Acţiune în constatare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 7428/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută, privind pe reclamantul C. G. și pe pârâta T.-C. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocatul reclamantului și avocatul pârâtei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocatul pârâtei arată că acțiunea a fost semnată de un alt avocat în baza unei procuri care nu există la dosar.
Avocatul reclamantului arată că mandatarul reclamantului se află în sala de judecată.
Mandatarul reclamantului depune la dosar procură.
Instanța acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul reclamantului solicită administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică specialitatea grafoscopică.
Avocatul pârâtei solicită administrarea probei cu înscrisuri. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de reclamant precum și cu privire la proba grafoscopică, se opune administrării acestora arătând că în cazul de față ne aflăm în fața unui act autentic, fiind vorba despre un testament. Ca atare nu se poate administra proba testimonială împotriva unui act autentic și nici nu poate fi administrată proba cu verificarea de scripte, având în vedere de asemenea, că este vorba despre un act autentic.
Avocatul reclamantului arată că s-a constat nulitatea absolută a testamentului autentic. Cu privire la proba testimonială arată că se solicită această probă având în vedere că aceștia cunosc situația deoarece cunosc ambele părți, știe că nu putea ca defunctul să lase altcuiva acea moștenire decât fiului. Avem de a face cu un fel de cămătărie, niciodată reclamantul nu putea să se achite de obligație într-un termen de 10 zile.
Avocatul pârâtei arată că proba cu martori peste conținutul unui înscris nu poate fi admisibilă.
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.proc.civ., instanța o încuviințează atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de reclamant, având în vedere că numele și adresa martorilor nu au fost precizate în cererea de chemare în judecată și nici în răspunsul la întâmpinare, precum și față de disp. art.204 C.proc. civ. și faptul că nu ne aflăm în nici una dintre ipotezele prev.art. 254 alin.2C.proc. civ., instanța constată că reclamantul este decăzut din dreptul de a administra proba testimonială. În ceea ce privește proba cu expertiza grafologică, având în vedere că actul avut în vedere de către reclamant este un înscris autentic și nu un înscris sub semnătură privată, instanța respinge această probă ca neutilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, urmând a se constata nulitatea absolută a testamentului ce face obiectul cauzei și repunerea părților în situația anterioară. Mai arată că acțiunea se întemeiază pe disp. art. 194 C.proc. civ și art. 886 .civ. și pe disp. art.2 din Decretul 167/1958, potrivit cu care nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor dar și pentru trecut.
Avocatul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29.06.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 15.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7428
Ședința Publică din data de 29.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută, privind pe reclamantul C. G. și pe pârâta T.-C. J..
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 15.06.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 29.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2014, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta T.-C. J., solicitând constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 2188 la data de 27 decembrie 1999 de către notarul public S. C. și repunerea părtilor in situația anterioara.
În motivare, a arătat în esență faptul că la data de 27.12.1999 a fost întocmit un testament in favoarea paratei autentificat de notarul S. C. prin incheierea de autentificare nr. 2188 prin care autoarea C. A., mama reclamantului, i-a lăsat pârâtei dreptul de proprietate asupra apartamentului din București, sector 2, .. După decesul autoarei la data de 15.01.2006 cu ocazia realizării procedurilor de înhumare conform obiceiurilor creștinești reclamantul a aflat de la parată că ar deține un legat cu titlu particular asupra imobilului situat in București, ., parter, ., deși el este singurul moștenitor legal, fiind fiul acesteia. Ulterior la data de 20.11.2007 reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat in contradictoriu cu parata să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei C. A., anularea legatului particular instituit de aceasta în favoarea pârâtei, prin testamentul autentificat sub nr._.11.1999 de către BNP S. C., formandu-se dosarul nr._/300/2007 soluționat de Judecătoria Sectorului 2 la data de 23.06.2010, el rămânând moștenitor legal al defunctei mele mame, iar parata moștenitor testamentar al unicei locuințe a mamei lui, încercând sa beneficieze de un testament ce nu a exprimat voința autoarei, nefiind semnat de către aceasta, lipsind total consimțământul autoarei, iar unicul fiu sa ramana cu un depozit CEC.
A adăugat reclamantul că la data de 12.03,2012 parata a formulat in mod nelegal si abuziv, folosindu-se de un testament ce nu a fost semnat niciodată de autoarea Constantinscu A., o cerere prin care a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 sa dispună lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 7047/23.06.2010, in sensul ca aceasta are calitatea de moștenitor legatar cu titlu particular pentru cota de 1/1 din apartamentul nr. 3 situat in București, ., parter, sector 2, cerere soluționata in favoarea paratei prin admiterea cererii de lămurire a sentinței civile nr. 7047/23.06.2010 la data de 03.04.2013. Parata s-a folosit de un testament intocmit fara consimțământul autoarei lui, fiindu-i prejudiciate drepturile conferite de lege în calitate de unic moștenitor, in condițiile in care parata nu ii era ruda si nici cunoștința apropiata, aceasta obținând in mod abuziv si nelegal imobilul ai cărui unic moștenitor de drept este el, testamentul fiind nul absolut intrucat nu este semnat de către autoarea C. A., ci de către o persoana interpusa care a si semnat in locul acesteia, lipsind total consimțământul.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 C.proc.civ., art 886 Cod civil, art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 28-43).
P. întâmpinarea formulată de pârâtă, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că printr-o acțiune anterioară, formulată la data de 20.11.2007 și care a format obiectul dosarului nr._/300/2007, reclamantul a chemat-o în judecată pentru a se dezbate succesiunea defunctei sale mame, C. A., decedată la data de 15.01.06. Calitatea ei de succesor testamentar cu titlu particular a fost constatată definitiv si irevocabil prin sentința civilă nr. 7047/23.06.2010 a Judecătoriei actorului 2 București în dosarul nr._/300/2007. Reclamantul a solicitat prin acțiunea inițială, din anul 2007 anularea testamentului întrucât consimțământul testatoarei ar fi fost obținut prin violență. Odată definită succesiunea, prin hotărârea judecătorească, prin care ei i s-a stabilit calitatea de legatar cu titlu particular pentru apartamentul nr. 3 situat în București, ..70, parter, sector 2, nu se mai pot repune în discuție drepturile succesorale, printr-o cerere separată și ulterioară. In ceea ce privește lipsa sau existenta consimțământului, inscrisurile autentice intocmite de notar fac dovada până la declararea acestora ca false, atât cu privire la caracterul lor autentic, cât și cu privire la mențiunile încheierii de autentificare. Înscrierea în fals este singurul mijloc procedural de contestare a exactității mențiunilor unui înscris autentic ce redau constatările personale făcute de agentul instrumentator în limitele atribuțiilor sale oficiale, precum și a valabilității unui înscris sub semnătură privată care este declarat fals de către partea căreia i se opune.
În drept, pârâta a invocat art. 961, 1171, 1173 C.civ. 1864, art. 205-206, art. 309 C.proc.civ., art. 60 din Legea nr. 36/1995.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 109-125).
La data de 30.03.2015, prin fax, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, care este de rea credință.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Potrivit art. 158 al. 1 din Legea nr. 36/1995, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile C.proc.civ.
Potrivit art. 860 C.civ. 1864 (aplicabil cauzei de față) și art. 93 și 94 din Legea nr. 36/1995, testamentul autentic este cel care a fost învestit, prin încheiere, cu formă autentică de către notarul public.
P. sentința civilă nr. 7047/23.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2007 (rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 23.03.2011) precum și prin încheierea pronunțată la data de 03.04.2013 de aceeași instanță, în același dosar (rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul București prin decizia nr. 687A/21.06.2013 pronunțată în dosarul nr. 12._ /a1, devenită irevocabilă prin nerecurare la data de 27.08.2013) a fost recunoscută calitatea pârâtei de legatar cu titlu particular al defunctei C. A. în ceea ce privește apartamentul nr. 3 de pe bvd. C. I nr. 70, sector 2, calitate conferită de testamentul autentificat sub nr. 2188/27.12.1999 de către BNP S. C..
În acel dosar, reclamantul a invocat nulitatea relativă a testamentului, pe motiv că pârâta ar fi obținut consimțământul defunctei testatoare la întocmirea testamentului prin exercitarea asupra acesteia a unor acte de violență. În schimb, în clauza de față, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a testamentului pe motiv că nu ar fi fost semnat de testatoare, ci de o persoană interpusă, al cărui nume însă reclamantul nu l-a indicat.
Aceste afirmații ale reclamantului nu sunt confirmate de probele din dosar.
Testamentul autentificat în condițiile legii face deplină dovadă, până la înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator făcute prin propriile simțuri și menționate în încheeirea de autentificare, una dintre aceste mențiuni fiind și prezența și identificarea testatorului, luarea consimțământului acestuia și semnătura lui pe testament.
P. urmare, față de aspectele arătate mai sus, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada faptului că o altă persoană, iar nu defuncta, ar fi fost cea care a semnat folosindu-se de identitatea ei testamentul autentic prin care pârâta este instituită legatară cu titlu particular. Așadar, cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 451 al. 2 și art. 453 C.proc.civ. care prevăd că instanța poate să reducă motivat onorariul avocaților și că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța constată culpa procesuală a reclamantului, motiv pentru care va admite în parte capătul de cerere privitor la cheltuieli de judecată și va obliga reclamantul să ramburseze pârâtei suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat în cuantum total de 1500 lei (achitat conform chitanțelor de la dosar), cheltuieli efectuate de pârâtă în legătură cu procesul de față, în privința sumei de 500 lei instanța constatând caracterul real, necesar și rezonabil, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului C. G., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ., formulată în contradictoriu cu pârâta T.-C. J., cu domiciliul în București, sector 2, .. 11, .> Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariul de avocat.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2 ex./22.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6384/2015. Judecătoria... → |
|---|
