Plângere contravenţională. Încheierea nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 7666/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. N. C. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care instanța procedează la identificarea petentului în baza cărții de identificare valabile, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Petentul arată că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În baza disp. art. 32 din OG 2/2001 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Petentul solicită instanței încuviințarea probelor cu înscrisuri și testimonială cu depoziția unui martor, arătând că martorul M. D. A. se află în sala de judecată.
Instanța, deliberând asupra cererii de probatorii formulate de către părți, apreciind asupra capacității probelor de a lămuri cauza și a conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează probele cu înscrisuri și testimonială cu depoziția unui martor pentru petent, și proba cu înscrisuri pentru intimată.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu declarația martorului M. D. A., potrivit dispozițiilor art. 321 din codul de procedură civilă și sub prestare de jurământ potrivit dispozițiilor art. 319 din Codul de procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată dosarului cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra formulării concluziilor asupra fondului.
Petentul solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că la momentul la care a virat la dreapta nu era nici un pieton angajat în traversare pe sensul său de mers. A fost oprit de către agentul de poliție după 40-50 m.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 07.07.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 07.07.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7666
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. N. C. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23.06.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.07.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ la data de 13.02.2015, petentul M. N. C. în contradictoriu cu intimata DGPMB, solicită anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.02.2015.
În fapt, se arată că la data de 01.02.2015 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 14189QT07 pe calea Moșilor spre Piața bor, s-a oprit la culoarea roșie a semaforului, fiind prima mașină.
La momentul la care a apărut culoarea verde, petentul a demarat și s-a încadrat să efectueze viraj la dreapta spre . sensul său de mers nu traversa nici un pieton.
Din direcția opusă de deplasare a mașinilor s-a pus în mișcare un pieton care, la momentul la care petentul efectuase virajul, nu ajunsese la jumătatea dintre cele două benzi de circulație.
Agentul de poliție care l-a oprit pe petent i-a spus acestuia că nu a acordat prioritate pietonilor și a avut o atitudine sfidătoare, nervoasă pe alocuri, spunându-i chiar „să se trezească pe lumea asta”.
Alături de petent, se afla în mașină martora M. D. A..
În drept: art. 118 alin.1 din OUG 195/2002.
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri, testimonială.
S-au atașat înscrisuri.
Cerere legal timbrată. (f. 8)
Prin întâmpinarea din 23.03.2015, intimata solicită respingerea plângerii contravenționale. (f. 14 și urm.)
Procesul verbal respectă dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Se invocă jurisprudența internă (Decizia nr. 319A/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ prin care s-a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent) și cea a CEDO (cauza W.S contra Poloniei din 15.06.1999 când Curtea a arătat că art. 6 din Convenția EDO nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime și minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin comparație cu amenzile penale).
Intimata artă că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală de a sancționa toate abaterile de a regimul circulației.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu demonstrează că nu a săvârșit contravenția.
Intimata se opune audierii ca martori a persoanelor prevăzute de art. 315 Cod procedură civilă.
În drept: OG 2/2001, OUG 195/2002
Probe propuse: înscrisuri. Se menționează că abaterea nu a fost înregistrată pe suport magnetic.
S-au atașat înscrisuri.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și testimonială, cu audierea martorei M. D. A.. (f 24)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța examinează legalitatea și temeinicia procesului – verbal, pronunțându-se si asupra sancțiunii aplicate.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.02.2015 întocmit de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, s-a reținut că la data 01.02.2015, în jurul orelor 15.19, pe Calea Moșilor – . condus auto cu 14189QT07 pe Calea Moșilor dinspre . a efectuat virajul la dreapta pe . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii T. prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, la culoarea verde a semaforului, pietonii aflându-se pe sensul său de mers.
Petentul a fost sancționat în temeiul art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și art. 100/3/3 din OUG 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, 4 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. (f. 5)
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere, o pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului obligație nesocotită de petent în prezenta cauză.
Examinând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta este legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile prevăzute art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, date a căror omisiune atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care, apreciază că, pentru a califica dacă sancțiunea aplicată petentului intră în noțiunea autonomă de „acuzație în materie penală”, elementul esențial, determinant, pentru o astfel de calificare este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul sancțiunii amenzii aplicate.
Astfel, în pofida cuantumului redus al amenzii, atât timp cât aceasta reprezintă un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte de natura celei ce îi este imputată, instanța concluzionează că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală în sensul Convenției.
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței par. 28, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P. c. României, CEDO a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenției, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbalde contravenție, existentă în dreptul național.
Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu.
Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenției, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
Aplicând acest raționament în cauză, Curtea a constat că implicațiile concrete ale procedurii asupra reclamantului se rezumau la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum redus, de aproximativ 50 Euro, fără a exista posibilitatea de a fi înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată (A., par. 52). Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciun indiciu că suspendarea dreptului de a conduce autoturismul ar fi avut vreo consecință deosebită asupra petentului.
În ceea ce privește dreptul său la apărare, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, Curtea a observat că instanțele i-au dat ocazia de a-și prezenta punctul de vedere.
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constatat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile, în special cele referitoare la lipsa de identitate dintre mașina condusă de el și cea din planșele foto.
În acest context, simplul fapt că procedura contravențională urmată de instanțele naționale era diferită de cea prevăzută de lege pentru infracțiuni, nu a fost de natură de a-l plasa pe reclamant într-o situație dezavantajoasă față de autoritatea care a formulat acuzația.
Astfel, Curtea a concluzionat că, în prezenta cauză, autoritățile naționale și-au exercitat competența de apreciere pronunțând hotărâri motivate, pe baza dovezilor înfățișate de părți, respectând garanțiile art. 6 din Convenției.”
Din prezentarea mai sus expusă, rezultă că, pentru a se asigura că păstrează echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, instanța trebuie, pe de o parte, să asigure acestuia posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, iar pe de alta, să urmărească implicațiile concrete ale procedurii asupra petentului.
În privința implicațiilor concrete ale procedurii asupra petentului, Curtea a examinat posibilitatea ca sancțiunea amenzii contravenționale să fie înlocuită cu privarea de libertate și impactul concret pe care l-a avut sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, asupra petentului.
Revenind la cauza de față, instanța reține că susținerile petentului sunt în sensul că la momentul efectuării virajului la stânga dinspre Calea Moșilor spre . contrar se angajase în traversare un singur pieton, care nu ajunsese pe sensul de mers al petentului, ci ajunsese la jumătatea celor două benzi de circulație. Cu toate acestea, martora audiată la propunerea acestuia arată că în momentul efectuării virajului pietonul se afla pe trotuarul dinspre Obor și nu era angajat în traversare. Martora a mai arătat că după ce au fost opriți de agentul constatator acesta a pretins că pietonul care în realitate era oprit pe trotuarul dinspre Obor, traversa. (f. 24)
În mod evident, declarația martorei nu confirmă susținerile petentului cu privire la situația de fapt.
Este de menționat că în zona respectivă, fiecare dintre cele două sensuri de mers are mai multe benzi de circulație, iar sensurile de mers sunt despărțite de un scuar. Din moment ce pietonul se afla pe trotuarul dinspre Obor, rezultă că acesta nici măcar nu se angajase în traversarea străzii. Acesta este de altfel și exprimarea martorei.
Pe de altă parte, petentul susține că pietonul se angajase în traversare dar nu ajunsese pe sensul său de mers ci ajunsese numai a jumătatea referindu-se probabil la scuarul dintre cele două sensuri de circulație.
Aceste aspecte contradictorii, coroborat cu inconsecvența petentului referitoare la numărul de pietoni implicați în traversare, în cerere menționând un singur pieton, în timp ce în procesul verbal și-a însușit prin semnătură mențiunea că „pietonii erau de cealaltă parte a șoselei”, dovedesc instanței că situația de fapt prezentată de petent nu corespunde realității.
Concluzionând, instanța reține că în timp ce procesul verbal de contravenție contestat este susținut probator prin prezumția de legalitate și validitate și înscrisurile depuse, susținerile petentului sunt neîntemeiate.
Fapta acestuia, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 135 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta este corespunzător dozată, imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea neacordării de priorității de trecere pietonilor fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea acestea.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mențină procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. N. cu domiciliul în ORAȘ P., ., J. ILFOV, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră cu sediul în București, .. 9-15, SECTOR 3, privind procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.02.2015.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Pentru judecător aflat în concediu de odihnă Pentru grefier aflat în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței semnează Grefierul Șef al instanței
| ← Anulare act. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 7655/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
