Plângere contravenţională. Sentința nr. 8620/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8620/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 8620/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8620
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul B. F. G. C., în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ambele strigări, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
În baza disp. art. 131 alin.1 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art. 107 alin.1 C.proc.civ. și la dispozițiile art.32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, apreciind că proba cu înscrisuri, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, o încuviințează pentru ambele părți, după care, în temeiul art. 244 din Codul de procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 18.03.2015, sub nr._, petentul B. F. G. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră, anularea procesului verbal . nr._ din 04.03.2015 încheiat de intimată.
În motivarea cererii, petentul a arătat că procesul verbal este nul întrucât autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu-i aparține, astfel că, întrucât nu există identitate între autoturismul despre care se face vorbire în actul sancționator și autoturismul proprietatea petentului, sancțiunea contravențională a fost aplicată unei alte persoane. A susținut, de asemenea, că procesul verbal este nul întrucât nu cuprinde descrierea faptei și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, ci numai reproducerea dispoziției legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.110 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că fapta contravențională a fost constatată de agentul de poliție în mod direct, prin propriile simțuri, astfel că procesul-verbal beneficiază de o triplă prezumție, respectiv legalitate, autenticitate și veridicitate. Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și urm. C.proc.civ., art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, art.110 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În cauză, a fost administrată la propunerea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 04.03.2015 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională de 390 lei (4 puncte amendă), în temeiul art. 110 alin.3 din RAOUG nr.195/2002 coroborat cu art.100 alin.2 și art.108 lit.b pct.5 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04.03.2015, ora 08.30, a condus auto cu nr._ pe ., din direcția . Calea Floreasca, iar la refugiul pietonal din dreptul imobilului 9-11 nu a respectat indicatorul „ocolire prin dreapta”. Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica alte mențiuni a arătat că am făcut fapta imputată deoarece mă grăbeam să ajung la Spitalul G. A. cu copilul.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 OG 2/2001 și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Instanța constată că nu era necesar ca la descrierea faptei contravenționale să se menționeze alte împrejurări în afară de cele înscrise în procesul verbal, agentul constatator realizând o descriere concretă a contravenției, cu arătarea tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei caracter contravențional și a permite verificarea corectei încadrări juridice a acesteia și aprecierea asupra gravității și asupra individualizării sancțiunii.
Este, de asemenea, nefondată susținerea petentului referitoare la nulitatea procesului-verbal întrucât sancțiunea a fost aplicată altei persoane decât cea care a săvârșit contravenția, întrucât nu are calitatea de proprietar al autovehiculului menționat în cuprinsul procesului verbal. Astfel, art. 100 alin.2 și art.101 alin. 8 lit.b din OUG nr.195/2002 sancționează săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei incriminate. Prin urmare, subiect activ al contravenției este petentul în calitate de conducător auto și nu proprietarul autovehiculului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, petentului oferindu-i-se posibilitatea efectivă de administrare a unor probe în acest sens, instanța reține că nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În speță, este rezonabilă prezumția că aspectele consemnate în procesul verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut, dar și având în vedere pregătirea și specializarea agentului constatator în cadrul poliției rutiere. Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă, urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.
Petentul nu a adus nicio probă în dovedirea contrariului situației de fapt reținute, pe care de altfel nici nu a contestat-o prin plângerea formulată, apărările sale vizând exclusiv legalitatea actului constatator.
Mai mult, instanța constată că, prin mențiunile efectuate în cuprinsul procesului-verbal la rubrica alte mențiuni, petentul a recunoscut săvârșirea faptei.
Așadar, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind fapta reținută în sarcina sa, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate. Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, însă instanța consideră că fapta petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, astfel de fapte putând avea consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. F. G. C., cu domiciliul în A., ., ., ., în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, astăzi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Red./Dact./C.E./A.D.S./23.09.2015/4.ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8616/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 08/2015.... → |
|---|
