Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 11598/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 04.11.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:P. V. L.
GREFIER:B. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul O. C.-F. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada de Poliție Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petentul prin apărător ales O. A.-R., având împuternicirea avocațială . nr._/2015, intimata prin consilier juridic B. R. care depune delegație și martorul S. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța identifica partile prezente conform art. 219 alin. 1 C.pr.civ. si, în baza art. 312 alin. 2 C.pr.civ. dispune audierea martorului S. I. A. pe care îl identifica conform art. 318 C.pr.civ. si procedeaza la audierea acestuia dupa depunerea juramantului prevazut de art. 319 C.pr.civ.
Depozitia martorului consemnata conform art. 323 C.pr.civ se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat, instanța, în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile si acorda partilor cuvantul pe fondul cauzei.
Petentul prin apărător ales, având cuvântul, solicita admiterea plangerii, anularea actului contestat ca fiind nelegal si neîntemeiat, cu exonerarea sa de sanctiunile aplicate. Arată că petentul nu a săvarsit fapta retinuta în sarcina sa întrucat pe trecerea de pietoni nu era nici un pieton angajat în traversare. Fără chetuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic, având cuvântul, solicita respingerea plangerii ca neîntemeiata. Solicita ca instanta sa înlature declaratia martorului audiat în cauza ca fiind subiectiva, martorul fiind prieten cu petentul.
Instanța, în baza art. 394 C.pr.civ, declara dezbaterile închise si reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante în data de 09.07.2015, sub nr._, petentul O. C.-F. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada de Poliție Rutieră a formulat plangere împotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/24.06.2015 intocmit de intimata, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie ca nelegal si netemeinic, anularea sanctiunii principale si a celor complementare.
In motivarea cererii petentul a aratat ca la data de 24.06.2015, orele 18,50, conducea auto cu nr. de înmatriculare_ pe . directia Piata H. în directia . în care a fost oprit de politia rutiera care i-a comunicat ca nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe trecerea special amenajata înainte de . sensul sau de mers, fiind pericol de accident. A fost invitat sa traga masina pe o . aflau si alte masini. Acolo i-a fost comunicat procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2015. Desi a formulat obiectiuni în sensul ca pe trecrre nu se afa nici un pieton, agentul de circulatie nu a tinut cont de sustinerile sale. Situatia poate fi confirmata si de numitul S. I. A. care conducea un autoturism aflat în spatele autoturismului condus de el, acesta mergand în acelasi loc cu el. El se afla la aproximativ 100 metri si abia cand a ajuns el la trecere au aparut pietonii.
In drept au fost invocate prevederile OUG 195/2002 rep. si cele ale OG 2/2001 mod.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie certificata actul contestat si carte identitate petent si testimoniala.
Agentul constatator a depus întampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neîntemeiata.
Se precizeaza ca actul a fost legal întocmit si ca fapta prevazuta de art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002 a fost constatata personal de agentul de politie, nefiind înregistrata pe suport magnetic. S-a aratat ca actul autentic face dovada deplina asupra celor retinute în conditiile art. 270 coroborat cu art. 269 C.pr.civ. Petentul nu a facu dovada celor sustinute.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 16 si 17 din OG 2/2001 mod. si compl, art. 52 alin. 1 din RAOUG 195/2002 rep. si jurisprudenta CEDO din care rezulta ca forta probanta a unui înscris autentic nu poate fi înlaturata în lipsa unei dovezi contrare.
S-a solicitat proba cu înscrisuri si judecata în lipsa conform art. 223 C.pr.civ.
Nu a anexat înscrisuri.
Petentul nu a depus raspuns la întampinare.
S-au administrat probele cu înscrisuri si testimoniala, fiind audiat martorul S. I. A..
Martorul a confirmat cele sustinute de petent, respectiv ca petentul nu a savarsit fapta pentru care a fost sanctionat.
Analizand cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2015 petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 135 lit. h din RA OUG 195/2002 republicata cu amenda în cuantum de 390 lei si suspendarea permisului pentru o perioada de 30 zile, retinandu-se ca la data de 24.06.2015, orele 18,50, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . directia Piata H. în directia . ca nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe trecerea special amenajata înainte de . sensul sau de mers, fiind pericol de accident.
Actul contestat a fost întocmit în prezenta petentului care l-a semnat cu obiectiuni.
Procesul-verbal de contravenție poate face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit pana la proba contrara.
Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Petentul contestă însă temeinicia procesului verbal si probeaza cele sustinute cu declaratia martorului audiat în cauza, respectiv ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa.
In consecinta, se constata ca plangerea este întemeiata.
Analizând procesul-verbal și modul în care a fost încheiat acesta si prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține că, deși, nepenală la nivelul legislației interne, materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală în sens convențional, așa cum a arătat curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speță.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de către România prin Legea nr. 30/1994 publicată în M. Of nr. 135/1994 și este un act internațional ce face parte conform potrivit art. 11 alin. 2 din Constituția României din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între actele internaționale la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Prin urmare Convenția dar și jurisprudența Curții Europene, indiferent de statul care a fost parte în respectiva speță, se impun judecătorului român, judecător care are obligația de a face aplicarea directă și prioritară a acesteia față de dreptul intern în cursul soluționării cauzelor, în cazul existenței unor neconcordanțe.
Chiar Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 81/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat că deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se impun în virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul alin. 2 din același text. Această observație este reluată de Curtea Constituțională și în Decizia nr. 349/2001 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 240/2002 în care se subliniază că în urma a ratificării de către România a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu prevederile art. 11 și 20 din Constituție, această convenție a devenit parte a dreptului intern, se impune ca în examinarea cauzei cu care Curtea Constituțională a fost învestită, să se aibă în vedere prevederile sale, precum și practica jurisdicțională a Curții europene a drepturilor omului în aplicarea și interpretarea convenției menționate.
Cât privește incidența articolului 6 din Convenție asupra materiei contravenționale în hotărârea Engel și alții contra Olandei, hotărâre din 8 iunie 1976, s-a stabilit că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește contravenția aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura contravenției și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției. Toate aceste aspecte trebuie examinate, luând în considerație obiectul și scopul articolului 6 al Convenției, sensul termenilor articolului respectiv, precum și, legislația Statelor Contractante (hotărârea Garyfallou AEBE contra Greciei, hotărâre din 24 septembrie 1997).
Întrucât în mod evident prin prisma primului criteriu menționat anterior materia contravențională nu intră conform dreptului intern sub incidența sferei penale, răspunsul poate fi găsit prin raportare la celelalte criterii enumerate de Curte, respectiv criteriul al doilea, respectiv natura contravenției precum și cel de-al treilea, respectiv natura și gradul de severitate al pedepsei.
Curtea reamintește că aceste criterii, menționate anterior sunt alternative și nu cumulative: pentru ca articolul 6 al Convenției să fie aplicat, este suficient ca contravenția respectivă să fie de natură „penală” din punct de vedere a Convenției (Lutz contra Germaniei, hotărâre din 25 august 1987).
Însă acest lucru nu exclude să fie luat în considerație și aspectul cumulativ al criteriilor, în cazul în care o analiză separată a fiecărui criteriu nu face posibilă elaborarea unei concluzii clare cu privire la existența unor „acuzații de natură penală” (hotărârea Janosevic contra Suediei)
Cu privire la aplicabilitatea criteriului naturii contravenție prezentei spețe trebuie observate două subcriterii de data aceasta cumulative, respectiv câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei.
Se poate observa că petentul fost sancționat pentru ca a încalcat anumite prevederi legale, prevederi legale ce fac parte dintre cele care reglementează contravențiile comise împotriva regulilor de circulație pe drumurile public, fiind adoptate pentru a reglementa regulile aplicabile și disciplinarea modului în care circulația pe drumurile publice trebuie să se desfășoare.
Prin urmare, norma legală încălcată de către reclamant se adresează tuturor cetățenilor care conduc autovehicule, potențial orice cetățean al României și nu unui grup anume care să posede un statut special, iar sancțiunea este, în mod evident, aplicată în scop preventiv și represiv.
Caracterul general al normei de drept incidente în speță, scopul preventiv și represiv face ca această cauză să intre sub incidența art. 6 din Cedo, prin aplicarea criteriului naturii contravenției aplicabile în speță. Curtea a găsit că acest criteriu al caracterului naturii contravenției face ca litigiile să intre sub incidența art. 6 din Cedo în numeroase spețe, reiterând faptul că, în principiu, caracterul general al normei și scopul pedepselor aplicabile, care aveau un evident caracter de prevenire și pedepsire, este suficient pentru a dovedi că este vorba de o acuzație în materie penală în sensul articolului 6 al Convenției (Lauko contra Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, Ziliberberg contra Moldovei hotărâre din 1 februarie 2005). Totodată Curtea a subliniat și faptul că lipsa gravității pedepsei aplicată reclamantului nu pot priva o contravenție de caracterul său inerent penal (Ozturk contra Germaniei,hotărâre din 21 februarie 1984).
În plus în Hotărârea Malige contra Franței, într-o speță ce avea ca obiect retragerea de puncte de pe permisul de conducere, s-a stabilit că această situație intră sub incidența art. 6 din Convenție inclusiv din punctul de vedere al criteriului al treilea, respectiv natura și gradul de gravitate al sancțiunii, subliniind că dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale.
Având în vedere cele menționate anterior, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din CEDO și pe cale de consecință petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate la acest articol, inclusiv să i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
Aceste principii extrase din jurisprudența Cedo se regăsesc și in hotărârea pronunțată în cauza A. contra României, în care se statuează și că deși statele membre dispun de o marjă de apreciere în ce privește anumite fapte, putându-le scoate din sfera sancționatorie penală și să le pedepsească potrivit unor reguli speciale în materie contravențională, nu trebuie ca prin aceasta politică penală să fie privată persoana acuzată de anumite drepturi procesuale esențiale. Astfel, persoana acuzată de o faptă pedepsită potrivit unui regim sancționator, cel contravențional mai blând nu trebuie să fie pusă într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă ar fi fost sancționată conform dreptului penal. În acest sens, apreciază Curtea, prezumția de nevinovăție trebuie să opereze și în materie contravențională, atribuirea sarcinii probei celui care contestă săvârșirea contravenției fiind o încălcare a acestei garanții procesuale fundamentale, prevăzute de art. 6 CEDO.
Aplicarea garanțiilor procesuale generale prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel cel sancționat nu trebuie să facă dovada nevinovăției sale, ci această sarcină revine autorității din care face parte agentul constatator, orice dubiu profitând celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.
În consecință în materie contravențională trebuie asigurate garanțiile similare materiei penale, o interpretare contrară fiind de natură să lezeze persoanele sancționate contravențional. Prin urmare, mențiunile agentului constatator nu pot servi ca bază pentru sancțiunile contravenționale aplicate în absența unor mijloace de probă în sprijinul stării de fapt reținute.
Astfel procesul-verbal, fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții, nu face dovada prin el însuși asupra existenței faptei.
În aceste condiții revine intimatei sarcina probei vinovăției petentului, respectiv să dovedească faptul că acesta a condus auto fara sa acorde prioritate de trecere pietonilor, proba pe care nu a facut-o .
În cazul în care astfel de probe nu au fost administrate în fața instanței, prin efectul prezumție de nevinovăție plângerea contravențională trebuie admisă.
Instanța, având în vedere cele arătate anterior dar si ca petentul a facut dovada contrara a celor retinute prin actul contestat în timp ce intimata nu a produs nici o probă care să ateste vinovăția petentului, constatând că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este netemeinic, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a art. 6 paragraful 2 din CEDO, va admite plângerea și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.06.2015 și va exonera petentul de toate sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul O. C.-F., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în București, .. 57, . la C. av. O. A.-R. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.06.2015 și exonereaza petentul de toate sancțiunile aplicate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
P. V. L. B. F.
Red. Jud.PVL
4 ex. 06.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
