Plângere contravenţională. Sentința nr. 960/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 960/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 960/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr.960
Ședința Publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: G. - P. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta P. S., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petenta personal și prin apărător și martora I. A. S., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța, conform art. 219 C.proc.civ., procedează la legitimarea petentei, datele acesteia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Instanța pune în discuție competența Judecătoria Sectorului 2 București, conform dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Reprezentantul petentei arată că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit disp. art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța pune în discuție încuviințarea probelor.
Reprezentantul petentei solicită proba cu înscrisuri, precum și administrarea probei cu audierea martorei I. A. S..
Instanța, învederează faptul că intimata a solicitat proba cu înscrisuri și efectuarea unei adrese către Serviciul de Telecomunicații pentru a se comunica înregistrarea apelurilor telefonice către 112.
Reprezentantul petentei solicită respingerea efectuării adresei către Serviciul de Telecomunicații, întrucât această probă nu este concludentă.
Reprezentantul petentei menționează faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției și raportul atașat întâmpinării, care a fost încheiat la aproape două luni după întocmirea procesului verbal de contravenție, au fost întocmite de către același agent constatator.
Instanța învederează faptul că agentul constatator a întocmit raportul de caz ulterior întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta fiind procedura.
La interpelarea instanței, reprezentantul petentei arată că renunță la proba cu cercetarea la fața locului.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate în cauză, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., urmează a încuviința pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă proba cu audierea martorei I. A. S., apreciind că probele sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului, urmând a respinge solicitarea intimatei în ceea ce privește efectuarea adresei către Serviciul de Telecomunicații pentru a se comunica înregistrarea apelurilor către 112 din ziua întocmirii procesului – verbal, ca nefiind concludentă pentru soluționarea cauzei, având în vedere existența la dosar a fișei de intervenție la eveniment, precum și faptul că această adresă ar putea arăta doar că au fost efectuate niște apeluri telefonice și nu date cu privire la aspectele care țin de fapta însăși.
Instanța, conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ., pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Reprezentantul petentei apreciază durata cercetării procesului la o zi.
Instanța apreciază estimarea duratei cercetării procesului la o zi, respectiv termenul de astăzi, la care se vor administra și probele.
Instanța, în temeiul art. 318, 319 și art. 321 C.proc.civ. procedează la audierea sub prestare de jurământ a martorei I. A. S., depoziția acesteia fiind consemnată conform art. 323 C.proc.civ. și depusă la dosarul cauzei.
Instanța constată terminată cercetarea procesului în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ. și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului - verbal contestat și, în subsidiar, înlocuirea pedepsei amenzii cu avertisment, arătând că situația descrisă de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât presupusul zgomot nu era produs de petentă, nefiind incident art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru care a fost sancționată petenta, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 25.09.2014, sub nr._, petenta P. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.08.2014, iar în subsidiar înlocuirea pedepsei amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că la data de 29.08.2014, cu ocazia aniversării sale, era cu un grup de aproximativ 10 prieteni la Restaurantul Amada din București, unde serveau masa și conversau, ascultând pe fundal muzică ambientală. Petenta a menționat că muzica respectivă nu avea un volum ridicat, astfel încât nu exista posibilitatea ca locatarii să fi fost deranjați de aceasta. Petenta a arătat că a susținut acest aspect și în fața agentului constatator, însă agentul nu a ținut cont de cele învederate și a întocmit procesul – verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pe de altă parte, petenta a mai arătat că nu are nicio funcție în restaurantul respectiv și nici un drept asupra acestuia, astfel că nu ar fi fost în măsură să impună reguli de desfășurare a activității în incinta respectivă. În măsura în care susținerile agentului constatator ar fi întemeiate, persoana care ar trebui sancționată ar fi persoana juridică ce desfășoară activitate în cadrul restaurantului, iar nu petenta.
În drept, petenta a invocat dispozițiile Legii nr. 61/1991 și ale OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a depus la dosar copia certificată pentru conformitate cu originalul de pe procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.08.2014.
Prezenta plângere contravențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În termen legal și în apărare, intimata a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de fond și de formă impuse de OG nr. 2/2001, iar fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator. De asemenea, s-a mai arătat că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză până la proba contrară.
Totodată, intimata a arătat că petenta P. S. a fost cea care a discutat cu agentul constatator cu ocazia intervenției și s-a recomandat a fi organizatorul acelei petreceri cu caracter privat.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 61/1991 și ale OG nr. 2/2001.
Petenta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat anularea procesului – verbal de contravenție, menționând faptul că agentul constator nu a luat în considerare obiecțiunile sale și reiterând o parte din susținerile invocate în plângere.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă și proba testimonială cu depoziția unui martor, respectiv I. A. S., considerând că probele sunt admisibile potrivit legii și duc la soluționarea procesului. Instanța a respins solicitarea intimatei de efectuare a unei adrese către Serviciul de Telecomunicații pentru a se comunica înregistrarea apelurilor către 112 din ziua întocmirii procesului – verbal ca nefiind concludentă, având în vedere existența la dosar a fișei de intervenție la eveniment, precum și faptul că din apelurile respective ar putea reieși doar că au făcute niște sesizări, iar nu că fapta contravențională ar fi fost săvârșită de către petentă. La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea martorei I. A. S., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (f. 35).
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 29.08.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, s-a reținut în sarcina petentei P. S. săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, potrivit căruia constituie contravenție tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că în data de 29.08.2014 petenta a tulburat liniștea locatarilor de pe . . aparatelor și boxelor audio la un volum foarte ridicat, muzica auzindu-se din capătul străzii, iar în prezența polițiștilor aceasta nu a fost oprită.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/ 2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la faptul că agentul constatator nu ar fi ținut cont de obiecțiunile petentei cu ocazia întocmirii procesului – verbal de contravenție, instanța reține că acest aspect ar fi putut conduce la anularea actului doar dacă ar fi pricinuit petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod. Or, prin faptul că aceasta are posibilitatea de a formula în fața instanței orice apărare pe care ar fi putut să o menționeze și în procesul-verbal contestat, se acoperă orice posibilă vătămare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 care stabilesc că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunile ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. Așadar, fiecare act normativ stabilește elementele constitutive ale contravențiilor, și anume: obiectul, subiectul activ, subiectul pasiv, latura obiectivă, precum și latura subiectivă.
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 este necesar ca tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 să fie făcută prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora. Având în vedere că petenta se afla într-un restaurant, era necesar ca agentul constatator să stabilească că ea a fost cea care ar fi dat muzica tare în local sau că ea ar fi solicitat acest lucru angajaților restaurantului, nefiind suficient, pentru angajarea răspunderii sale contravenționale, că ea își aniversa ziua în localul respectiv.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, se reține că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, petenta a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, reușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Astfel, din declarația martorei I. A. S. (f. 35), care a fost de față la momentul constatării contravenției și a perceput în mod direct cele întâmplate, reiese faptul că muzica în restaurant era la un nivel normal, în schimb se mai auzea muzică de la vecini.
Ca atare, instanța reține că petenta a reușit să dovedească faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită plângerea contravențională, să anuleze procesul-verbal de contravenție și să dispună exonerarea petentei de obligația plății amenzii aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta P. S., CNP_, cu sediul ales în București, .. 100, parter, sector 2 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.08.2014 și dispune exonerarea petentei de toate sancțiunile aplicate prin acesta.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. F. G. - P. L.
Red. Jud. F.N./Th.red. G.P.L./ 4 ex./ 03.04.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 820/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2084/2015. Judecătoria... → |
|---|
