Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 12185/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 12.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul C. V. R., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, cu datele de identificare consemnate în caietul grefierului, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și arată că s-au depus la dosar înscrisuri de către intimată, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la formularea de probatorii.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 C., încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat în cauză, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și anularea amenzii ce i-a fost aplicată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2015 sub nr._, petentul C. V. R., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal . nr._/13.06.2015.
În motivare a arătat, în esență, că procesul verbal este nelegal, întrucât a fost întocmit fără să-i fi fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. De asemenea, a precizat că a fost amendat pentru o faptă pentru care nu a săvârșit-o și că persoana care l-a legitimat nu era agent de poliție.
În drept a invocat disp. OG nr.2/2001.
La data de 06.08.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fapta fiind constatată prin propriile simțuri de agentul constatator.
În drept, a invocat disp. art.205 și urm. C.proc.civ.
La data de 25.09.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii, arătând, în esență, că a fost sancționat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o și că procesul verbal este nelegal deoarece în procesul verbal nu este trecut niciun martor asistent.
În drept, a invocat disp. OG nr.2/2001
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 13.06.2015, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 2 pct.1 din Legea nr.61/1991, constând în aceea ca în data de 13.06.2015, ora 00,10, pe . petentul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a adresat injurii, expresii jignitoare și vulgare ce nu pot fi reproduse organelor de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum total de 600 lei.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, acesta refuzând să semneze.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu va reține ca întemeiat motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor întrucât, chiar dacă acesta ar fi real, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
De asemenea, instanța reține că apărarea conform căreia procesul verbal este nul deoarece nu a fost semnat de către un martor, în lipsa semnăturii petentului, este neîntemeiată având în vedere că nerespectarea disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea numai dacă se dovedește o vătămare de către petent, însă acesta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin încheierea actului constatator în acest mod, iar în cuprinsul acestuia s-a menționat motivul pentru care nu este semnat de un martor asistent.
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia procesul verbal nu este întocmit de un agent constatator, instanța o consideră neîntemeiată având în vedere că potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului verbal, actul constatator a fost întocmit de agentul de poliție L. M., care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform adresei_/05.11.2015.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Potrivit art. 2 pct.1 din Legea nr.61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Instanța reține că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agent, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentului în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovat de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petentul a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantumul corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța, în temeiul art.34 din OG. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. V. R. cu domiciliul în București, șos. P. 144, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Poliția Sector 2 cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cu depunerea cererii la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/16.12.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015.... → |
|---|
