Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7013/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7013/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 7013/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA C.
Sentința civilă nr.7013
Ședința publică din data de 19.06.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanții B. L., B. D. M. prin tutore B. L. și B. A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Evidența Persoanelor Sector 2 București, prin reprezentant legal C. D. și S. Civilă a Primăriei Sector 2, prin reprezentant legal T. O. C..
Cererea se soluționează fără citarea părților potrivit art.998 alin.2 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul procesual, după care:
În temeiul art.258 raportat la art.255 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru reclamanți proba cu înscrisuri și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2015 sub nr._, reclamanții B. L., B. D. M. prin tutore B. L. și B. A. au chemat în judecată pe pârâtele Direcția Evidența Persoanelor Sector 2 București, prin reprezentant legal C. D. și S. Civilă a Primăriei Sector 2, prin reprezentant legal T. O. C., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, constatând că locuința familiei este la adresa de domiciliu efectiv din București, sector 2, . nr.18, . și, în subsidiar având în vedere posesia legală a imobilului, administrarea și conservarea acestuia, exercitarea autorității părintești, să dispună obligarea pârâtelor la eliberarea cărților de identitate cu adresa de domiciliu efectivă a acestora.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul indicat a fost proprietatea numitului B. A., tatăl, socrul, respectiv bunicul reclamanților, iar după decesul acestuia din 28.03.2008 reclamanții s-au mutat în imobil cu acordul soției supraviețuitoare a defunctului, numita B. E., decedată în 29.04.2014.
Au mai arătat reclamanții că potrivit art.321 C.civ. imobilul indicat reprezintă locuința familiei, că au făcut toate demersurile legale pentru obținerea cărților de identitate la adresa de domiciliu efectiv și că vechea adresă din actele de identitate este o fostă proprietate înstrăinată în urmă cu 15 ani și unde li se impune în mod abuziv să facă actele de identitate.
P. urmare au solicitat admiterea cererii de recunoaștere ca locuință a familiei, posesia apartamentului nr.5 și obligarea de a face actele de identitate la adresa indicată.
Au mai susținut reclamanții faptul că urgența constă în „prejudicierea drepturilor civile și de legitimare în fața autorităților și instituțiilor publice la adresa de domiciliu efectivă și în procedurile legale legitimându-se cu C.I.”
În drept au fost invocate dispozițiile art.86, 87 și 321 C.civ., art.12, 27, 28 din OUG nr.97/2005, art.996 alin.1, art.998 alin.2 și 3, art.1002 C.proc.civ.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.996 alin.1 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, instanța reține că, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din analiza dispozițiilor legale indicate rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: măsura să fie provizorie, să existe urgență și să nu se prejudece fondul litigiului. În lipsa oricăreia dintre aceste condiții, cererea nu poate fi primită.
Examinând cererea reclamanților din perspectiva condiției urgenței, instanța reține că argumentele oferite de aceștia în susținerea cererii formulate nu sunt de natură a întruni exigența legală menționată.
Astfel, invocarea prejudicierii drepturilor civile și de legitimare în fața autorităților și instituțiilor publice nu este suficientă în a justifica urgența promovării unei astfel de acțiuni, în raport de dispozițiile art. 997 C.proc.civ.
Mai mult, reclamanții au arătat prin cererea de chemare în judecată că s-au mutat în imobil după decesul în data de 28.03.2008 al defunctului B. A., iar prin declarațiile autentificate depuse la dosar aceștia au susținut că locuiesc în imobil încă din anul 2009. Așadar, deși reclamanții au susținut că locuiesc în imobil încă din anul 2009, de abia la data de 10.06.2015 au formulat cererea de chemare în judecată. Cât privește solicitările pentru eliberarea cărților de identitate adresate Direcției pentru Evidența Persoanelor Sector 3, despre care reclamanții au făcut vorbire în cererea de chemare în judecată, instanța constată că reclamanții nu au indicat la ce dată au fost făcute și nici nu au depus la dosar înscrisuri în dovedire conform art.249 C.proc.civ.
Pentru îndeplinirea condiției de măsură vremelnică, din analiza dispozițiilor art.996 C.proc.civ, reiese faptul că vremelnicia unei măsuri este dată, pe de o parte de limitarea în timp a măsurii, iar pe de altă parte, de consecințele acesteia definitive, sau nu, în patrimoniul persoanei. În plus, dacă prin măsura luată se rezolvă în fond litigiul dintre părți, aceasta nu este vremelnică, ci definitivă.
Astfel, „recunoașterea ca locuință a familiei, posesia apartamentului nr.5 și obligarea de a face actele de identitate la adresa indicată” nu au caracter vremelnic prin ele însele, iar din cererea de chemare în judecată nu se poate desprinde momentul până la care reclamanții solicită ca ordonanța președințială să-și producă efectele, neimprimându-se nici în acest fel un caracter vremelnic măsurilor.
Mai mult decât atât, instanța constată că analizarea susținerilor reclamanților ar conduce practic la judecarea fondului litigiului dintre părți, ceea ce ar echivala cu nesocotirea condiției reglementate de art. 996 alin. 5 C.proc.civ. privind neprejudecarea fondului.
Ca urmare, având în vedere că pentru a se putea pronunța o ordonanță președințială este necesară întrunirea cumulativă a celor 3 condiții, iar în cauză, acestea nu sunt îndeplinite, în baza art.996 din C.proc.civ. instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții B. L., B. D. M. prin tutore B. L. și B. A., toți cu domiciliul în București, .. 18, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâții D.E.P.A. Sector 2 București, cu sediul în București, ., sector 2 S. Civilă a Primăriei Sector 2, cu sediul în București, .-13, sector 2, Direcția Evidența Persoanei Sector 2 București, cu sediul în București, ., sector 2 și T. O. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
Președinte Grefier
E. C. S. A. D.
Red./Dact./E.C./A.D.S/7 ex./30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8688/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6985/2015. Judecătoria... → |
|---|
