Obligaţie de a face. Sentința nr. 256/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 256/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 256/2015
Dosar număr_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 256
Ședința publică din data de 09.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: A. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a face, privind pe reclamanții U. D.-L. și U. I.-G. și pe pârâta S.C. V. România S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta reclamanților, avocat I. S., care depune delegație de substituire a avocatului C. M. V., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 11), reprezentantul pârâtei, avocat M. R., care depune împuternicirea avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției, conform motivelor invocate în întâmpinare și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției, în temeiul art. 94 alin. 1 lit. j) C.proc.civ. coroborat cu art. 101 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2014, reclamanții U. D.-L. și U. I.-G. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. România S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la întregirea art. 3 alin. a din Convenția de credit nr._/28.11.2007, Condiții speciale, în sensul menționării faptului că dobânda este fixă, așa cum a fost prezentată reclamanților la semnarea convenției; să constate caracterul abuziv al prevederilor art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/28.11.2007, art. 3.1.2 lit. a, lit. b, lit. c,art. 3.5, art. 8.1 lit. a liniuțele a doua și a treia, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit menționate; art. 1 din actul adițional nr. 2/05.11.2010 care modifică pct. 3, lit. a, pct. (ii) din Convenția de credit nr._/28.11.2007, art. 2 din actul adițional nr. 2/05.11.2010 care modifică art. 5.1, lit. b din Convenția de credit nr._/28.11.2007, art. 1 din actul adițional nr. 3/15.10.2011 care modifică pct. 3, lit. a, alin. (i) și (ii) din Convenția de credit nr._/28.11.2007; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii începând cu data încheierii contractului de credit și până în prezent, raportat la valoarea prevăzută în contractul de credit la art. 3 lit. a, aceasta fiind fixă în cuantum de 4,25% p.a.; obligarea pârâtei la perceperea pe viitor a dobânzii prevăzute în contractul de credit nr._/28.11.2007, în cuantum fix de 4,25% p.a.; obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate fără temei legal sub titlu de comision de risc / comision de administrare, precum și cu titlu de dobândă excedentară, la care se vor adăuga dobânzile legale aferente, calculate de la data încasării până la data restituirii integrale; constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia din contract; stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în monedă națională; cu cheltuieli de judecata.
În susținere au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza contabilă (conform cererii precizatoare atașate la fila 77 din dosar).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială, menționând, în esență, că o parte de clauzele abuzive contestate nu sunt evaluabile in bani, astfel că, în cauză, competența de soluționare aparține tribunalului.
A mai invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere 1, 3, 4, 7 și 8 din cererea de chemare în judecată promovată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror utilitate ar rezulta din dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Reclamanții au sesizat Judecătoria Sectorului 2 București cu o cerere de chemare în judecată, precizată, respectiv cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în Contractul de credit nr._/28.11.2007.
Conform art. 99 alin. 2 C.proc.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ.
Or, cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani – respectivart. 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției (dreptul băncii de revizuire a ratei dobânzii), art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit menționate, clauza de risc valutar inserată în contractul de credit și stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb -, nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
De altfel, chiar și în varianta în care s-ar considera că, în cauză, clauza privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb este evaluabilă în bani, valoarea acestui capăt principal de cerere depășește, raportat la suma împrumutată, plafonul în cuantum de 200.000 lei reglementat pentru competența judecătoriei.
Prin urmare, instanța reține că, în cauză, cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată pendinte, astfel încât va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanții U. D.-L. și U. I.-G., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „C. M. V.” în sector 5, București, Calea Rahovei, Electromagnetica, nr. 266-268, Clădirea 60, . în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., cu sediul ales la „R. & M. S.P.A.R.L.” în sector 1, București, .. 31, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red./ Th.red./ ADB/MU/23.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6259/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
