Partaj judiciar. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 7525/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 19.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar, privind pe reclamantul P. C. F. în contradictoriu cu pârâtul U. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul, personal, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța procedează la legitimarea pârâtului, care prezintă cartea de identitate.
În temeiul art. 131 coroborat cu prevederile art. 107 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La interpelarea instanței, pârâtul precizează că pivnița este folosită de apartamentul 1 și apartamentul nr. 2, că este vorba de un imobil la curte, că apartamentul nr. 1 a fost reconstruit, păstrând perimetrul vechii locații. Cu privire la apartamentul nr. 2, arată că pivnița a fost pentru ambele apartamente, că există un perete comun, perete ce a fost zidit anterior cumpărării imobilului, fiind din anul 1936 și că acest imobil a fost naționalizat. Mai susține că fiecare apartament are intrare separată, că imobilul este o înșiruire de încăperi pe orizontală și că apartamentul nr. 2 are mai multe încăperi. Totodată, susține că actele reclamantului se referă la cota indivizară de 19,18 mp din pivniță, din care folosește 13.28mp, restul de 1,72 mp aflându-se sub imobilul pârâtului. Acesta afirmă că nu are legătură cu acest proces, că reclamantul îi face șicane din 2001, că, cota la cer se referea reclamantul din cei 19,18 mp este de 45,11%, ceea ce l-ar dezavantaja, revenindu-i 8 mp, or acesta folosește în fapt 13,28 m.p. din pivniță. Acesta susține că . face prin partea lui. Acesta depune cerere reconvențională (f. 33-39).
Instanța invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii și o pune în discuția părții.
Pârâtul arată că a formulat cerere reconvențională, că cererea principală este legată de cea reconvențională.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării cererii reconvenționale în temeiul art. 209 C.pr.civ..
Pârâtul afirmă că nu deținea actele care să dovedească cererea reconvențională și că a formulat-o atunci când a intrat în posesia acestor acte, că știa situația dar nu putea să acuze fără probe.
Instanța respinge excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.
Pârâtul arată că nu are cum partaja . nu-i poate îngrădi . excepției și respingerea acțiunii.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 01.07.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.7525
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER:D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar, privind pe reclamantul P. C. F. în contradictoriu cu pârâtul U. F..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ reclamantul P. C. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul U. F. sistarea stării de indiviziune asupra pivniței în suprafață totală de 34,53 mp, situată în București, ., sector 2, prin formarea a două loturi.
În motivare reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului nr.2, situat în București, sector 2, ., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărrare nr.2228/21.01.1997. Pârâtul este proprietarul apartamentului nr.1, situat la aceeași adresă. La momentul vânzării dreptului de proprietate asupra apartamentelor, Primăria Municipiului București le-a înstrăinat și dreptul de proprietate asupra pivniței, dar nu în exclusivitate, ci în coproprietate. În prezent, pivnița este folosită și administrată de ambele părți, însă în mod abuziv pârâtul a construit un zid în interiorul pivniței.
În drept au fost invocate dispozițiile art.669 și următ. Noul Cod Civil, raportat la dispozițiile art.979 și următ. N.c.p.c.
Cererea a fost timbrată cu 480 lei taxă judiciară de timbru.
La cerere reclamantul a anexat în xerocopie contractul de vânzare-cumpărare nr.2228/21.01.1997.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de partaj, arătând în motivare că . face prin peretele său. Reclamantul a deținut și deține în proprietate exclusivă o suprafață de 14,61 mp, restul suprafeței de 4,57 mp fiind folosită pentru accesul în subsolul pivniței reclamantului, acesta neavând intrare prin imobilul proprietatea sa. În anul 2007, prin autorizatia de construire nr.325/21T pârâtul a extins imobilul, amenajat, consolidat și supraînălțat. A mai arătat pârâtul că reclamantul nu se află în indiviziune cu el pentru suprafata de 19,18 mp, existând doar o porțiune comună de 4,85 mp, pentru că altfel nu ar fi posibil accesul reclamantului în subsol.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 și următ. N.c.p.c.
În baza art.248 alin.1 N.c.p.c., având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, instanța constată că este întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2228/21.01.1997, Primăria Municipiului București a vândut către soții P. C. F. și P. Zenobia apartamentul nr.2 situat în București, ., parter, sector 2 compus din trei camere, hol, bucătărie, baie, marchiză metalică în exclusivitate și pivniță în cotă indiviză. O dată cu locuința s-a vândut și o cotă indiviză de 45,11% din părțile de folosință comună ale imobilului.
Pârâtul este proprietarul apartamentului nr.1 situat în București, ., sector 2 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.25/25.10.2001 de BNP O. I. M. prin care a dobândit și o cotă indiviză de 22,02% din părțile și dependințele comune ale imobilului, care prin natura și destinația lor se află în folosința tuturor coproprietarilor.
În drept, potrivit art.646, art.649 Cod civil, se află în coproprietate forțată pivnițele și subsolurile necompartimentate.
Potrivit art.632 alin.3 Cod civil, coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar.
Art.639 cod civil prevede că, modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească.
În privința pivniței instanța reține că aceasta se află în coproprietatea forțată și perpetuă, obiectul vânzării constituindu-l doar cota indiviză din dreptul de proprietate asupra acesteia. În aceste condiții, în raport de dispozițiile art.632 alin.3 Cod civil, instanța observă că prin exceptie de la regula prevazuta de art. 669 C.civ., starea de indiviziune se impune a fi mentinuta dincolo de vointa reclamantului.
Rațiunea existentei unei astfel de coproprietati rezida in destinatia bunurilor si in accesorietatea acestora fata de bunurile aflate in proprietate exclusiva.Un bun va fi considerat în coproprietate forțată atunci când el contribuie la utilizarea deplină a imobilului, fiind un accesoriu al acestuia și nu poate fi prin natura lui folosit decât în comun, nefiind susceptibil de nici un fel de împărțeală. Pe de altă parte, coproprietatea fortata si perpetua nu este dată de folosința comună a spațiilor în litigiu ci de imposibilitatea existenței bunului în integralitatea sa, fără existența acestor părți comune.
Potrivit afirmațiilor pârâtului, necontestate de reclamant, accesul în pivniță nu se poate face decât pe o singură ușă de acces.
Dacă pivnița ar fi în proprietate exclusivă, proprietarul acesteia în considerarea disp. art.555 alin.1 Cod civil, ar fi liber să dispună de bun, dreptul de proprietate, ca drept real, conferind titularului dreptul de a întrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sale, de a-l folosi si de a dispune de acesta în mod exclusiv si perpetuu, în cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale în materie.
Or, existența unei singure căi de acces conduce la concluzia unei limitări specifice coproprietății forțate și perpetue, întrucât modalitatea de partajare propusa de reclamant nu reprezinta altceva decat un partaj de folosinta, similar cu cel la care partile au recurs de la data cumpărării apartamentelor nr.1 și 2, nefiind posibilă ieșirea efectivă din indiviziune și determinarea, prin semne exterioare a liniei despartitoare dintre cele două loturi, astfel cum a solicitat reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C. F., CNP_, cu domiciliul ales în București, ..241 (în incinta Centrului de Formare Profesională), în contradictoriu cu pârâtul U. F. domiciliat în București, ., ., ca inadmisibilă.
F. cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică din 01.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. D. A.
Red./Dact./M.L.M./D.A./ 4 ex./01.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 19/2015.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
