Plângere contravenţională. Sentința nr. 9057/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9057/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 9057/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9057
Ședința Publică din data de 17.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul I. I. G. D., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, sub nr._ petentul I. I. G. D., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/12.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii de reținere a permisului auto cu avertisment.
În motivare, a arătat, în esență, că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât în mod abuziv a fost reținut permisul de conducere, atâta timp cât acest fapt nu a fost consemnat și în scris. De asemenea, a arătat că la momentul la care a fost oprit de agentul de poliție se grăbea foarte tare, deoarece primise un telefon de la mama sa care era îngrijorată de starea de sănătate a tatălui său, în vârstă de 91 de ani, și că nu contestă că ar fi săvârșit fapta contravențională, însă situația concretă a fost de natură a îl determina să depășească câteva mașini care staționau la semafor.
În drept, a invocat disp. OG nr.2/2011, OUG nr.195/2002, ROUG nr.195/2002.
În dovedire a depus un set de înscrisuri (f.10-15).
La data de 11.03.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esență, că procesul verbal este temeinic și legal întocmit, fapta fiind constatată de către polițistul rutier în mod direct și personal.
În drept, a invocat disp. art.205 C.proc.civ..
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, declarația martorului R. Fișta V. fiind consemnată la dosar la fila 46.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 12.12.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002, constând în aceea ca în data de 12.12.2014, ora 09,45, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . dinspre . Floreasca, iar la intersecția cu . depășit coloana de autovehicule la semaforul electric, acesta având culoarea roșie. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum total de 360 lei, echivalent a 4 puncte amendă și i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Procesul verbal a fost semnat de contravenient cu mențiunea „am depășit din cauza unei urgente, trebuie să-l duc pe tata la spital”.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, apărarea petentului conform căreia s-a reținut permisul de conducere fără a fi consemnat acest aspect în procesul verbal, este neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul actului constatator se pot distinge sancțiunile aplicate, din analiza acestuia rezultând că petentului i s-a aplicat și pedeapsa complementară, prevăzută de art.100 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002, respectiv i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Mai mult, petentul nu a făcut dovada unei vătămări prin încheierea procesului verbal în această modalitate, deoarece în cuprinsul actului constatator sancțiunile aplicate sunt bine individualizate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Instanța reține că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agent, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, mai mult, petentul a recunoscut că a săvârșit fapta contravențională.
De asemenea, instanța constată că, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la faptul că în împrejurările cauzei, este incident cazul fortuit, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, instanță o consideră ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 11 alin.1 din OG nr.2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Din analiza acestor dispoziții legale instanța reține că este înlăturat caracterul contravențional al faptei și în situația cazului fortuit. Este caz fortuit atunci când o persoana savârseste o contraventie datorita unei întâmplari sau unei împrejurari ce nu putea fi prevazuta sau înlaturata. Aceasta cauza consta deci, în interventia unui eveniment sau a unei întâmplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos.
Cazul fortuit se refera la situatia, starea, împrejurarea în care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta.
Întâlnim aceasta cauza atunci când peste o fapta a omului se suprapune o întâmplare, o împrejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale a persoanei, comitându-se o contraventie. Sursele împrejurarilor fortuite pot fi si fenomene ale naturii, ori o stare de boala.
Caracterul contraventional al faptei respective este înlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost în imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei împrejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu poate fi considerata contraventie - daca întâmplarea nu poate fi înlaturata - ceea ce înseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti factori ai vinovatiei se înlatura caracterul ilicit al faptei.
În speță, pententul a precizat că a depășit mașinile care staționau la semafor, întrucât se grăbea foarte tare, deoarece primise un telefon de la mama sa care era îngrijorată de starea de sănătate a tatălui său, în vârstă de 91 de ani.
Față de cele menționate anterior, instanța reține că această împrejurare nu se circumscrie noțiunii de caz fortuit, având în vedere că starea de sănătate precară a tatălui contravenientului nu a determinat producerea rezultatului socialmente periculos, acțiunea petentului de a depăși vehiculele oprite la culoarea roșie a semaforului, a fost săvârșită cu intenție, astfel că acesta putea să prevadă și să evite rezultatul produs.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 100 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002 depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentul a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege pentru această faptă, corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului. Acest gen de fapte contravenționale, prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot provoca pagube materiale importante și mai ales consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. I. cu domiciliul ales la SCA S. și Asociații, .. F4, ., sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră cu sediul în sector 3, București, .-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/19.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9841/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 9021/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
