Plângere contravenţională. Sentința nr. 9242/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9242/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 9242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9242
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta B. ROMÂNEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine a răspuns petenta reprezentată prin consilier juridic M. G. cu delegație ce se depune în ședință publică, la dosar și intimata reprezentată prin consilier juridic C. C. F. cu delegație ce se depune în ședință publică la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 04.05.2015 petenta a depus la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, filele 38-39; la data de 21.05.2015, respectiv la data de 25.05.2015 intimata a formulat și comunicat la dosar, întâmpinare, filele 45-54; la data de 11.06.2015, respectiv la data de 15.06.2015 petenta a înaintat la dosar, răspunsul la întâmpinare, filele 59-64, 64-74.
În ședință publică, instanța supune dezbaterilor excepția de inadmisibilitate invocată de către partea intimată prin întâmpinare.
Consilierul juridic al părții intimate solicită admiterea excepției de inadmisibilitate cu privire la promovarea acestei plângeri contravenționale.
Consilierul juridic al părții petente solicită respingerea excepției. Solicită instanței să observe că dreptul acesteia de a formula plângere contravențională este reglementat de art.31 din Ordonanța de Guvern 2/2001.
Mai mult față de cele susținute de intimată de trimitere a procesului verbal de contravenție în instanță, se poate dispune la suspendarea prezentei cauze și nu la invocarea unei excepții de inadmisibilitate.
Apreciază că nu poate fi îngrădit dreptul acesteia de a formula plângere contravențională față de un proces verbal de contravenție, astfel cum este reglementat prin lege.
Consilierul juridic al părții intimate depune la dosarul cauzei, practică judiciară în sensul celor susținute, filele 81-90.
Consilierul juridic al părții petente, în replică, arată că soluția invocată de partea adversă nu este încă definitivă.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe aspectul excepției de inadmisibilitate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 21.04.2015, sub dosarul nr._ petenta B. ROMÂNEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR BUCUREȘTI a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plangerii formulate împotriva Procesului verbal de contraventie . nr._/19.03.2015 comunicat in data de 03.04.2015, să ia act de faptul ca potrivit prevederilor art. 32 alin.3 din OG 2/2001 plangerea, suspenda executarea; să constate prescrierea faptei contraventionale și să dispună anularea Procesului verbal de contraventie . nr._/19.03.2015;
În fapt, în motivarea cererii petenta a arătat că prin procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._/19.03.2015 despre care a luat la cunostinta in data de 03.04.2015, intocmit de catre A. N. pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti, ca urmare a reclamatiilor nr. 1934/25.02.2015 formulata de petentul L. F. A., nr. 1405/10.02.2015 formulata de petentul L. M., nr. 1866/24.02.2015 formulata de petentul SALBATECU D. si nr. 591/12.01.2015 formulata de petentul V. V., se retine ca:
-..”in ciuda faptului ca banca a avut acces la informatii ce puteau sa conduca la suspiciunea riscului ce poate duce la cresterea cursului valutar, acest lucru nu a fost prezentat si clientilor pentru a preveni . de plata. Cu toate acestea, dupa aparitia acestei situatii banca impune conditii dure.”
-‘in privinta impactului dramatic pe care l-a avut asupra consumatorului cresterea cursului valutar, observam ca banca nu a respectat prevederile Regulamentului bancii national nr. 17/12.12.2012..”
-“Riscurile aferente contractelor de credit incheiate pentru o moneda straina au fost si sunt bine cunoscute de catre institutiile bancare, cu atat mai mult cu cat chiar B. N. a Romaniei a prevazut in anul 2012 obligarea acestora la informa consumatorii in acest sens fiind si prevederile art. 7 din regulamentul BNR nr. 17/2012.”
-“Data savarsirii faptelor este data incheierii contractelor 14.08.2008, 21.08.2008, 12.08.2008, 07.04.2008 de catre penet cu banca, fapta care la momentul analizarii este continua conform art. 13 alin 2 din OG 2/2001.”
Petenta a susținut că fapta contraventionala nu este identificata, nu este descrisa si nu este incadrata in vreun text de lege care sa prevada ca acea fapta constituie contraventie.
Trebuie remarcat ca desi agentii constatatori ai intimatei au semnat si transmis un Proces verbal de contraventie, in cuprinsul acesteia si in locul special pentru descrierea contraventiei nu este descrisa nicio fapta. Se face doar mentiunea generica “Legea nr.193/2000”, lege care insa nu stabileste contraventii, ci reglementeaza materia clauzelor abuzive in contractele de credit de consum.
Intimata isi motiveaza sustinerile pe aplicarea Regulamentului BNR nr.17/2012 asupra contractelor verificate, desi acestea preexistau regulamentului invocat. In conformitate cu prevederile art.26 din Regulamentului BNR nr.17/2012,împrumutatorii se vor conforma obligatiilor ce le revin potrivit cap.II (n.n. art.7-9 fac parte din Cap.II) in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a regulamentului .
Intimata, prin aplicarea retroactiva a prevederilor Regulamentului BNR nr.17/2012 doreste sa extinda in mod ilegal aplicarea acestuia si la contractele in curs, preexistente intrarii in vigoare a acestui act normativ, incalacand flagrant principiul constituional al neretroactivitatii legii.
Pe fond a arătat că băncile au obligatia de informare prevazuta in art.7 din Regulamentul BNR nr.17/2012, modificat prin Regulamentul BNR nr.2/2015 doar de la data intrarii in vigoare a acestui regulament.
Informarea se realizeaza particularizat pentru fiecare solicitare de credit, ceea ce inseamna ca o simpla clauza in contract cu privire la un eventual impact pe riscul valutar nu este suficient, fiind necesar ca informarea pe impact sa fie particularizata la fiecare solicitant si nu s-ar putea face pe intreg portofoliul existent la data intrarii in vigoare a regulamentului;
B. trebuie sa furnizeze aceste informatii cu 15 zile inainte de semnarea contractului de credit, cu exceptia cazului in care solicitantul declara in scris ca doreste reducerea acestui termen;
Obligatia de conformare cu aceasta procedura de informare este doar pentru solicitarile de credit ulterioare intrarii in vigoare a acestui regulament.
De asemenea, la data contractarii creditelor ce au fost supuse controlului, era in vigoare Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, care la art. 3 alin. 2 si 3 prevede ca “Toate celelalte operatiuni între rezidenti care nu fac obiectul alin. (1) si (1 ind.1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda nationala (leu), fie în valuta. Operatiunile prevazute la alin. (2) si în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua si în valuta, numai pe baza acordului de vointa al partilor.”, acord existent in situatiile de fata si dovedit prin contractele de credit semnate de petenti.
In Anexa 1 din regulament sunt indicate operatiunile ce pot fi efectuate, printre care si rambursarea creditelor si a imprumuturilor.
Acordarea de credite in valuta si respectiv incasarea ratelor de credit in valuta nu incalca astfel principii ale regulamentului valutar.
In plus, reglementari precum Norma BNR nr. 10/2005, Norma BNR nr. 20/2006, Regulamentul BNR nr. 3/2007, au stabilit cadrul in care se pot acorda credite catre consumatori, fara limitari din perspectiva monedei in care se acorda creditele.
Legislatia interna a fost in concordanta cu angajamentele asumate de Romania fata de partenerii sai externi, tarile membre ale Uniunii Europene, fata de care s-a angajat sa liberalizeze circulatia marfurilor, in conformitate cu acquisul comunitar aferent liberei circulatii a capitalurilor.
Consideră că legiuitorul a înteles să excludă din categoria clauzelor potential abuzive, clauzele care permit modificarea pretului contractului, chiar dacă pretul final este”prea mare” în raport cu pretul convenit la momentul încheierii contractului, în cazul în care ”pretul este legat de fluctuatiile ...unei rate de schimb pe piata financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla”, tocmai datorită specificitătii acestor contracte.
Această fluctuatie a ratei de schimb nu poate fi controlată de bancă, ca vânzător al unui produs bancar, astfel că ne aflăm în ipoteza de exceptie prevăzută de Legea nr. 193/2000.
De asemenea, banca nu putea sa prevada cresterea riscului valutar, asa cum in mod neintemeiat si nedovedit retine intimata in cuprinsul procesului verbal de contraventie, in realitate nimeni nu putea sa prevada acest lucru.
Imprumutatii au ales sa se imprumute in moneda aleasa (CHF, EURO), având de ales la acel moment din mai multe oferte de creditare aflate pe piata. Au ales, exprimandu-si vointa, datorita costurilor mai scazute la acel moment, simtindu-se probabil pe o pozitie de superioritate fata de cei care au ales sa contracteze in LEI si care aveau costuri mai mari. A fost asadar optiunea lor, constienti fiind ca se imprumuta . decat cea in care realizeaza veniturile si constienti de fapul ca vor depinde, pe toata durata contractului de credit, de cursul de schimb al valutei creditului.
Nici o banca comerciala nu controleaza, nu a controlat si nu poate controla cursul valutar.
Riscul valutar asumat de imprumutati odata cu semnarea contractului si utilizarea creditului in valuta, nu transforma contractul .. Semnificativ este faptul ca atat Codul civil din 1864 (art. 1578) cat si Noul cod civil (art. 2164) consacra in materia imprumutului principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul trebuie sa inapoieze suma nominal primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia. Principiul nominalismului este traditional in contractele de imprumut.
În baza acestui principiu se considera că debitorul va fi obligat să își achite datoria față de creditor cu suma nominală la care este obligat, art. 1578 din Codul Civil dispunand: “Obligația ce rezultă din împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății”.
Riscul valutar rezultat din raportarea valutei la leul romanesc, pe care de altfel imprumutatii l-au cunoscut inca din faza precontractuala incheierii contractelor de credit in momentul in care, au solicitat, acordarea unui credit in valuta, este suportat de catre acestia in temeiul prevederilor legale prevazute de art.1578 din Codul civil, si nu in temeiul unei pretinse clauze abuzive. Intrucat principiul nominalismului este unul legal, exceptiile de la acest principiu nu pot fi instituite pe cale jurisprudentiala, ci doar legala.
In drept, au fost invocate dispozitiile OG 2/2001, OUG 50/2010, Legea 288/2010;Regulamentul BNR nr.17/2012.
La dosar, petenta a anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 9-36.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 25.05.2015 intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în baza excepțiilor invocate, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția inadmisibilității promovării contestației depuse de către contestatoarea B. ROMÂNEASCĂ SA, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/19.03.2015.
Conform dispozițiilor exprese și imperative înscrise în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori:
Art. 11. - Organele de control abilitate încheie procesele-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de profesionist.
Art. 12. - (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.
Art. 13. - (1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanța va aplica și amenda contravențională prevăzută la art. 16.
(3) Dacă instanța constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”
Având în vedere prevederile legii speciale, a învederat instanței de judecată faptul că deși acest act normativ se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în ceea ce privește regulile procedurale ce trebuie urmate în vederea soluționării aspectelor reținute prin procesele verbale de constatare a contravențiilor are reglementări speciale ce se impun a fi urmate cu rigurozitate.
Mai mult, a apreciat că atât timp cât legea specială îngrădește dreptul organului constatator a dispune atât cu privire la analizarea detaliată a faptelor considerate a avea caracter contravențional cât mai ales cu privire la sancțiunea corespunzătoare aplicabilă, nu se poate spune că ne aflăm în prezența unui act administrativ contestabil, acesta neconținând, în mod obiectiv, legal, elementele esențiale promovării unei astfel de acțiuni pe cale de instanță.
A precizat faptul că procesul-verbal contestat este deja înaintat instanței de judecată în vederea constatării posibilelor clauze abuzive, cauza având nr._/3/2015, înregistrată la Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal.
Astfel, a apreciat că plângerii contravenționale îi lipsește însuși obiectul dedus judecății, și prin urmare a considerat cererea formulată de către contestatoarea B. ROMÂNEASCA SA ca fiind inadmisibilă, sens în care a solicitat să se dispună respingerea acesteia.
Intimata a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentei, motivând că, potrivit art. 36 Noul Cod de Procedură Civilă calitatea procesuală reprezintă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistentă drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
A precizat faptul că procesul-verbal de constatare a fost încheiat în baza Legii 193/2000, în sensul constatării de către instanță de judecată a unor posibile clauze abuzive, nefiind aplicată o sancțiune, potrivit art. 13, alin. 2 care prevede faptul că “instanța va aplica și amenda contravențională prevăzută la art. 16. “
O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 1 face o definiție astfel „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”, coroborat cu art. 3, alin. 1 „Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor. (2) Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții”, astfel reiese în mod evident faptul că petenta se află într-o gravă eroare privind cadrul procesual.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de Procedură Civilă, H.G. nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța la termenul de judecată din data de 22.09.2015 a supus dezbaterii excepția de inadmisibilitate invocată de către intimată prin întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma excepției inadmisibilității invocată de pârâtă instanța reține următoarele:
Petenta a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea plangerii formulate împotriva Procesului verbal de contraventie . nr._/19.03.2015 comunicat in data de 03.04.2015, să ia act de faptul ca potrivit prevederilor art. 32 alin.3 din OG 2/2001 plangerea, suspenda executarea; să constate prescrierea faptei contraventionale și să dispună anularea Procesului verbal de contraventie . nr._/19.03.2015, calea procesuală aleasă fiind plângerea contravențională reglementată de disp. 31 și urm. din OG 2/2001 –dreptul comun în materie contravențională.
Instanța învederează disp. Art. 11 din Legea 193/2000 - Organele de control abilitate încheie procesele-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de profesionist.
Art. 12. - (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.
Art. 13. - (1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare,precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), instanța va aplica și amenda contravențională prevăzută la art. 16.
(3) Dacă instanța constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”
Conform Art. 16 (2) din Legea 193/2000: Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 27-29.
Astfel, procesul verbal în litigiu nu poate fi contestat pe calea dreptului comun consacrat de OG 2/2001, acest putând fi cenzurat de instanță în condițiile art. 13 din Legea 193/2000 coroborat cu disp. art.16 din același act normativ.
Potrivit disp. art. 31 din OG 2/2001 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia., situație distinctă de cea din speță, nefiind vorba despre un proces-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.
Totodată instanța mai reține că prin această măsură nu este îngrădit accesul liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie, petenta nefiind împiedicată să beneficieze nici de garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO, atâta timp cât legea prevede o cale prin care procesul verbal menționat să fie cenzurat.
În consecință instanța pentru motivele arătate va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de inadmisibilitate.
Respinge cererea formulată de petenta B. ROMÂNEASCĂ SA MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE cu sediul social in Bucuresti, Eurotower Building, ..11, etaj 4,5,6 si 7, sector 2, inregistrata in Registrul Institutiilor de Credit sub nr. RB-PJR-40-017/18.02.1999 si la Registrul Comertului sub nr. J40/_/1992, CUI_ și pe intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în București, ., Sector 1, CUI_, cont bancar RO94TREZ__ deschis la ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./5ex./29.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7310/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9138/2015.... → |
|---|
