Plângere contravenţională. Sentința nr. 5693/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5693/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5693/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5693
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul R. C. A. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care
Instanța procedează la legitimarea petentului pe baza cărții de identitate, ale cărui date sunt notate în caietul grefierului de ședință, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 C.p.c, neexistând nicio cauză care să înlăture competența generală a instanței, art. 10 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, după care acordă cuvântul asupra formulării de probatorii.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, după care pune în discuție chestiunea unui element esențial pe care trebuie să-l cuprindă procesul verbal de contravenție, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, anume semnătura agentului constatator.
Petentul arată că nu există semnătura olografă a agentului constatator pe procesul verbal de contravenție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Petentul arată că cei vinovați de o asemenea eroare nu au nici o responsabilitate, nu suportă nici o consecință, după care solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea depusă recomandat la oficiul poștal la data de 24.12.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 29.12.2014, petentul R. C. A. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/10.12.2014.
În fapt, petentul a arătat că la data menționată în procesul verbal atât el cât și autovehiculul său, pe care îl conduce doar el, se aflau în București, autovehiculul fiind staționat în parcarea de reședință.
În drept, plângerea nu este motivată.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
La data de 02.03.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează la plângere solicitând admiterea acesteia și anularea procesului verbal.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.12.2014, întrucât în data de 18.09.2014, vehiculul din categoria A cu numărul de înmatriculare_, a fost surprins circulând pe A3 km 51 + 170 m G., jud. Cluj- fără rovinetă valabilă, fapta încălcând prevederile art 8 alin.1 din OG 15/2002, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției.
În procesul verbal de contravenție s-a menționat că a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, fapta fiind constată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinetei –SIEGMCR.
Instanța reține din planșele foto extrase de pe înregistrarea care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție, depuse la dosar de intimată, că autovehiculul care a circulat fără rovinietă și care a fost avut în vedere de agentul intimatei este o autoutilitară marca Renault cu număr de înmatriculare B 84 AGR.
Petentul deține un autoturism cu caroserie berlină, cu 4 uși, marca Renault Megane, cu număr de înmatriculare B 84 ACR, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare depus la dosar de petent.
Instanța reține că, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este ținută să verifice respectarea termenului de introducere a plângerii, să cerceteze temeinicia și legalitatea procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
În primul rând, instanța constată că plângerea a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
În al doilea rând, în raport de situația de fapt reținută, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției și sancționare a petentei a fost încheiat în mod netemeinic.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii contravenționale fiind prevăzut în anexa nr. 2 a OG 15/2002. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002, începând cu data de 01 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
În baza acestor dispoziții legale, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reprezentând minimul amenzii contravenționale ce îi putea fi aplicată contravenientului. Prin urmare, a fost respectată cerința proporționalității dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 7 cu ref. la art. 1 alin. 1 lit. b) din OG 15/2002 (care definește utilizatorul ca fiind persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare), la art. 1 alin. 2 din OG 15/2002 ( conform căruia tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România este aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România) și la art. 6 din OG 15/2002 ( conform căruia tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se achită de către utilizatori), responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorului, astfel cum este identificat de prevederile legale, neprezentând deci nicio relevanță din punctul de vedere al stabilirii răspunderii contravenționale persoana care are calitatea de proprietar.
Prin urmare, în ceea ce privește calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, întrucât petentul nu are calitatea de utilizator al autoutilitarei marca Renault cu număr de înmatriculare B 84 AGR, ci al autoturismului cu caroserie berlină, cu 4 uși, marca Renault Megane, cu număr de înmatriculare B 84 ACR, potrivit certificatului de înmatriculare, instanța conchide că acesta nu are calitatea de contravenient, aspect confirmat și de faptul intimata a achiesat la plângere recunoscând astfel eroarea comisă de agentul său.
În al treilea rând, procedând la analiza legalității procesului-verbal de contravenție atacat, prin prisma art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, dar nu cuprinde semnătura agentului.
Astfel, deși intimata afirmă că semnătura electronică reprezintă forma digitală a semnăturii olografe, servind la identificarea semnatarului, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice
Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale
Instanța mai reține că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.
Astfel, utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege. În acest sens, un exemplu îl constituie art. 43 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 175/2014.
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.
Pentru determinarea sferei de aplicare a semnăturii electronice, în formă simplă sau extinsă, și a regimului său juridic prezintă relevanță dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, "date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice".
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".
Prin urmare, elementul de diferențiere a actului juridic în formă electronică de actul juridic în formă scrisă este modul diferit de acces la manifestarea de voință.
Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic, iar această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie.
Spre deosebire de înscrisurile tradiționale, înscrisul electronic se prezintă sub formă binară, neavând o reprezentare strict vizuală, în sensul clasic al termenului, decât în momentul în care destinatarul verifică, cu ajutorul unor metode specifice, conformitatea semnăturii aplicate mesajului, respectiv autenticitatea, integritatea și confidențialitatea conținutului documentului astfel transmis, precum și identitatea semnatarului. Așadar, în sfera înscrisurilor sub formă electronică pot intra documente generate și vizualizate cu ajutorul unor programe informatice de editare, iar transmiterea acestora se poate realiza fie prin intermediul rețelelor închise, fie prin internet, fie prin alte mijloace, de exemplu, remiterea către destinatar a suportului magnetic ce are stocată informația respectivă.
Prin urmare, în situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată."
Deci, legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.
Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile."
Ca atare, legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului în formă electronică de cel căruia i se opune pentru ca acesta să aibă același efect juridic ca actul autentic.
În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, "În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Semnătura electronică este definită de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare".
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă."
Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.
Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței "unor garanții suficient de serioase" de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar "în favoarea terților", iar nu împotriva lor.
În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Prin urmare, instanța reține că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților, în cauza de față, intimata sancționată contravențional, ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
O atare formă de comunicare este, de altfel, exclusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum s-a arătat în precedent.
Procesul-verbal contravențional emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 este generat și semnat electronic, fiind transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, astfel că acestui proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă impuse de dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
După cum s-a precizat anterior, textul în discuție reglementează un caz de nulitate absolută a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esențial.
Instanța consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea către petent în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
În acest context nu poate fi reținut argumentul de interpretare juridică potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, conform principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.
În primul rând, principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.
În al doilea rând, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.
Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem, este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).
În concluzie, instanța reține faptul că procesul verbal de contravenție transmis petentului pe suport hârtie, este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Având în vedere cele aratate mai sus si ținând seama de prevederile art. 34 alin. (1) O.G. nr.2/2001, instanta va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contraventie ca nelegal și netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională privind pe petentul R. C. A., cu domiciliul în București, ., .. 2, ., Sector 2, în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/10.12.2014 ca nelegal și netemeinic.
Cu drept numai de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B./4 ex. /11.09.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 5652/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2015.... → |
|---|
