Plângere contravenţională. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Încheierea nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11470/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 20.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. F.

GREFIER: C. N. I.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul W. DI în contradictoriu cu intimații Direcția G. De Poliție A Municipiului București și Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.

La cele două apeluri nominale făcute în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

În temeiul art. 131 Cod proc. civ instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Instanța, deliberând asupra cererii de probatorii formulate de către părți, apreciind asupra capacității probelor de a lămuri cauza și a conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.

Instanța, constatând că cel puțin una dintre părți a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 03.11.2015, motiv pentru care,

DISPUNE

Amână pronunțarea până la data de 03.11.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

E. F. C. N. I.

Dosar nr._

Cod operator date cu caracter personal 2891

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 03.11.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. F.

GREFIER: C. N. I.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul W. DI în contradictoriu cu intimații Direcția G. De Poliție A Municipiului București și Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 20.10.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.11.2015 când, în aceeași compunere,

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 BucUrești sub nr._ la data de 23.04.2015, petentul W. DI în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, solicită anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 09.04.2015, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea cu avertisment.

În fapt, petentul arată că a fost sancționat cu amendă contravențională și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 30 de zile întrucât s-a reținut că la data de 09.04.2015 nu a oprit la semnalul polițistului rutier aflat în timpul serviciului de dirijare a traficului rutier in rondul de la B. Obor.

Petentul susține că se deplasa cu autoturismul trecând prin rondul de la B. Obor spre ., traversnd intersecția pe culoarea verde a semaforului, fără a observa vreun semnal al polițistului rutier, cel mai probabil din cauza aglomerației.

Se arată că procesul verbal este nelegal și netemeinic întocmit întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 și care atrag nulitatea absolută a actului, respectiv, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea suficientă a faptei și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, lipsind detaliile despre modul în care agentul de poliție a constatat că petentul a văzut semnalul de oprire însă, în mod intenționat, nu a oprit.

Arată că prin descrierea insuficientă a faptei s-a dorit să se înlăture posibilitatea petentului de a-și exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe. Prezentarea fidelă a faptelor ar fi condus instanța la concluzia că petentul nu avea cum să observe semnalul agentului de circulație.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, petentul arată că acestuia nu-i revine sarcina de a face dovada contrară celor reținute de agentul constatator, revenindu-i acestuia sarcina de a proba situația de fapt.

În subsidiar, în cazul în care se va reține că fapta există și că a fost săvârșită cu vinovăție, se solicită înclouirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea cu avertisment.

În drept: art. OUG 195/2002, OG 2/2001, jurisprudența CEDO (cauza Maszini c. Romaniei), Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României.

S-au atașat înscrisuri.

Cerere legal timbrată. (20 lei – f. 17)

Se solicită judecata cauzei în lipsă.

Prin întâmpinarea din 15.06.2015, intimata solicită respingerea plângerii contravenționale. (f. 26 și urm.)

Se arată că abaterea a fost constatată direct de agentul constatator conform art. 31 lit. a) din OUG 195/2002.

Prin constatarea directă și nemijlocită a fapteid e către agentul constatator operează prezumția relativă de veridicitate care trebuie răsturnată de petent.

Solicită a se avea în vedere că polițiștii rutieri sunt agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea aplicatăd e aceștia având atât rol represiv în raport de contravenția comisă cât și preventiv, determinând contravenientul să –și revizuiască comportamentul în trafic.

Fapta a fost sancționată conform limitelor legale, iar simpla negare din partea petentului nu înseamnă că nu a săvârșit fapta și nu îl exonerează de răspundere.

În drept: OG 2/2001, jurisprudența CEDO - cauzele A. c. României, W.S. c. Poloniei, Decizia 83/2002 a Curții Constituționale a României.

Probe propuse: înscrisuri.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța examinează legalitatea și temeinicia procesului – verbal, pronunțându-se si asupra sancțiunii aplicate.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.04.2015 întocmit de Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei, 4 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 31 lit. a), art. 100 alin. 3, din OPUG 195/2002, reținându-se că la acea dată, pe . B.-Obor, a condus auto cu nr._ în rondul B. Obor din direcția Calea Moșilor în Direcția Ș. cel M. și nu a respectat semnalul de oprire efectuat regulamentar de polițistul rutier aflat în timpul serviciului la dirijarea traficului rutier, continuându-și deplasarea și fiind necesară oprirea acestuia de un alt polițist rutier.

Examinând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanta constată că acesta este legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile prevăzute art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, date a căror omisiune atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.

Susținerile petentului în sensul că procesul verbal este nelegal întocmit întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 și care atrag nulitatea absolută a actului, respectiv, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea a faptei și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, lipsind detaliile despre modul în care agentul de poliție a constatat că petentul a văzut semnalul de oprire însă, în mod intenționat, nu a oprit sunt neîntemeiate.

Lipsa mențiunilor prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal, ci nulitatea relativă dar numai dacă petentul ar fi dovedește vătămarea produsă prin lipsa acestei mențiuni, precum și faptul că vătămarea nu s-ar putea înlătura altfel decât prin anularea actului.

Petentul nu a dovedit vătămarea cauzată de lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul său de muncă, argumentația sa pe fondul pricinii neavând legătură cu acest aspect.

De asemenea, reținem că fapta a fost constatată personal de agentul constataor și este suficient descrisă în actul contestat, fiind menționate data, ora la care a fost săvârșită fapta, locul și direcția de deplasare a petentului, consecințele nerespectării semnalului de oprire, respectiv necesitatea de a fi oprit de un alt agent de poliție.

Apărările privind imposibilitatea efectivă a petentului de a observa semnalul agentului se vor analiza pe fondul cauzei.

Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține actul constatator întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate.

Cum prezumția respectivă este doar una relativă și poate fi răsturnată prin proba contrară, nu este încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum sunt acestea garantate de prevederile art. 21 alin. 3 din Constituția României și art. 6 din CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că folosirea prezumțiilor de fapt și de drept nu este contrară dreptului persoanei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, în condițiile în care dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28; cauza Vastberga taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale încheiate de agenții statului este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța oricărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neță c. României, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În cauza I. P. c. României (decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat inadmisibilă plângerea reclamantului întemeiată pe art. 6 din Convenție prin care acesta a afirmat că acțiunea intentată de el pentru anularea procesului-verbal de constatare a contravenției pe care o comisese nu a fost soluționată în mod echitabil și că instanțele interne i-au solicitat lui să își demonstreze nevinovăția. Curtea a reiterat că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile. Referitor la ceea ce este în joc pentru reclamant, Curtea a observat că amenda aplicată acestuia era de 50 de euro și că sub nici o formă nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate în caz de neplată și de asemenea, că nu existau dovezi în dosar că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecințe grave pentru acesta.

În condițiile în care agentul constatator a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări, cu respectarea prevederilor art. 109 alin.1 din OUG 195/2002 (conform cărora „constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”), nu este necesară administrarea de probe suplimentare de către intimată în dovedirea vinovăției petentului ci revine acestuia obligația de a proba o altă situație de fapt (respectiv imposibilitatea obiectivă de a observa semnalul agentului constatator) decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.

Această probă nu a fost însă făcută.

Pe considerentele mai sus expuse și având în vedere că petentul nu a adus probe care să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat, instanța va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul W. DI având CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la CA B. G. - sector 1, București, .. 10, ., în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră cu sediul în sector 3, București, .. 9-15 și Direcția G. De Poliție A Municipiului București cu sediul în sector 3, București, CALEA VICTORIEI NR. 19.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

E. F. C. N. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI