Plângere contravenţională. Sentința nr. 6613/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6613/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 6613/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6613
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER – P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul D. G. în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutiera.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza a fost lăsată la sfârșitul ședinței de judecată potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, deliberând asupra probatoriului, față de dispozițiile art. 258, 260 C.pr.civ., apreciază ca fiind legală, utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei de față, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și, nefiind alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 30.06.2014, sub nr._, petentul D. G. în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutiera, in temeiul art. 118 al. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 11.06.2014, solicitând instanței să dispună: anularea procesului-verbal contestat; exonerarea de la plata amenzii; înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.
În fapt, petentul arată că la data de 11.06.2014, se deplasa pe Șoseaua P. cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe o porțiune de drum în care se lucrează de foarte mult timp la refacerea carosabilului, unde vehiculele sunt parcate pe stânga și pe dreapta carosabilului, dar și pe mijlocul acestuia, unde pietonii traversează prin orice loc regulamentar sau neregulamentar, motive care fac ca deplasarea să se facă cu o viteză foarte mică, fiind o adevărată aventură parcurgerea acestui sector de drum. La un moment dat a fost oprit de un polițist rutier care l-a acuzat că nu a acordat prioritate unui pieton care avea acest drept, deși până atunci a dat prioritate tuturor pietonilor care traversau prin locuri permise sau nu, aceștia apărând instantaneu în fața conducătorilor auto dintre mașinile parcate neregulamentar pe mijlocul străzii, și împotriva cărora nu se ia nici o măsură.
Polițistul rutier nu a putut să-i arate clar cărui pieton nu i-a acordat prioritate, deși viteza de deplasare era foarte mică având timp suficient să-1 oprească și pe acel pieton pentru a-l legitima și identifica, întocmindu-i prezentul proces-verbal pe care îl contestă, nefiindu-i permis să-1 citească, pentru a putea face obiecțiunile necesare, invitându-l să-1 semnez, lucru pe care l-a refuzat pe motiv că nu poate semna un document care produce efecte juridice, fără să fie lăsat să-1 citească.
Din acest motiv, nu poate depune la dosarul cauzei procesul-verbal contestat și nu poate invoca anumite motive și nu poate prezenta probe.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 17.09.2014, petentul arată că, după ce a primit procesul verbal de contravenție acasă, s-a deplasat la fata locului indicat in procesul-verbal, și a efectuat 2 fotografii pentru a arăta modul cum este marcata "regulamentar" acea trecere pentru pietoni.
In ceea ce privește pietonul la care face vorbire in cuprinsul procesului-verbal, susține că acesta nu era pe sensul său de mers, lucru pe care il poate confirma si martorul A. C..
Prin întâmpinarea formulată de către intimată, se solicită respingerea acțiunii și menținerea procesul-verbal încheiat.
În motivare se arată că la data de 11.06.2014, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . Piața I. către . dreptul imobilului cu nr. 243, la trecerea pietonală, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător, pietoni care se aflau pe sensul de mers al contravenientului.
Potrivit prevederilor art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, "Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații: (...) pietonului care aniversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Astfel, contravenientul a încălcat prevederile art. 135 lit.h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare. Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, considerăm că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 135 lit.h) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. In cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în acesta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
In sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. In acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenienta neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție. Insă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută inclusiv sancțiunea închisorii contravenționale.
In cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea a arătat că art. 6 din Convenție nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime și minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicație cu amenzile penale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
De altfel, trebuie reținută și Decizia nr.83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG nr.2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art.6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr.2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art.6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, arată că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului., în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt pana la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, care dispune că "Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege"".
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă, "înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii".
În susținerea întâmpinării, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, arată că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
În drept, invocă dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și ale art. 135 lit.h din R.A.O.U.G din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă conf. art. 223 C.pr.civ.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială pentru petent.
Analizând probatoriul administrat, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.06.2014, petentul D. G. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aplicându-i-se amenda contravențională în cuantum de 340 de lei. În sarcina petentului s-a reținut că a condus autoturismul pe șoseaua P. și nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversare pe sensul său de deplasare prin loc amenajat și semnalizat corespunzător.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul a condus autoturismul pe Șoseaua P. și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare prin loc marcat și semnalizat prin indicator de trecere pentru pietoni.
Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, instanța constată că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiului că sarcina probei incumbă în totalitate acuzării ar duce la lăsarea nepedepsită a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța reține că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța nu consideră că se pot ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv, cu atât mai mult cu cât din plângerea petentului rezultă că agentul constatator a fost foarte aproape de locul în care petentul a fost oprit spre a fi legitimat și a observat nemijlocit abaterea acestuia de la regulile de circulație.
În plus, față de atitudinea contestatorului de a nu indica adresa corectă a martorului propus, instanța are dubii în privința faptului că un asemenea martor chiar a existat.
În ceea ce privește suspendarea dreptului de a conduce, aceasta reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta a avut posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului-verbal în fața instanței. Prin urmare, această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională privind pe petentul D. G. identificat cu CNP –_, cu domiciliul în Fundeni, J. Călărași în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutiera cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca nefondată.
Menține procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi,12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. O. E. P. D.
Red./Tehnored. OEP
4 ex./21.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9569/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
