Întoarcere executare. Sentința nr. 2093/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2093/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2093/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2093
Ședința publică din data de: 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect întoarcere executare privind pe reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu pârâtul Z. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, reprezentat de domnul avocat C. A., cu împuternicire avocațială la fila 67 din dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și lipsa de procedură cu pârâtul având în vedere că acesta nu a fost citat cu numele corect, respectiv Z. E.. Mai învederează instanței împrejurarea că la data de 10.02.2015, prin Serviciul Registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „D. și D.” a depus la dosar înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 1602/2012, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, iar la data de 17.02.2015 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, după care:
Instanța constată că lipsa de procedură cu pârâtul a fost acoperită prin prezența apărătorului ales și, nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Apărătorul pârâtului solicită instanței proba cu înscrisuri.
Apreciind utilitatea, concludența și pertinența probei cu înscrisuri, instanța, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, o încuviințează ambelor părți și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, acordă cuvântul pentru formularea concluziilor privind fondul cauzei.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului solicită instanței respingerea acțiunii având în vedere că aceasta este întemeiată pe dispoziții care nu sunt aplicabile în cauză. Menționează că procedura de executare silită a început din anul 2012, respectiv sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, or, reclamanta invocă dispoziții din noul cod de procedură civilă.
La interpelarea instanței, apărătorul pârâtului consideră că judecătorul este ținut de temeiul de drept având în vedere că nu poate fi apărătorul vreunei părți.
Totodată, apărătorul pârâtului arată că prin întâmpinare a invocat compensația creanțelor având în vedere art. 1167 alin. (1) Cod civil. Arată că, potrivit art. 1616 Cod civil, termenul de grație nu împiedică realizarea unei compensații. Nici reclamanta nu pretinde că pârâtul nu ar fi îndreptățit la sumă, însă spune că plătește atunci când dorește. Mai arată că legea spune că în 5 ani reclamanta trebuie să dea toți banii. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 10.12.2014 sub nr._, reclamanta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z. E. întoarcerea executării silite în sensul restabilirii situației anterioare executării silite dispuse în dosarul de executare nr. 1602/2012 aflat pe rolul B.E.J.A. D. și D. prin care s-a înființat poprirea sumei de 529.732,95 lei în temeiul titlului executoriu constând în decizia nr. 3123/14.10.2008 a Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin adresele transmise de B.E.J.A. D. și D. a fost înștiințată asupra înființării popririi asupra conturilor sale până la concurența sumei de 529.732,95 lei și a formulat contestație la executare admisă prin sentința civilă nr. 8070/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2012, dispunându-se anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1602/2012 al B.E.J.A. D. și D.. A precizat contestatoarea că suma a fost executată și că întoarcerea executării se impune în temeiul art. 722 alin. 1 și 2 N.C.P.C.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 722 și art. 723 N.C.P.C.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată privind întoarcerea executării și restituirea integrală a sumei de 529.732,95 lei, motivat de faptul că cererea ANRP încalcă dispozițiile constituționale privind garantarea creanțelor împotriva statului și nesocotește jurisprudența CEDO, iar în subsidiar, pentru ipoteza în care s-ar admite dreptul ANRP la restabilirea situației anterioare, față de petitul privind restituirea sumei care a format obiectul executării silite, a invocat compensația datoriilor reciproce, cu privire la suma de 433.114 lei, reprezentând valoarea creanței nominale recunoscută prin Decizia CCSD.
În drept, pârâtul a invocat art. 44 alin. 1 din Constituția României, revizuită, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1616 și urm. din C.civ., Legea nr. 165/2013, iar în probațiune proba cu înscrisuri.
Instanța a dispus, din oficiu, atașarea tuturor actelor din dosarul de executare nr. 1602/2012, în copii certificate ca fiind conforme cu originalul de către B.E.J.A. D. și D..
În temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în prezenta cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, s-a încuviințat executarea silită ce a format obiectul dosarului de executare nr. 1602/2012 al B.E.J.A. D. și D..
Împotriva acestei executări silite a fost formulată de către reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) contestație la executare care a fost admisă, prin sentința civilă nr. 8070/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2012 dispunându-se anularea actelor de executare realizate de către B.E.J.A. D. și D. în dosarul nr. 1602/2012. Această sentință a fost atacată cu recurs care a fost respins (fila 68).
Instanța reține că potrivit art. 4041 „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit”, iar potrivit art. 4042 „În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii”.
Având în vedere împrejurarea că prin sentința civilă nr. 8070/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2012 s-a dispus anularea executării silite prin poprire în dosarul de executare 1602/2012 al B.E.J.A. D. și D. și observând că în acest dosar de executare s-a realizat poprirea conturilor debitoarei deschise la Trezoreria Sectorului 1 București, cu sediul în sectorul 2, până la concurența sumei de 529.732,95 lei, în temeiul dispozițiilor anterior menționate, instanța constată că cererea reclamantei de obligare a pârâtului creditor Z. E. la plata sumei executate, respectiv 529.732,95 lei, este întemeiată.
Cu privire la compensația invocată de pârât în privința creanței de 433.114 lei cuprinsă în decizia 3123/14.10.2008, pusă în executare în cadrul dosarul de executare nr. 1602/2012 al B.E.J.A. D. și D., instanța constată că aceasta nu poate fi primită.
Astfel, se constată, în primul rând, că prin sentința civilă nr. 8070/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr._/300/2012, prin care s-a anulat executarea silită, s-a reținut că decizia 3123/14.10.2008 nu este titlu executoriu, iar pentru recunoașterea creanței este necesar să se urmeze procedura reglementată de Legea 247/2005. Instanța nu ar putea recunoaște, așadar, creanța menționată în această decizie fără a încălca autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentința prin care s-a anulat executarea silită, sentință rămasă irevocabilă.
În al doilea rând, instanța reține că cererea pârâtului nu poate fi primită nici dintr-o altă perspectivă. Astfel, se constată că admiterea în parte a cererii de întoarcere a executării silite ca urmare a constatării unei compensații între creanța executată și cea care face obiectul deciziei nr. 3123/14.10.2008, ar conduce la o inaplicabilitate a textului de lege care impune întoarcerea executării silite atunci când se anulează executarea silită sau actele de executare, fără a se anula și titlul executoriu. Practic ori de câte ori anularea executării sau a actelor de executare ar interveni pentru alte motive decât desființarea titlului executoriu, ar trebui compensate creanța ce se execută și cea născută ca efect al anulării, or, este evident, că această interpretare contravine prevederilor art. 4041 și art. 4042 C.pr.civ. care impun restituirea sumelor executate ori de câte ori se desființează executare sau actele de executare chiar dacă titlul nu este desființat.
Pe de altă parte nici argumentele pârâtei referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligații ce îi revin în cadrul procedurii de acordare de despăgubiri reglementate de Legea 247/2005 nu pot conduce la constatarea compensației, pârâtul având deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ în cadrul căreia să se analizeze aceste argumente.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite acțiunea, va dispune întoarcerea executării silite în dosarul nr. 1602/2012 al B. D. și D. și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 529.732,95 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Z. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „C. A.-S.” din București, .. 2A, ., ., sector 6.
Dispune întoarcerea executării silite în dosarul nr. 1602/2012 al B. D. și D. și obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 529.732,95 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./14.04.2015/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2090/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 2073/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
