Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9879/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9879/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 9879/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9879
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect ordonanță președințială suspendare vremelnică a oricărei forme de executare silită privind pe reclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâții P. F. M. și B. E. Judecătorești Asociați „B. și B.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Cauza a fost lăsată la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, fiind ținută ca la primul termen de judecată cu părțile legal citate să-și verifice din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză. Totodată, instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității și o reține spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ la data de 10.09.2015, reclamanta L. E. a chemat în judecată pe pârâții P. F. M. și B. E. Judecătorești Asociați „B. și B.”, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța pe calea ordonanței președințiale, să dispună suspendarea vremelnică a oricărei forme de executare silită dispuse prin dosarul de executare imobiliară nr. 131/2014, inclusiv a Publicației de vânzare a imobilului, și a dispozițiilor sentinței civile nr. 3446/15.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București până la soluționarea cererii sale de suspendare a executării, cât și a contestației în anulare, ce face obiectul dosarului nr._/300/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, cu prim termen de judecată în data de 17.09.2015.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 3446/15.03.2011, instanța a dispus obligarea sa la plata pretențiilor către P. F. M., în cuantum de 10 700 Euro.
A arătat reclamanta că deși a recurat în termenul legal sentința sus – menționată, nu cunoaște motivele nejudecării recursului depus de către dânsa.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
Analizând înscrisurile de la dosar prin prisma excepției invocate, reține următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii civile desemnează acel fine de neprimire cu caracter general al acțiunii civile, care intervine ori de câte ori nu sunt îndeplinite condițiile de fond sau de formă ale acțiunii civile, altele decât cele tipice celorlalte excepții procesuale de fond sau de procedură recunoscute în jurisprudență și doctrină.
Conform art. 719 alin. 7 din codul de procedură civilă (dispoziții care au înlocuit vechiul conținut al normei din art. 403 alin. 4 din Vechiul Cod de procedură civilă), dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.
Suspendarea provizorie a executării silite nu poate fi dispusă decât cu respectarea condițiilor și formelor procedurale reglementate de prevederile speciale ale art. 719 alin. 7 din Codul de procedură civilă, iar nu și pe calea procedurii ordonanței președințiale, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant.
Dispozițiile art. 997-1002 din Codul de procedură civilă privind procedura ordonanței președințiale sunt norme speciale prin raportare la dispozițiile care reglementează judecata în primă instanță, dar au caracter general față de prevederile art. 719 alin. 7 din Codul de procedură civilă, ce-și găsesc incidența doar în faza de executare silită, subsecvent formulării contestației la executare, respectiv cererii de suspendare a executării silite.
În esență, ele nu reprezintă decât o simplă aplicație a principiilor care guvernează regimul juridic al ordonanței președințiale, căci instanța de executare învestită cu formularea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite va avea în vedere la pronunțarea unei soluții caracterul urgent al acesteia și faptul că suspendarea provizorie va opera temporar doar până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, astfel încât să nu se dezlege fondul contestației la executare.
Acolo unde legiuitorul a dorit, a reglementat expres cazul în care se poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe calea ordonanței președințiale în alte condiții decât cele statuate de prevederile art. 719 alin. 7 Cod procedură civilă, un astfel de caz fiind cel privind suspendarea provizorie a executării silite vremelnice de la art. 450 alin. 5 din Codul de procedură civilă, când debitorului i s-a recunoscut un mijloc procedural special pentru temporizarea executării silite pentru ipoteza particulară în care s-a pus în executare o sentință executorie de drept sau căreia i s-a încuviințat judecătorește executarea vremelnică.
Așadar, temporizarea procedurii de executare silită are caracter excepțional și nu poate fi dispusă decât în condițiile expres prevăzute de lege, iar nu prin aplicarea suplimentului analogic de interpretare a altor dispoziții legale cu caracter general.
Nu în ultimul rând, Curtea europeană a reținut în jurisprudența sa constantă că art. 6 par. 1 din Convenție nu este aplicabil unei proceduri cu caracter conservator, ce are ca scop pronunțarea unei măsuri de suspendare (cauza Moura Carreira .. Portugal, decizia de inadmisibilitate din 6 iulie 2000). Aceste proceduri au ca scop reglementarea unei situații temporare în așteptarea soluției într-o cerere principală și nu privesc o dezlegare în legătură cu drepturile și obligațiile cu caracter civil (în același sens, cauza APIS a.s. c. Slovaciei, decizie de inadmisibilitate din 10 ianuarie 2000). O astfel de cerere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile art. 6 din Convenție întrucât problema de fond, respectiv eventuala neexecutare a titlului executoriu, nu poate fi tranșată decât în procedura principală (cauza Pudas c. Suediei, hotărârea din 27 octombrie 1987).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale privind pe reclamanta L. E., domiciliată în mun. București, ., ., . și cu adresa de corespondență în mun. București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții P. F. M., domiciliat în mun. București, ., ., . și B. E. Judecătorești Asociați „B. și B.”, cu sediul în mun. București, sector 3, .. 23, ., ..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 5 ex/08.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1674/2015.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 29/2015.... → |
|---|
