Partaj judiciar. Sentința nr. 820/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 820/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 820/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.820
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. N. C.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj judiciar-ieșire din indiviziune privind pe reclamanta B. M. L. în contradictoriu cu pârâtele A. M. și B. O. (decedată).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23.01.2015, consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.01.2015.
Prin serviciul de registratură, la data de 23.01.2015, după reținerea dosarului în pronunțare, reclamanta a depus la dosar, dovada achitării onorariului de avocat, filele 283-288.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 14.07.2011 sub dosarul nr._, reclamanta B. M. L. în contradictoriu cu pârâtele A. M. și B. O., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, . nr.3, sector 2, compus din casă de locuit cu două camere, dependințe și teren în suprafață de 164 mp; să se atribuie părților loturi în raport de cotele ce le dețin din moștenire, iar în măsura în care bunul nu este comod partajabil în natură, să se dispună atribuirea bunului către pârâte, față de împrejurarea că acestea locuiesc în imobil, cu obligarea acestora la plata unei sulte corespunzătoare către reclamantă.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost achiziționat de către numiții B. C. căsătorit cu B. L. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/22.10.1930 și transcris sub nr._/1930, ulterior modificat prin actul din 04.07.1934.
Ulterior decesului numitului B. C., s-a emis procesul verbal din data de 16.05.1952, prin care s-a constatat calitatea de moștenitor a numitului B. M. cu o cotă de 3/8, o cotă de ¼ în favoarea soției supraviețuitoare B. L. M. și o cotă de 3/8 în favoarea autorului pârâtelor, B. C..
În urma decesului numitei B. L. M. s-a emis certificatul de moștenitor nr.829/17.06.1986 din care rezultă că moștenitorii acesteia sunt B. M. L. cu o cotă de ½ din masa succesorală și B. C. N., în calitate de fiu căruia îi revenea ½ din masa partajabilă, respectiv cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În urma decesului numitului B. M. s-a emis certificatul de moștenitor nr.1062/13.08.1986, care stabilea că moștenitorii acestuia sunt B. V., cu o cotă de ¼ din masa succesorală și reclamanta cu o cotă de ¾ din masa succesorală compusă din cota indiviză de 3/8 din imobilul în litigiu.
De pe urma numitului B. C. au rămas ca moștenitoare pârâtele, în calitate de soție supraviețuitoare și fiică.
Reclamanta a precizat că i se cuvine cota de ½ din moștenirea autorilor comuni și în repetate rânduri a solicitat pârâtelor reglementarea situației juridice a moștenirii.
În drept, au fost invocate prevederile art.728 c.civ. prin raportare la art.112 c.pr.civ.
La dosar, reclamanta a anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 5-15.
Din dispoziția instanței, s-a atașat la dosar, istoricul de rol fiscal al imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
La termenul de judecată din data de 22.06.2012, pârâtele au formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care au solicitat să se constate intervenit partajul voluntar, realizat prin acordul de voință al autorului reclamantei B. M. și al autorului pârâtelor B. C. N., foști coindivizari asupra imobilului și pe cale de consecință să se dispună ieșirea din indiviziune în conformitate cu acest partaj voluntar, prin atribuirea bunului imobil în integralitate în proprietatea pârâtelor, însă fără plata sultei care a fost deja achitată conform convenției de partaj voluntar.
În motivarea întâmpinării, pârâtele au arătat că autorul reclamantei B. M. nu a mai locuit în imobil începând cu anul 1953, astfel cum rezultă din evidențele înscrise în Cartea de imobil.
Datorită acestei situații de fapt, în anul 1980, între B. M. și B. C., coproprietari în cote de ½ ai imobilului, a intervenit o convenție de partaj voluntar, prin care s-a convenit ca imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni, să fie preluat în integralitatea sa, în deplină proprietate și liniștită posesie, de către B. C. N. cu obligarea acestuia din urmă la plata eșalonată după posibilități, a sultei corespunzătoare către B. M..
Având în vedere înscrisurile intitulate „Chitanță”, scrise în întregime și semnate de B. M., care fac dovada de netăgăduit a existenței convenției de partaj voluntar, pârâtele au precizat că, în perioada 1981-1985, acesta a primit conform înțelegerii sume de bani cuprinse între 500 lei și 5000 lei, cu titlu de sultă, în contul părții de ½ din valoarea imobilului.
Au mai menționat că, înainte de decesul numitului B. M., acesta fiind grav bolnav a solicitat întreaga sumă rămasă de achitat la acea dată, respectiv 5.000 lei, spunând față de soția sa și pârâte, că odată achitată această sumă, nu mai are nicio pretenție în ceea ce privește sulta. Sumă care a fost achitată conform chitanței din data de 14.10.1985 numitei B. V., soția lui B. M. care între timp decedase.
Pârâtele au mai învederat că în afara sumelor de bani pentru care s-au eliberat chitanțe doveditoare, autorul reclamantei a mai primit și alte sume fără chitanțe, precum și diverse bunuri în contul aceleiași sulte corespunzătoare cotei de ½ din imobil.
În drept, au invocat dispozițiile art.115-118 c.pr.civ.
La data de 18.02.2013, pârâtele au depus la dosar, note precizatoare prin care au solicitat instanței pe cale reconvențională, să se constate intervenit partajul voluntar și au invocat excepția lipsei calității procesuale active, în condițiile inexistenței dreptului său cu privire la imobilul partajat deja de autorul acesteia.
Pârâtele au depus la dosar, la data de 23.05.2013, note de concluzii scrise, prin care au învederat, referitor la sumele plătite către numitul B. M. că nu poate fi vorba despre o eventuală chirie, întrucât între frații, nu s-a pus niciodată problema plății vreunei chirii, deși anterior intervenirii înțelegerii dintre frați, situația de fapt era identică. Mai mult, un eventual contract de închiriere ar fi trebuit să existe în formă scrisă și/sau cel puțin declarat la administrația financiară, mai ales că plățile s-au efectuat timp de 6 ani, timp în care regimul comunist s-ar fi putut sesiza și impune plata impozitelor aferente.
Pârâtele au estimat valoarea imobilului la nivelul anului 1980 la valoarea de 45.000 lei, așa cum rezultă din Raportul de evaluare întocmit de un expert autorizat Anevar, iar calculând sumele achitate în decurs de 6 ani, a rezultat un total de peste 40.000 lei, total ce depășește jumătate din valoarea imobilului, motiv pentru care au precizat că, susținerea reclamantei că sumele reprezintă chirii este exagerată.
Au învederat că la nivelul anilor 1980-1990, apartamentele proprietate de stat erau închiriate pe sume între 100-200 lei lunar.
În temeiul art.167 c.pr.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză în specialitatea construcții, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiați martorii P. L., I. M., S. P. și D. M. și proba cu interogatoriu, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței la termenul din data de 23.01.2015, părțile nu au solicitat administrarea unui probatoriu suplimentar. De asemenea, la termenul din data de 23.01.2015, pârâta a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei coparticipării procesuale va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 829/17.06.1986 autentificat de notariatul de Stat al Sectorului 2 București (f.14), cota de 1/4 din imobilul situat în București, Sector 2, . a fost transmisă din patrimoniul defunctei B. L. M. reclamantei B. M. L. (1/8) și lui B. C. N. (1/8).
C. de 3/8 din imobil de pe urma lui B. M. a fost dobândită de reclamanta B. M. L., astfel cum reiese din certificatele de moștenitor nr. 1062/13.08.1986 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București și nr. 1/14.01.2015 autentificat de BNP E. D.-C. (f.15, 279).
C. de 1/2 din imobil de pe urma lui B. C. N. a fost dobândită de pârâta A. M., astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 170/24.02.1987 autentificat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București și certificatul de calitate de moștenitor nr. 80/25.09.2014 autentificat de BNP E. S. A. (f.63, 246).
Însumând cotele din imobil, reiese că reclamanta deține 1/2 din imobil, iar pârâta 1/2.
În aceste condiții, fiind în discuție partajarea tuturor cotelor din imobil, în lipsa indiciilor privind existența unui alt moștenitor, fiind evidente poziția procesuală a părților în ceea ce privește pretențiile privind partajul, astfel cum au fost susținute atât prin cererile formulate, notele scrise, cât și prin concluziile orale în fața instanței, precum și cotele deținute de acestea, excepția lipsei coparticipării procesuale este neîntemeiată.
Excepția inadmisibilității cererii, pe considerentul că autorii părților au încheiat un partaj voluntar este neîntemeiată, în considerarea faptului că nu există nicio dispoziție legală care să limiteze dreptul de acțiune al părților în ipoteza invocată. Instanța apreciază că acest aspect ține exclusiv de fondul cauzei și va fi analizat la momentul pronunțării asupra fondului.
Pe fondul cauzei, în fapt, din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul_/22.10.2030 și transcris sub nr._/1930, modificat prin actul din 04.07.1934 (f.5-13), precum și actele de succesiune descrise mai sus, reclamanta și pârâta sunt proprietarele imobilului situat în București, Sector 2, . nr. 3 cu câte o cotă de ½ fiecare.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. Ș. I. (f.215), imobilul este compus din teren în suprafață de 169 mp și o clădire cu regim de înălțime parter cu destinația de locuință, suprafață construită la sol de 67 mp, compusă din 2 camere și dependințe, ziduri portante din cărămidă, șarpantă de lemn și învelitoare de țiglă, starea clădirii este bună, finisajele sunt la nivel mediu, iar valoarea totală a imobilului este de_ lei terenul (_ euro) și_ lei construcția fără îmbunătățiri (_ euro).
Pârâta susține că autorul acesteia, B. M. (decedat la data de 12.10.1985), a încheiat cu autorul reclamantei, B. C. (decedat la data de 31.07.1986), un partaj voluntar în urma căruia cel din urmă, în schimbul sumei de_ lei, a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.146-147, 157-158), nu se poate trage o concluzie fermă în sensul că sumele de bani achitate de autorul pârâtei aveau destinația de plată a chiriei sau plată a prețului, martorii I. M. și P. L. arătând că sumele de bani au fost achitate cu titlu de chirie, pe când martorul S. P. a arătat că au fost achitate pentru dobândirea dreptului de proprietate, iar martorul D. M. a susținut că nu știe care a fost destinația sumei de bani. De asemenea, declarațiile acestor martori nu vor fi luate în considerare sub aspectul încheierii partajului voluntar, întrucât au perceput faptele în mod indirect, fără să fie de față la momentul efectuării tranzacției între autorii părților.
Nici interogatoriile reciproce ale părților nu furnizează informații concludente asupra partajului voluntar (f.199-202), singurul răspuns relevant fiind al reclamantei, dat la întrebarea nr. 7, potrivit căruia a arătat că la cererea autorului acesteia, autorul pârâtei i-a dat o sumă de bani în contul casei, însă această sintagmă poate fi interpretată în ambele sensuri respectiv în contul dreptului de proprietate sau în contul dreptului de folosință, în contextul în care reclamanta nu recunoaște să fi fost încheiat un partaj voluntar între autori.
Pe de-o parte, potrivit chitanțelor de la fila 93 și urm. rezultă că autorul pârâtei a achitat suma totală de_ lei în perioada 30.05.1981 – 15.12.1983 în contul părții de ½ din valoarea imobilului, fapt ce denotă că între părți a fost încheiat un partaj voluntar, iar, pe de altă parte, valoarea imobilului comparabil cu cel din cauză situat pe o stradă paralelă este de_ lei (f.231, 281-282), iar salariile medii din România în perioada 1981 – 1983 a fost de aproximativ 2500 lei, potrivit informațiilor de la INS (f.174), fapt ce denotă că, față de valoarea modică a sumei primite de autorul reclamantei, sumele achitate au fost avansate pentru lipsa de folosință a imobilului.
În acest context, în condițiile în care autorul reclamantei era bolnav și nu era lipsit de moștenitori în linie dreaptă, este inexplicabil de ce nu ar fi solicitat autorului pârâtei un preț mai mare pentru imobil și de ce nu l-ar fi vândut unui terț la valoarea de piață. În plus, este inexplicabil de ce la data de 17.06.1986, după decesul autorului reclamantei, autorul pârâtei a consimțit ca reclamanta să moștenească cota de 1/8 din masa succesorală de pe urma lui B. L. M. din imobilul în cauză, în condițiile în care, anterior acestui moment, susține că ar fi existat un partaj voluntar.
Certificatele de moștenitor evocate sunt acte autentice, fiind emise de o persoană învestită cu autoritatea statului, astfel că fac dovada celor constatare, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie. Susținerile pârâtei din întâmpinare (f.92), în sensul că instanța urmează că constate nulitatea acestor înscrisuri va fi avută în vedere în contextul celor relevate în acest paragraf, întrucât pârâta nu a formulat un petit distinct pentru a fi analizată valabilitatea înscrisurilor, astfel cum reiese din poziția procesuală a acestora de la termenul din data de 08.03.2013 (f.148).
Față de acestea, instanța apreciază că mențiunile din chitanțele depuse la dosar nu pot fi interpretate decât în sensul că suma totală de_ lei a fost acordată cu titlu de lipsă de folosință, argumentele în sensul că sumele de bani avansate au avut destinația de lipsă de folosință pentru imobil fiind convingătoare.
Valoarea imobilului stabilită de expertul tehnic judiciar, de_ lei (f.215), nu a fost luată în considerate, întrucât expertul nu s-a raportat la valoarea de piață a imobilului, motivând că nu are date suficiente (f.239), utilizând metoda consultării cataloagelor pentru evaluarea clădirilor și construcțiilor elaborate în anul 1964 și actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflație. De asemenea, concluziile raportului tehnic extrajudiciar nu va fi luat în considerare, fiind o probă care nu a fost administrată în mod nemijlocit de instanță.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că între autorii părților nu a fost încheiat un partaj voluntar.
În drept, conform art. 673 ind. 9 c. pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți, masa bunurilor, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Având în vedere că părțile au solicitat atribuirea bunului pârâtei, cât și faptul că aceasta și autorii săi au locuit în imobil cel puțin din anul 1986, instanța apreciază că se impune atribuirea imobilului pârâtei.
Cu privire la cuantumul sultei va fi avută în vedere valoarea de circulație a acestuia astfel cum a fost stabilită în raportul de expertiză, și anume_ lei.
Sulta va fi cuantificată în funcție de valoarea de circulație a imobilului, fără îmbunătățiri, și de cota parte de ½ din dreptul de proprietate pe care o deține reclamanta. Valoarea totală a imobilului este de_ lei terenul (_ euro) și_ lei construcția fără îmbunătățiri (_ euro). Prin urmare, sulta datorată de pârâtă reclamantei este în cuantum de _ lei.
Va fi avuta în vedere valoarea construcției fără îmbunătățiri, întrucât autorul reclamantei și reclamanta nu au mai locuit în imobil cel puțin de la decesul lui B. M., 12.10.1985, și nu au adus nicio îmbunătățire imobilului astfel cum reiese din răspunsul la interogatoriile administrate părților (răspunsul la interogatoriu, pct. 2 și 3 administrat pârâtei și răspunsul la întrebarea nr. 9 administrat reclamantei, f.199, 202), iar acestea profită pârâtei.
În ceea ce privește pretențiile constând în pasivul succesoral, deducerea din sultă a sumei de_ lei achitată de autorul pârâtei autorului reclamantei, respectiv taxele și impozitele achitate de pârâtă, instanța reține că pretențiile sunt neîntemeiate. Astfel cum s-a reținut, suma de_ lei a fost achitată cu titlu de lipsă de folosință pentru imobil, creanță datorată de autorul pârâtei și nu se impune restituirea, iar, cu privire la taxe și impozite, din actele de la dosar f.80-87, reiese că în perioada 1952 – 1963 autorii reclamantei au achitat taxele și impozitele, din actele de la filele 221 – 226, reiese că în perioada 1985 – 1995 tot autorii reclamantei și reclamanta au achitat impozitele, iar în perioada 2003 – 2011 impozitele au fost achitate în mod egal de părți; în aceste condiții, în lipsa probării pretențiilor, sumele imputate de pârâtă nu sunt datorate. Acesta este încă un element pentru care instanța reține că între părți nu a existat un partaj voluntar, din moment ce în perioada 2003 – 2011 părțile au convenit să achite impozitele în mod egal.
La rămânerea definitivă a sentinței de față, pârâta va rămâne în posesia imobilului și va fi ținută de un termen pentru a achitata sulta.
Instanța are în vedere faptul că pârâta nu a învederat că este în imposibilitate de plată și a solicitat atribuirea bunului în natură la momentul la care a introdus cererea de chemare în judecată de față, asumându-și faptul că va plăti o sultă în cuantum de ½ din valoarea imobilului, situație pentru care ar fi trebuit să se pregătească financiar.
Față de acestea, instanța apreciază că este rezonabil să fie stabilit un termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri (după soluționarea apelului) sau la rămânerea irevocabilă a sentinței (în cazul în care nu este formulată cale de atac) pentru plata sultei în favoarea pârâtului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, la dosar a fost depusă dovada efectuării următoarelor cheltuieli de judecată: taxe judiciare_,09 lei (f.56, 90, 103, 127, 141, 155, 164, 185, 198, 220) suportate de reclamantă, 501,7 lei fiecare dintre părți, onorariul de expert (f.190, 219, 187).
Ținând cont de cota de ½ din cheltuieli pe care trebuie să le suporte pârâta, rezultă că aceasta va trebui să plătească reclamantei suma de 5395,55 lei.
Potrivit art. 274 alin. 1 c. pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Ca urmare a celor arătate, constatând caracterul real, necesar și proporțional al cheltuielilor de judecată, fiind îndeplinite condițiile art. 274 alin. 1 și urm. c. pr. civ., instanța va obliga pe pârâta să plătească reclamantei suma de 5395,55 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei coparticipării procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiate.
Admite cererea de partaj, privind pe reclamanta B. M. L. cu domiciliul ales la C.. Av. R. D. în București, ..21, sector 2 în contradictoriu cu pârâtele A. M. cu domiciliul în București, . nr.3, sector 2 și B. O. (decedată), pe numele moștenirii, cu ultimul domiciliu în București, . nr.3, sector 2.
Dispune încetarea stării de coproprietate între părți.
Dispune atribuirea imobilului – teren în suprafață de 169 mp și construcție cu o suprafață construită la sol de 67 mp, situate în București, Sector 2, . nr. 3, astfel cum au fost identificate de exp. Ș. I. în raportul de expertiză tehnică judiciară – în deplina proprietate și posesie a pârâtei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a acestei sentințe, respectiv definitivă și irevocabilă, în cazul în care nu este formulată cale de atac.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5395,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la data de 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. N. C. M. C.
Red./tehred./A.N.C./M.C./7ex./19.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 789/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 960/2015.... → |
|---|
