Ordin de protecţie. Sentința nr. 2713/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2713/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2713/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2713
Ședința din Camera de Consiliu din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. G.
Grefier: C. A. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a fost legal reprezentat de procuror S. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „ordin de protecție” și privind pe reclamantul Z. M., în contradictoriu cu pârâta Z. T..
La apelul nominal, făcut în cameră de consiliu, au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat B. M., care a depus la dosar împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/09.03.2015 și pârâta, personal și asistată de apărător ales, avocat C. I., cu împuternicire avocațială la dosar și martora I. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că a fost depus la dosar răspunsul comunicat de DGASPC Sector 2, după care:
Instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, cu declarația martorei I. M., potrivit dispozițiilor art. 319 din Codul de procedură civilă, sub prestare de jurământ și potrivit dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură civilă, susținerile acesteia fiind consemnate, semnate și atașate dosarului cauzei.
Reprezentantul reclamantului a depus la dosar o caracterizare de la școală, din care reise că minorul a avut o deviație de comportament și a solicitat, pentru egalitate de tratament, audirea în calitate de martor a mamei reclamantului, care locuiește în aceeași casă cu minorul și reclamantul.
Reprezentantul pârâtei s-a opus suplimentării probatoriului, având în vedere caracterul de urgență al ordinului de protecție.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea cererii.
Instanța, față de cererea de suplimentare a probatoriului formulată de reclamant, a apreciat că deși proba testimonială nu a fost solicitată în termen, procedura ordinul de protecție se apropie de materia penală, având elemente care o asimilează acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. 6 CEDO, a încuviințat pentru reclamant proba testimonială. În continuare, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, cu declarația martorei Bobirci I., potrivit dispozițiilor art. 319 din Codul de procedură civilă, sub prestare de jurământ și potrivit dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură civilă, susținerile acesteia fiind consemnate, semnate și atașate dosarului cauzei. Instanța, în temeiul disp. art. 244 din Codul de procedură civilă, a declarat terminată cercetarea procesului și a fixat termen în continuare pentru dezbaterea fondului. Constatând că nu mai sunt cererii de formulat și incidente de soluționat, instanța în temeiul disp. art. 392 din Codul de procedură civilă, a declarat deschise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003 și față de interesul superior al minorului și termenul limitat al ordinului de 6 luni, a solicitat emiterea unui ordin de protecție. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt împlinite condițiile esențiale, în sensul că nu există o stare de pericol social care să justifice emiterea unui ordin de protecție și nu există acte de violență exercitate asupra minorului. De asemenea, a susținit că prin emiterea ordinului de protecție se urmărește restricționarea dreptului de acces în imobil, care va face ulterior obiectul unui partaj, precum și restricționarea dreptului de a avea legături persoanel cu minorul. Cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea ordinului de protecție, ca neîntemaită, având în vedere că nu s-a făcut dovada că mama a exercitat acte de violență asupra minorului și față de raportul de anchetă socială depus la dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
I. PROCEDURA
A. Cererea privind emiterea ordinului de protecție
1.Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 03.02.2015 reclamantul Z. M., în calitate de reprezentant legal al minorului Z. A. I. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta M. T. emiterea unui ordin de protecție împotriva acesteia, prin care să se dispună evacuarea temporară a pârâtei din locuință, limitarea dreptului de folosință a acesteia, obligarea la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite zone sau localități.
2. În motivarea în fapt a cererii de emitere a ordinului de protecție, reclamantul a precizat faptul că după divorț mama copilului a părăsit casa și a abandonat copilul, acesta din urmă rămânând la el. A precizat reclamantul că mama sperie copilul, acesta fiind traumatizat din cauza certurilor, injuriilor și a altor fapte.
3. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 217/2003 republicată pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
4. În dovedire, reclamantul a solicitat instantei de judecată încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
5. În sustinere, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
6. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
B. Apărările formulate
7. Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței de judecată că cererea reclamantului este netemeinică, nefiind îndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție.
C. Probe
8. La termenul de judecată din data de 23.02.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârâtă și proba testimonială cu martora I. M. și a respins cererea de audiere a minorului ca nefiind utilă cauzei. În ședința din 09.03.2015 instanța a dispus suplimentarea probatoriului prin încuviințarea unui martor și pentru reclamant.
II. ÎN FAPT
9. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
10. Prin sentința civilă nr._ din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București secția civilă s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, stabilirea locuinței minorului la mamă, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun. De asemenea, prin aceeași sentință s-a acordat tatălui dreptul de a avea legături personale cu minorul potrivit programului menționat.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
11. La soluționarea prezentei cauze instanța va avea în vedere dispozițiile Legii nr. 217/2003 republicată.
- Solutia instantei de judecată
12. Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care va respinge cererea acesteia de emitere a ordinului de protecție. Hotărâtoare în formarea convingerii instanței de judecată în luarea soluției menționate sunt următoarele argumente:
13. Din ansamblul probator, respectiv din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază ca rămânerea pârâtei în proximitatea minorului nu prezintă vreun pericol actual pentru integritatea fizică și psihică a acestuia si nici nu exista indicii că pârâtul ar putea săvârși acte de violență împotriva minorului. Cum Legea nr. 217/2003 modificata, prin reglementarea „ordinului de protecție”, a urmărit crearea unei modalități de protejare a victimelor violenței în familie, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând în art. 23 trei condiții de admisibilitate: 1) constatarea comiterii unui act de violență, 2) actul de violență sa fie de natură a pune în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei si 3) actul sa fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003 modificată. În cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada de către reclamant a pericolului actual. Instanța va avea în vedere faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă fără nicio îndoiala că integritatea fizică sau psihică a minorilor este pusă în pericol, martorii neasistând la nici un incident de lovire/agresare sau săvârșire a altor acte de violență asupra minorului.
14. Instanța, a avut în vedere si art.3 Legea nr. 217/2003 mod. potrivit caruia, violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amentintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate si impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale, art 4 din aceeasi lege potrivit caruia violenta in familie se poate manifesta sub urmatoarele forme: violenta verbala – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare, violenta psihologica – impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar, violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar, violenta sexuala – agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal, violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar, violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar si violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
15. Astfel, din probele administrate în prezenta cauză rezultă că nu este îndeplinită nici prima condiție, respectiv cea a săvârșirii unui act de violență dovedit care să justifice luarea măsurilor de protecție în ceea ce îl privește pe minor.
16. În lumina celor expuse mai sus, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței vreunui act de violență, fizică sau psihică din partea pârâtei asupra minorului Mai mult, instanța a avut în vedere și raportul de anchetă socială întocmit de DGASPC, din care rezultă faptul că minorul își iubește ambii părinți, iar dacă părinții săi se despart ar prefera să rămână cu mama, deși aceasta uneori are comportamente disproporționate pe care nu le înțelege.
17. Față de toate aceste considerații, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție în prezenta cauză, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul Z. A. I., prin reprezentant legal Z. M., în contradictoriu cu pârâta Z. T. ca neîntemeiată.
Asupra cheltuielilor de judecată
18. Față de asistența juridică acordată din oficiu pârâtului, instanța va dispune obligarea reclamantului, prin reprezentant legal la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantul Z. A. I., prin reprezentant legal Z. M., cu domiciliul în București, ..72, sector 2, în contradictoriu cu pârâta Z. T., CNP_, cu domiciliul ales la SCA C., Schelean, M., din București, . nr. 51, ., ca neîntemeiată.
2. Obligă pe reclamant, prin reprezentant legal la lata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
3. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată.
4. Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. G. C. A. N.
Red./Tehn. G.V./C.A.N. 5 ex. imprimate la data de 11.03.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4907/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3222/2015. Judecătoria... → |
|---|
