asupra sa legitimația de serviciu.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale, instanța a constatat că aceasta a fost corect efectuată, agentul constatator aplicând cuantumul minim al amenzii prevăzut de lege pentru fiecare din cele două fapte contravenționale.
În raport de considerentele expuse anterior, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. N. T. S.R.L., cu sediul în comuna G. L., . nr. 17, județul Ialomița, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.10.2013 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3,.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier
C. M. CojocaruCristina M. N.
aflat în CO, semnează grefier șef
Th.red. CCM/4ex/_
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2199/2015. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
