Întoarcere executare. Hotărâre din 21-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10909/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA .
Ședința Publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din
Președinte: L. V.
Grefier: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatoarea B. SA, în contradictoriu cu intimatul B. T. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns partile. Cauza a fost lăsată, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la sfârșitul ședinței.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, după care:
Instanța invoca din oficiu excepția tardivității formulării contestației si ramane in pronunțare pe excepția invocata
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amâna pronunțarea la 07.10.2015.
Pronunțată in ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA .
Ședința Publică din data de 07.10.2015
Instanța constituită din
Președinte: L. V.
Grefier: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatoarea B. SA, în contradictoriu cu intimatul B. T. G..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23.09.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi 07.10.2015, când, in aceiași compunere,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amâna pronunțarea la 21.10.2015.
Pronunțată in ședință publică, azi, 07.10.2015.
Președinte, Grefier,
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA . CIVILA NR._
Ședința Publică din data de 21.10.2015
Instanța constituită din
Președinte: L. V.
Grefier: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatoarea B. SA, în contradictoriu cu intimatul B. T. G..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23.09.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 07.10.2015 si 21.10.2015, când, in aceiași compunere, a deliberat si a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.09.2014, sub nr._, contestatoarea . contradictoriu cu intimatul B. T. G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 459/2014 al B.E.J. M. G. I., și anume adresa de înființare a popririi pentru suma de 8.811,61 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 15.09.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 15.09.2014, încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Sector 2 București de încuviințare a executării silite din data de 27.08.2014, orice alt act de executare; în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și anularea în parte a proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare; diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin încheiere, și anume diminuarea onorariului executorului judecătoresc, a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și în consecință anularea parțială a acestora; întoarcerea executării silite; suspendarea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că B. și B.E.J.A. T. G. și M. O. au încheiat un contract privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732/15.05.2012, modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 10.04.2013.
B. a transmis cerere de executare silită împotriva debitorului Ivascu F., astfel fiind constituit dosarul de executare silită nr.503/2012, iar ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O., B.E.J. T. G. a preluat aceste dosare de executare. În cadrul dosarului de executare, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și de cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului. Având în vedere că B.E.J. T. G. nu a recuperat de la debitori sumele cuprinse în titlurile executorii, a înaintat băncii o adresa prin care i-a pus în vedere să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli cu mențiunea că refuzul de plată va fi interpretat drept o renunțare tacită la procedura executării silite, ducând la închiderea acesteia, odată cu această adresă fiind transmise și procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare
B. SA a formulat contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, însă executorul a procedat la înființarea popririi asupra conturilor băncii pentru suma de 8811,61 lei în dosarul de executare silită nr. 459/2014. În privința motivelor de nelegalitate a executării silite, s-a arătat în primul rând că procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor reprezintă titluri executorii față de creditor doar în situația în care acesta renunță la executarea silită, conform art. 3717 alin. 2 C.proc.civ. 1865 aplicabil întrucât pretinsele titluri executorii au fost emise în cadrul dosarului de executare început sub incidența acestui cod. Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, și doar în mod excepțional reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului, doar atunci când acesta din urmă a renunțat la executarea silită.
Simpla prezentare a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și solicitarea făcută de executorul judecătoresc creditorului de a plăti sumele respective nu este suficientă, iar executorul judecătoresc este obligat să facă dovada faptului renunțării la executare pentru a putea solicita creditorului plata cheltuielilor. Lipsa dovezii echivalează cu neîndeplinirea condiției cerute de art. 3717 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865 pentru ca procesul verbal să reprezinte titlu executoriu împotriva creditorului și, pe cale de consecință, inițierea unei executări silite împotriva creditorului doar pe baza procesului-verbal nu este posibilă. A mai arătat că B. nu a renunțat la executarea silită, întrucât renunțarea la executare trebuie să fie expresă, o manifestare unilaterală de voință neechivocă și fermă, exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice, concretizate în încetarea executării.
Contestatoarea a mai susținut că nu sunt certe, lichide și exigibile creanțele menționate în procesele-verbale. Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului, ci în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. În plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Banca nu poate fi obligată să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acesteia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc, B. îndeplinindu-și întocmai această obligație. Mai mult, Banca a plătit în avans onorariu și cheltuieli de executare și a plătit în mod direct toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unui anumit act sau activități de executare silită și a redactat cererile către instituții publice și documentele necesare executării potrivit solicitării B.E.J. T. G..
Conform prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina Băncii. În cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B.E.J. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitori, până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Potrivit art. 4.2 din Contract, cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele. Conform art. 4.3 și 4.4 paragraf 4 din contract, părțile au convenit asupra faptului că B.E.J. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la contract. Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din contract, să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.
Având în vedere că Banca nu a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia și că B.E.J. T. G. nu face dovada contrarie, instanța de judecată învestită cu încuviințarea executării silite ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condițiile legale, ar fi trebuit să constate și inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile și să respingă cererea de încuviințare a executării silite și să respingă cererea de încuviințare a executării.
În subsidiar, a solicitat diminuarea sumelor stabilite prin procesele-verbale, acestea fiind nejustificate. Astfel, în primul rând, B.E.J. T. G. nu a respectat prevederile contractuale, și anume cuantumul convenit de către părți prin semnarea contractului, respectiv modalitatea de plată a cheltuielilor și onorariului convenite prin contract. În al doilea rând, onorariul executorului judecătoresc este nejustificat față de acțiunile întreprinse și față de sumele recuperate.
Mai mult, Banca a plătit în mod direct taxele și sumele ocazionate de executarea silită și a redactat și pus la dispoziția B.E.J. T. G. cererile si documentele transmise de către acesta către diverse instituții în scopul desfășurării executării silite. Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titluri executorii față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc, abuz care trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii. Contestatoarea a mai solicitat întoarcerea executării silite în cazul anulării executării silite înseși sau a anulării în parte a proceselor-verbale.
Pe capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat că în cauză există motive temeinice pentru suspendarea executării silite având în vedere că executarea silită este în mod evident nelegală, întrucât procesele verbale de stabilire a cheltuielilor nu reprezintă titlu executoriu față de B., deoarece aceasta nu a renunțat la executarea silită, iar creanțele menționate în procesele-verbale nu sunt certe, lichide sau exigibile, deoarece suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina B., pentru că B. nu a renunțat la executare; în acele dosare de executare în care B. a formulat contestații la executare prin care a solicitat să se constate refuzul B. T. G. de a continua executarea cu obligarea acestuia la continuarea executării și, în subsidiar, reducerea onorariului și a cheltuielilor de executare stabilite prin procesele-verbale, se impune cu atât mai mult suspendarea executării silite având în vedere că instanța competentă nu s-a pronunțat cu privire la acestea. O eventuală admitere a contestației la executare de către instanța de judecată și dispunerea întoarcerii executării silite va obliga B. la tot atâtea demersuri în vederea recuperării sumelor deja distribuite, dar și a cheltuielilor ocazionate de acest proces.
A mai precizat și că în cazul admiterii de instanță a contestației la executare și dispunerii întoarcerii executării silite, există riscul pentru B. de a nu-și putea recupera sumele poprite și distribuite către B. T. G. în lipsa oricărei garanții la momentul de față că ulterior pronunțării hotărârii de către instanță acesta va fi solvabil și va avea sumele necesare restituirii. Mai mult, pentru situația în care cererea de suspendare ar fi admisă și contestația la executare respinsă, pentru acoperirea eventualelor pagube cauzate prin întârzierea executării silite B. T. G. are la dispoziție cauțiunea depusă de B.. În continuare, suspendarea executării silite este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, titlu executoriu.
În drept, contestatoarea a invocat art. 451, 452, 632, 662, 669, 711 și urm. C.proc.civ., art. 3717 alin.2 V.C.proc.civ., art. 399 alin. 1 V.C.proc.civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000, art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, art. 1166 și urm. C.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a propus proba cu înscrisuri.
Intimatul B. T. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestatie la executare, a invocat excepția litispendenței intrucat pe rolul instanței este înregistrat dosarul nr._/300/2014 prin care s-a formulat contestație împotriva actelor întocmite in dosarul execuțional nr.459/2014 al B. M. G. I., excepția netimbrării sau insuficientei timbrări, excepția inadmisibilității cererii privind anularea executării silite, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată, respingerea cererii subsidiare privind anularea în parte a titlului executoriu prin diminuarea cuantumul cheltuielilor de executare, respingerea ca neîntemeiată a cererii subsidiare privind anularea în parte a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr. 459/2014, respingerea cererii de întoarcere a executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că banca a investit executorul judecătoresc cu cerere de executare silită, iar executorul judecătoresc a efectuat numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor debitorului, a comunicat periodic informații cu privire la demersurile efectuate precum și la starea de solvabilitate a debitorului. Contestatoarea, în mod repetat, a solicitat executorului continuarea executării silite, fără a indica in concret bunurile ce urmează a fi executate silit si fără a mai achita cheltuielile de executare aferente.
Urmare a cererilor repetate de stăruință în executare, s-a solicitat contestatoarei să avanseze cheltuielile de executare silită stabilite prin titlurile executorii, în lipsa acestora executorul judecătoresc fiind împiedicat sa-si desfășoare activitatea. munca executorului trebuie remunerată, iar un creditor nu poate impune executorului judecătoresc să presteze o activitate fără a fi remunerat potrivit legii. Formularea unei cereri de stăruința în executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare de bunuri și venituri, demersuri pe care creditorul nu doar că nu le-a indicat în mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri după cum legea stabilește în sarcina sa.
Deși au trecut mai mult de doi ani de la momentul înregistrării dosarului de executare iar din cercetările efectuate până la acest moment a rezultat că nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatoarea solicita în continuare efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul pentru lipsa de bunuri ale debitoarei în scopul unui câștig viitor datorat acumulării de dobânzi si penalități sau de a cesiona creanțele rezultate din credite neperformante, fiind de notorietate interesul Băncilor de a simula o încercare de recuperare a debitelor ca apoi, în cazul neperformantelor acestora, să fie activate polițele de reasigurare și chiar înstrăinarea portofoliului de clienți. Menținerea unui dosar de executare, pe rolul biroului, fără riscul intervenirii perimării timp de mai mulți ani, implică multe costuri generate de emiterea de noi acte de executare, de verificarea periodică a stadiului dosarului de executare și raportări făcute creditorului. Susținerea contestatoarei în sensul diminuării onorariului în raport de suma recuperată și față de acțiunile întreprinse nu este justificată, ci, dimpotrivă demonstrează reaua credința a acesteia, având în vedere că executorul nu și-a asumat riscul insolvabilității debitorului.
Atât timp cât contestatoarea nu a avut diligența de a obține o garanție reală a creditului acordat, nu poate imputa executorului judecătoresc imposibilitatea recuperării debitului și nu-l poate obliga la nesfârșit să emită acte de executare fără a suporta și cheltuieli pentru acestea. Cheltuielile de executare sunt reprezentate exclusiv de taxe-posta, O.C.P.I., taxe de timbru, ITM etc. ce nu intră în patrimoniul executorului, iar în afară de aceste taxe executorul are cheltuieli reprezentate de hârtie, imprimare, cheltuieli pentru spațiul de lucru (chirie, întreținere etc.), salariul personalului angajat, cheltuieli ce sunt suportate exclusive din onorariul său și nu din cheltuielile de executare avansate de contestatoare.
Este cunoscut faptul că o parte a creditorilor urmăritori formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fără să precizeze exact actul de urmărire pe care îl vor îndeplinit de către executorul judecătoresc cu puțin înaintea împlinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a împiedica sa opereze perimarea de drept. Dacă creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare dată cu puțin timp înaintea împlinirii termenului de 6 luni, doar pentru a împiedica perimarea să opereze de drept, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea însăși act de executare. Practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruința și de a obliga executorul la continuarea executării silite are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care ar putea fi foarte bine finalizată, generând costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de contestatoare.
Deși contestatoarea a fost înștiințată despre stadiul dosarului și de imposibilitatea continuării executării silite în cazul în care nu înțelege să-și achite obligațiile, creditorul nu a acceptat riscul executării silite începute în baza unui contract de împrumut fără garanție, fiind conștientă ca închiderea dosarului de executare reprezintă intervenirea prescripției de a solicita executarea silită. În speță, nu poate fi vorba de un abuz al executorului judecătoresc sau de o rotunjire a veniturilor, atâta vreme cat constatatoarea, creând o aparență a diligențelor sale, refuză să-și asume riscul insolvabilității totale sau parțiale a debitorului sau al imposibilității continuării executării, astfel cum și l-a asumat conform aceluiași contract invocat in speță, obligând executorul să țină la nesfârșit dosarul pe rolul biroului sau. Cu privire la contractul privind efectuarea activității de executare silită și având în vedere caracterul special al procedurii executării silite, normele de procedura sunt de stricta interpretare, astfel ca grefarea raportului execuțional dintre B. și B. T. G. pe un raport contractual anterior nu este de natură să conducă la ineficacitatea dispozițiilor art.3717 C.pr.civ, raportul contractual preexistent între părți putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioară a eventualelor neînțelegeri intre părți.
Ori, fata de dispozițiile contractuale, respectiv art. 4.2, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, atât cheltuielile, inclusiv cele avansate de creditoare cat si onorariile, vor fi recuperate de la debitori pe măsura ce se recuperează debitele, art.5 executorul se obliga sa execute in condițiile legii si a solvabilității debitorului, art. 6 - in cazul neîndeplinirii de către executorul judecătoresc a obligațiilor asumate conform prezentului contract si a anexelor la acesta, creditoarea poate solicita rezilierea de plin drept a prezentului contract si art. 31, precum si față de cererile de stăruința in executare formulate de creditoarea B., rezulta fără putința de tăgada ca B. urmărește transferul riscului insolvabilității debitorului urmărit in sarcina executorului. În privința procesului-verbal ce reprezintă titlul executoriu, s-a arătat că este titlu executoriu fie împotriva debitorului, fie, după caz, împotriva creditorului, iar legea nu permite executorului judecătoresc să se îndrepte împotriva debitorului urmărit in baza procesului-verbal de cheltuieli. A mai arătat că legea statuează dreptul executorului la onorariu, ce este parte integranta a cheltuielilor de executare, ori este exclus ca un drept acordat prin lege sa nu poată fi fructificat, adică să nu i se permită titularului acestuia să-l exercite împotriva celui ce este obligat sa avanseze cheltuielile necesare .
Acest drept generic devine efectiv și se naște in patrimoniul executorului judecătoresc chiar in momentul in care este investit de catre creditor cu cerere de executare silită. Concomitent, se naște obligația corelativă a creditorului de a plăti aceste cheltuieli de executare si, desigur, în măsura în care le achita, ulterior le poate recupera de la debitorul urmărit. În concluzie, susținerea contestatoarei in sensul ca procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului doar când acesta a renunțat la executare este vădit neîntemeiată.
Intimata a mai menționat că nu a susținut că B. ar fi renunțat la executarea silită, rațiunea comunicării faptului că neachitarea cheltuielilor poate fi asimilată unei renunțări tacite la executare a avut scopul de a atrage atenția acestuia că executarea nu poate continua fără plata cheltuielilor de executare, sancțiunea fiind evident perimarea executării raportat la ultimul act de executare îndeplinit benevol de executor, menționând ca subzistă temeiul închiderii dosarului de executare prin împiedicarea desfășurării normale a executării silite. În ceea ce privește obligația de plata a cheltuielilor de executare, intimatul a arătat că dispozițiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 prevăd că executorii nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului, însă în cauză titlul executoriu a fost reprezentat de un contract de credit, nu de o hotărâre judecătorească. Deși contestatoarea susține că și-ar fi îndeplinit obligația de a avansa cheltuielile de executare, aceasta afirmație nu este adevărata, contestatoarea B. achitând doar o parte din cheltuielile de executare.
Cu privire la clauzele contractuale invocate de contestatoare, intimata a solicitat instanței sa constate ca acestea contravin normelor de ordine publică care reglementează activitatea de interes public desfășurata de executorii judecătorești. Contractul privind efectuarea activității de executare silită încheiat între creditor și executor nu poate deroga de la normele de ordine publică prevăzute de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.1 a Statutului UNEJ, nici în ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silită si nici in ceea ce privește cuantumul si plata onorariului executorului judecătoresc. Acestea implica transferul riscului insolvabilității sau imposibilității de executare din alte motive neimputabile executorului, transferând obligația de mijloace asumata de executor într-una de rezultat.
Limitarea încasării onorariului și a cheltuielilor de executare în raport de cuantumul debitului recuperat contravine dispozițiilor imperative în sensul transferului riscului executării silite în sarcina executorului și, în plus, chiar și în cazul unui debitor solvabil, totalul cheltuielilor de executare nu poate fi pus în sarcina debitorului atâta timp cat nu au fost efectiv suportate de creditorul B.. De asemenea, art.2 din Ordinului Ministrului nr. 2550/2006 nu condiționează obligația de plată a onorariilor in funcție solvabilitatea debitorului, fiind o obligație neechivocă în sarcina creditorului în a avansa cheltuielile de executare. In fine, art. 39 alin.3 din Legea nr. 188/2000, teza finala a textului de lege citat de contestatoare reglementează o cu totul altă ipoteză, anume situația debitorului care execută benevol obligația de îndată după primirea somației, când el va fi ținut să suporte onorariul executorului judecătoresc și al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă. Ipoteza legala prezentată, pe de o parte privește debitorul de bună credință, nu creditorul, iar pe de alta parte nu se cenzurează cuantumul onorariului efectiv încasat de către executor, ci doar partea ce urmează a fi suportata de debitor din acest onorariu.
In niciun caz norma invocata nu afectează dreptul la onorariu al executorului judecătoresc ori dreptul acestuia de a incasa efectiv si in totalitate onorariul, daca a fost stabilit intre limitele minim - maxim prevăzute de lege. Potrivit aceluiași articol, in cazul altor titluri executorii în afara hotărârilor judecătorești, cum este și ipoteza contractului de credit, executarea silită poate fi condiționată de plata anticipată a onorariului executorului judecătoresc, soluție legislativă justificată de regimul juridic diferit al hotărârilor judecătorești a căror executare reprezintă o etapă a procesului civil, ipoteză care nu poate fi reținută în situația altor titluri executorii. Executorul judecătoresc nu poate fi considerat creditor al debitorului urmărit . executare instrumentat de el, în primul rând pentru că este ținut de obligația legală de imparțialitate, iar în al doilea rând pentru că executorul îl obligă pe debitorul urmărit la plata cheltuielilor de executare numai în măsura în care acestea au fost făcute efectiv de creditor, cf. disp. art. 3717 (2) C.p.c. teza a doua.
Practic, executorul îl urmărește pe debitor pentru a recupera de la acesta, pentru creditor, cheltuielile de executare, dar numai în măsura în care au fost achitate de creditor, în caz contrar ele rămânând în sarcina acestuia din urmă, în speță tot contestatoarea. Pronunțând o hotărâre prin care ar modifica titlul executoriu, instanța îl va pune în imposibilitate juridica pe executorul-creditor să-și realizeze dreptul legal de a încasa cheltuielile de executare silita stabilite in limita legală, titlul astfel modificat fiind opozabil atât creditorului dar și debitorului. Conform contractului menționat de contestatoare, onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale sa va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Cu privire la contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre B. T. G. și B. și având in vedere caracterul special al procedurii executării silite, normele de procedura sunt de stricta interpretare, astfel ca, grefarea raportului execuțional dintre B. si B. T. G. pe un raport contractual anterior nu este de natură sa conducă la ineficacitatea dispozițiilor art.3717 c.pr.civ, raportul contractual preexistent intre pârtii putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioara a eventualelor neînțelegeri între părți. Cuantumul cheltuielilor de executare și limitele onorariului executorului judecătoresc sunt stabilite de lege, nefiind lăsate la aprecierea părților ori a executorului judecătoresc. De altfel, Codul de procedura civila aplicabil in speța nici nu prevede posibilitatea reducerii acestor cuantumuri, situația fiind diametral opusa celei reglementate de actualul cod de procedura civila. Prin urmare, stabilirea unor cheltuieli de executare ce se încadrează in plafonul legal nu poate fi considerata si nici nu este abuziva.
In condițiile în care creditorul nu înțelege să își îndeplinească obligația de plată a cheltuielilor de executare ce i-au fost solicitate a le avansa, acesta înțelege să creeze o aparenta a diligentelor pe care le exercita pentru valorificarea dreptului sau, împiedicând totodată desfășurarea normala a activității executorului judecătoresc. Formularea unei cereri de stăruința in executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare bunuri si venituri, demersuri pe care creditorul nu doar ca nu le-a indicat in mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri după cum legea stabilește in sarcina sa.
În privința încheierii de încuviințare a executării silite s-a susținut, în esență, că în mod corect s-a încuviințat executarea silită, față de existența și legalitatea titlului executoriu, caracterul cert, lichid si exigibil al creanței. În privința cererii de diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B.E.J. M. G. I. în dosarul 459/2014 și anularea parțială a încheierii de stabilire cheltuieli executare, a arătat că acestea reprezintă o încercare de a diminua pe cat posibil consecințele propriei fapte ilicite, și anume neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu, de bunăvoie. Totuși, în măsura în care instanța de judecata ar dispune o eventuala reducere a onorariului executorului judecătoresc si al avocatului, s-ar produce o inechitate evidentă, câtă vreme s-a dovedit efectuarea respectivelor cheltuieli de executare iar acestea au fost efectuate tocmai datorită faptului că B. nu a înțeles să-și execute obligația de bunăvoie rezultată din titlurile executorii.
Onorariul avocatului este fixat pentru toate activitățile ce țin de asistenta, reprezentare si redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii tip ci întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile si cererile pe care le îndemâna pe parcursul executării silite, prevăzându-se impedimentele ce se pot ivi pe parcursul executării si pentru care partea are nevoie de asistenta juridica. Cu privire la cheltuielile de executare, acestea sunt justificate- de taxe poștale, comisioane bancare - cheltuieli transport- plicuri tipărite pentru procedura noua - copii acte anexate pt poprire si înștiințare poprire. Cu privire la onorariul executorului, stabilit in mod legal, a învederat instanței ca acesta nu este nejustificat in raport de creanța, din aceste onorarii executorul judecătoresc susține activitatea biroului, achita taxe si impozite statului, plătește salarii etc.
În drept, intimata a invocat art.205 C.proc.civ., 453 C.proc.civ., 662 C.proc.civ., art. 712 C.proc.civ. si urm., art. 3717 1 C.proc.civ., art 399 C.proc.civ. si urm.
În dovedire, intimata a propus proba cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a subliniat în mod succint argumentele principale pentru care apărările prezentate în întâmpinare sunt netemeinice.
La data de 16.02.2015 contestatarea a depus cerere precizatoare prin care arata ca contestatia la executare este formulata impotriva executarii silite incepute in dosasrul executional nr.450/2014 si nu în dosarul nr. 459/2014 cum din eroare s-a mentionat si prin care a fost urmarita pentru suma de 3.915,09 lei si nu 8811,61 lei
La data de 30.03.2015, intimatul a depus, prin serviciul registratură al instanței, note de sedinta prin care a arătat că prin normele legale s-a avut în vedere exonerarea debitorului de la plata cheltuielilor de executare, iar nu scutirea creditorului de la plata acestora, normă similară cu cea prevăzută de normele procedurale în cazul renunțării la judecată. Intimatul a adăugat că, dacă ar fi să se dea curs susținerilor contestatoarei, instanța ar schimba calitatea procesuală a părților și ar transforma B. în creditor al debitorului urmărit în dosarul de executare, soluție de neconceput și nelegală. A subliniat cu privire la contractul privind efectuarea activității de executare silită încheiat între el și intimată că normele de procedură sunt de strictă interpretare, astfel că grefarea raportului execuțional dintre aceștia pe un raport contractual anterior nu este de natură să conducă la ineficacitatea dispozițiilor contractuale.
Intimata a arătat și că cererea contestatoarei înseamnă intervenția instanței asupra clauzelor contractuale. Creanța lui împotriva contestatoarei este certă, lichidă și exigibilă, iar încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată în mod legal. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, intimatul a apreciat că dacă instanța ar admite contestația la executare și ar dispune întoarcerea executării silite, consecința ar fi ca el să restituie suma încasată iar contestatorul să fie exonerat de la plata cheltuielilor de executare, deși legea prevede expres că cel dintâi care achită cheltuielile de executare este creditorul, iar nu B..
A arătat intimatul că este de neacceptat ca B. să suporte din propriile resurse cheltuielile de executare în dosarele pe care le instrumentează, câtă vreme acesta prestează un serviciu public, pentru care legea a prevăzut un preț și a stabilit și cui îi incumbă obligația achitării acestuia.
A arătat că cheltuielile solicitate de executor sunt mult inferioare celor stabilite prin procesele-verbale, deoarece deși în cadrul corespondenței purtate în decembrie 2013 intimatul menționa costuri necesar să fie achitate de contestatoare în cuantum de 500 lei, în mai 2014, acesta a solicitat achitarea în întregime a sumelor stabilite prin procesele-verbale, în cuantum de 7265,1 lei.
Instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri.
La data de 03.06.2015. contestatoarea si-a precizat actiunea prin raportarea la actele de executare din dosarul 450/2014 al B. I. G. M.( f. 206).
La solicitarea instanței, au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile aflate în dosarul de executare nr. 450/2014 al B.E.J. M. G. I..
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
Intimatul a solicitat executarea silită împotriva contestatoarei, fiind format dosarul de executare nr. 450/2014 pe rolul B.E.J. M. G. I., titluri executorii fiind procesele-verbale de cheltuieli de executare încheiate la datele de 06.07.2012 și 27.03.2014.
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea pronunțată la data de 27.08.2014, în dosarul nr._/300/2014 (f. 192).
În cadrul dosarului de executare nr. 459/2014, B.E.J. M. G. I. a întocmit la data de 15.09.2014 încheierea nr. 450, prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 783,19 lei (f. 368).
La aceeași dată, a emis adresa de înființare a popririi pentru suma de 3131,90 lei onorariu și 783,19 lei cheltuieli de executare și înștiințarea privind înființarea măsurii popririi, iar la data de 29.09.2014, terțul poprit a comunicat efectuarea operațiunii de virare a sumei de 3915,09 lei, în contul indicat de executorul judecătoresc (f. 198).
Asupra excepției tardivității invocată de iinstanță:
Conform art. 714 alin. 1 pct. 1 C., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă. A. 2 prevede: contestatia impotriva incheierilor executorului judecatoresc, se poate face in termen de 5 zile de la comunicare.
În cauză, contestatoarei i-au fost comunicata adresa de instiințare a popririi din 15.09.2014 la data de 17.09.2014 astfel cum reiese din dovada de înmânare (f.197 ).
In ce priveste contestatia formulata impotriva adresei de poprire, instanta retine ca se invocă doar nelegalitatea contestatia la executare insasi si nu aspecte privind masura popririi.
Contestația la executare- cerere precizatoare a fost depusa la data de 16.02.2015, termenul de 15 zile prevăzut de lege fiind depășit. Nu poate fi retinută data de 23.09.2014, drept dată de sesizare a instanței, intrucât cererea introductivă vizează exclusiv acte de executare realizate in dosarul executional 459/2014 si nu cele din dosarul nr. 450/2014.
Analizând motivarea în fapt a actiunii rezultă in mod evident că, nu poate exista o simplă eroare materială prin indicarea eroanată a dosarului de executare, criticile contestatoarei vizand acte de executare dintr-un dosar executional diferit.
Prin urmare, contestația la executare este tardiv introdusă.
Nefiind indeplinite condițiile disp. art.453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va respinge cererea de obligare a intimatul la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea B. S.A., cu sediul procesual ales în București, . Tower Center, nr. 15-17, . și pe intimatul B.E.J. T. G., cu sediul procesual ales la C.Av. M. M. L. in București, Calea Victoriei nr.2, sector 3, ca tardiv formulată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pronunțată in ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. V. F. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... → |
|---|
