Plângere contravenţională. Încheierea nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 12157/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUDIERĂ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, conform art. 219 C.proc.civ., procedează la legitimarea petentului, datele acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
La interpelarea instanței petentul arată că și-a schimbat domiciliul.
Instanța dispune rectificarea citativului cu noua adresă a petentului.
Nemaifiind alte cereri prealabil formulate sau probe de administrat, instanța pune în discuție administrarea probelor.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța având în vedere prev. art. 258 rap la art. 255 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cuzei, ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța constată terminată cercetarea procesului în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ. și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii.
În susținere, petentul a arătat că în data de 26.03.2015, în timp ce traversa pe Calea Moșilor înspre .-a oprit la semafor, care arăta culoarea roșie, la acel moment un agent de poliție se afla în intersecție, după ce s-a schimbat culoarea semaforului, în culoarea verde a început să se deplaseze.
De asemenea a menționat că în stânga sa se afla o mașină roșie pe care agentul de poliție a oprit-o, petentul s-a uitat la agentul de poliție care nu i-a adresat nici un semn întorcându-se cu spatele spre mașina oprită, motiv pentru care, petentul a arătat că și-a continuat deplasarea, iar după nici un minut agentul de poliție a pornit girofarul și a venit după acesta pe care l-a tras pe dreapta reținându-i permisul.
Instanța, potrivit art. 394 Codul de Procedură Civilă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile încheiate și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art.396 din Codul de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 04.11.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 04.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUDIERĂ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din data de 21.10.2015, fiind cuprinse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 04.11.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art.396 din Codul de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 11.11.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 11.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUDIERĂ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din data de 21.10.2015, fiind cuprinse în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 04.11.2015 și 11.11.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ petentul a formulat plângere împotriva procesului – verbal de constatarea și sancționarea contravenției . nr._/26.03.2015 în contradictoriu cu intimata DGPMB solicitând admiterea plângerii, anularea procesului – verbal contestat și exonerarea de sanctiunile toate aplicate.
În motivarea plângerii s-a arătat că la data de 26.03.2015, ora 00,25, se deplasa pe Calea Mosilor din directia Obor catre Bld. C., circuland pe banda a doua in autoturismul cu numarul de inmatriculare_, iar la momentul observarii unui echipaj al poitiei,a incetinit, autoturismul aflat pe prima banda a oprit, ceea ce i-a creat petentului impresia ca semnalele nu ii sunt adresate acestuia.
Petentul a aratat ca nu avea nici un motiv sa nu opreasca la semnalul politistului, insa nu a inteles ca acest semnal ii era adresat.
În susținerea plângerii s-au depus înscrisuri.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
S-a aratat ca procesul-verbal este legal intocmit si cuprinde toate elementele prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Intimata a aratat ca prin constatarea directa si nemijlocita a contraventiei opereaza prezumtia de veridicitate care trebuie rasturnata de catre petent. A mai mentionat ca in cauza W.S. contra Poloniei din data de 15.06.1999, CEDO a aratat ca art. 6 din Conventie nu este aplicabil in latura sa penala atunci cand amenda aplicata, cat si cea aplicabila, luand in considerare limitele maxime si minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicatie cu amenzile penale.
S-a afirmat ca sanctiunea aplicata pentru contraventia savarsita nu implica conotatii pe care le-ar suporta in aceeasi masura precum si pedeapsa penala, in cazul de fata aflandu-ne in prezenta unei contestatii civile, petentu avand sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform caruia cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca. Totodata, invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 83/08.03.2002.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probatoriual cauzei instanța reține următoareasituație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.03.2015 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 390 lei pentru săvârșirea faptei de a nu opri la semnalul politistului, care constituie contraventie conform art. 31 lit.a si 100 alin. 3 lit.f din OUG nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de petent care a declarat ca nu a inteles semnalul, plângerea contravențională fiind depusă de către petent la data de 27.03.2015, încadrându-se în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 31, alin. 1 lit.a) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;
Conform art. 100 alin. 3 lit.f) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OUG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, semnătura agentului constatator. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu contestă întocmirea corectă din punct de vedere formal al acestuia, iar instanța nu observă nulități formale ce ar trebui invocate din oficiu.
În probațiune instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri de la dosar.
. nr. 1096/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1), (6) și (7), art. 21 alin. (1) și (3), art. 26 alin. (1), art. 28 și art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3), precum și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, s-a retinut ca asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, "legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza A. împotriva României, 2007, a statuat că, "deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală". O asemenea poziție este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin Decizia nr. 197/2003 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002 în jurisprudența sa, s-a retinut ca pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de exemplu, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
Prin urmare, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 395 lei) cât si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine ca fapta de a a nu opri la semnalele semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier constituie contraventie conform art. 100 alin. 3 lit.f) din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 iar fapta reținuta in cuprinsul procesului-verbal corespunde in totalitate realitatii nefiind probat contrariul de catre petent, asa cum prevad dispozitiile art. 249 Cod procedura civila.
Faptul ca petentul nu a inteles semnalul agentului de politie demostreaza ca petentul nu a fost suficient de atent in trafic si ca pe viitor trebuie sa acorde o atentie sporita in atare imprejurari.
Instanța mai reține însă că, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 din același act normativ, este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului. În acest sens, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite (art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001) și că la aplicarea ei trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă (art. 21 alin. din O.G. nr. 2/2001).
Instanta apreciaza ca fapta ce face obiectul procesului-verbal contestat, a fost savarsita de catre petent, care nu a administrat dovezi cu care sa rastoarne prezumtia de temeinicie si legalitate a procesului-verbal incheiat, insa avand in vedere circumstantele in care a fost savarsita, gradul de pregatire psihologica a petentului, si fata de faptul ca petentul nu a fost sanctionat pentru savarsirea altor fapte contraventionale la data de 26.03.2015, fapta si consecintele acesteia prezinta un grad de pericol social care poate indreptat cu o sanctiune mai usoara.
Față de aceste împrejurări și față de dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra conduitei sale și pentru a asigura respectarea pe viitor de către acesta a prevederilor legale.
În consecință, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită in parte plângerea contravențională și să dispună înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de D. C. F., cu domiciliul în jud. Ilfov, Oraș P., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUDIERĂ, cu sediul în București, .-15, sector 3.
Dispune înlocuirea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat . nr._/26.03.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acestuia ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Red./I.M.D./Dact. N.D./ 4 ex./ 03.12.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 21/2015.... → |
|---|
