Pretenţii. Hotărâre din 22-07-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 8013/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 26.06.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanta F. R. L. și pe pârâta S.C. V. România S.A.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantele reclamantei, avocat D. S., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 12), reprezentantul pârâtei, avocat Ș. E., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 55).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Cauza a fost repusă pe rol pentru ca părțile să precizeze dacă s-a procedat la demararea / finalizarea demersurilor privind analizarea / reanalizarea / negocierea comisionului/comisioanelor contestat/contestate în cauză, conform ofertei efectuate pentru clienții pârâtei, astfel cum aceasta este expusă în cadrul comunicatului de presă din data de 07.04.2015.

Reprezentanta reclamantei depune înscrisuri și arată că s-a solicitat pârâtei să se comunice dacă există disponibilitatea acesteia pentru soluționarea amiabilă a litigiului, dar nu s-a primit niciun răspuns.

Reprezentantul pârâtei arată că a transmis reprezentanților băncii susținerile reclamantei, însă dacă aceasta nu se duce la bancă, apărătorul din prezenta cauză nu poate face o ofertă în numele băncii. Banca pârâtă face oferte personalizate, dar în situații în care clienții merg la bancă.

Reprezentanta reclamantei apreciază că nu există o disponibilitate din partea pârâtei; ar fi dorit o soluționare amiabilă, însă nu este de acord cu amânarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantei arată că se mențin concluziile formulate la termenul trecut și solicită admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.

Reprezhentantul pârâtei arată că se mențin concluziile formulate la termenul trecut și solicită respingerea cererii de chemare în judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 03.07.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 03.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanta F. R. L. și pe pârâta S.C. V. România S.A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 09.07.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 09.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanta F. R. L. și pe pârâta S.C. V. România S.A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2015. Ulterior, pentru același motiv, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.07.2015.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 16.07.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 16.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanta F. R. L. și pe pârâta S.C. V. România S.A.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 22.07.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar număr_

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. 8013

Ședința publică din data de 22.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanta F. R. L. și pe pârâta S.C. V. România S.A.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014 sub nr._, reclamanta F. R. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. V. România S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor privind comisionul de risc și eliminarea din Convenția de credit nr._/21.05.2008 a art. 5 lit. a) din Condițiile Speciale, să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate cu acest titlu în cuantum de 22.521,44 CHF, echivalentul a 81.971,29 lei la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, calculate de la data recuperării integrale a acestora, constatarea nulității absolute și eliminarea art. 4 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției prin care pârâta a instituit comisionul de penalizare de 2% flat.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a procedat la perceperea unui comision risc/administrare în condițiile în care acesta reprezintă o dobânda deghizată – clauze abuzive în raport de prevederile art. 2 pct. 12, pct.16, art. 9 indice 3 din O.G. nr. 21/1992.

De asemenea, a menționat că, în cauză, comisionul de penalizare de 2% flat nu se numără printre comisioanele permise, impunându-se eliminarea acestuia; banca percepe concomitent o dobânda penalizatoare reprezentând rata dobânzii curente+5% p.a.

În susținere, a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu.

La dosar au fost depuse înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâta S.C. V. România S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanta, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat, în esență, că, în cauză, comisionul de risc este în concordanță cu prevederile legale aplicabile contractelor în general și de credit, în special, face parte atât din obiectul contractului de credit cât și din clauzele ce exprima cerințele de preț și plată, sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil și nu pot crea vreun dezechilibru juridic.

A menționat că actul adițional nr. 2/09.12.2013 la convenția de credit a fost încheiat în deplină cunoștința de cauză, fiind realizata o restructurare a creditului; interpretarea clauzei de la art. 4 lit. a coroborată cu art. 4 lit. b din Condițiile Speciale, conduce la ideea că acel comision de penalizare este tot o dobândă penalizatoare.

În susținere, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu; a anexat înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâta.

A menționat că din înscrisurile depuse de pârâtă și întâmpinarea formulată de aceasta nu se justifică existența și cuantumul comisionului de risc, acesta fiind o dobândă deghizată care nu a fost negociată în mod direct cu consumatorul.

Instanța a încuviințat pentru părți probele cu înscrisuri și interogatoriu.

La dosar au fost depuse înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Între reclamanta F. R. L., în calitate de împrumutat și pârâta S.C. V. România S.A., în calitate de împrumutător, s-a încheiat Convenția de credit nr._/21.05.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 147.494 CHF pentru o perioadă de 216 luni; la contract a fost atașat un plan de rambursare, în care părțile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutatul era obligat să o achite către bancă.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) din Condițiile Speciale ale Convenției, dobânda este de 3,99 % pe an, iar D., de 7,43%.

Clauza contractuală inserată în art. 5 lit. a) din Condițiile Speciale ale Convenției, denumită marginal „Comision de risc” are conținutul – „0,22%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenții de credit” și clauza contractuală inserată în art. 3.5 din Condițiile Generale ale Convenției, denumită marginal „Comisionul de risc”, are conținutul – „Pentru punerea la dispoziție a creditului, Împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la solul creditului, care se plătește lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”.

Ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, pârâta a efectuat demersuri în vederea armonizării dispozițiilor contractuale la dispozițiile ordonanței menționate, în sensul înlocuirii denumirii clauzei referitoare la comisionul de risc cu aceea de comision de administrare credit. Potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, perceperea comisionului de administrare credit este permisă în mod expres.

Totodată, instanța reține că în cauza C-143/13, M. și M., C.J.U.E. a reținut că «art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal – și care sunt identice cu cele ce formează obiectul cauzei de față -termenii „obiectul [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte”, nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care (…) prevăd un „comision de risc” perceput de acesta. Revine însă instanței de trimitere sarcina să verifice această calificare a clauzelor contractuale menționate, având în vedere natura, economia generală și stipulațiile contractelor vizate, precum și contextul juridic și factual în care se înscriu acestea».

Instanța, având în vedere probele administrate, reține că sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru a considera prevederile contractuale ce instituie comisionul de risc drept clauze abuzive, deoarece acestea creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În sensul menționat, se observă că, deși reclamanta a cunoscut cuantumul comisionului de risc la momentul încheierii contractului de credit, nu a avut posibilitatea de a modifica sau de a exclude această clauză din contract. Totodată, riscul acoperit prin perceperea acestui comision nu este definit/explicat în cuprinsul convenției de credit, deși suma percepută cu acest titlu este semnificativă, fiind calculată într-un procent de 0,26% din soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată durata convenției. Art. 3.5 din Convenție menționează doar că acest comision este perceput „pentru punerea la dispoziție a creditului”.

Totodată, instanța are în vedere, conform art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000, natura serviciilor prestate de pârâta instituție bancară, factorii care au determinat încheierea contractului, precum starea de nevoie a consumatorului, precum și celelalte clauze ale contractului.

Față de aceste elemente, instanța constată că pârâta a majorat costul creditului, făcând obligația împrumutatului mai oneroasă, ceea ce a determinat crearea unui dezechilibru semnificativ între obligațiile părților, clauza servind doar intereselor pârâtei, fără a da posibilitatea reclamantei să verifice dacă riscul s-a produs, care este natura acestui risc, dacă suma solicitată este necesară și proporțională cu riscul acoperit și dacă acest pretins risc nu putea fi acoperit prin celelalte sume plătite de consumatori cu titlu de dobândă, de comisioane sau prin garanțiile constituite.

Susținerile referitoare la posibilele riscuri acoperite nu pot fi considerate întemeiate câtă vreme respectivele riscuri nu sunt identificate și explicate în contract, ceea ce ar fi adus clauzei caracterul inteligibil și previzibil. Totodată, lit. g) din lista anexă la Legea nr. 193/2000 caracterizează drept abuzive și acele clauze care dau comerciantului dreptul exclusiv să interpreteze clauzele contractuale, astfel că interpretarea oferită de pârâtă nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care, în caz de dubiu, interpretarea trebuie realizată în favoarea consumatorului.

De asemenea, legea internă de transpunere cere, conform art. 1 alin. 1, ca orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru prestarea de servicii să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate.

În plus, se rețin și prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în cuprinsul cărora nu se enumeră și comisionul de risc. Chiar dacă acest act normativ nu se aplică și contractelor în curs de executare, voința legiuitorului, chiar ulterioară, poate ajuta la interpretarea unui contract în derulare și poate constitui un element care să sprijine concluzia că această clauză are un caracter abuziv, în baza Legii nr. 193/2000, act normativ ce era în vigoare la data încheierii contractului.

În ceea ce privește aspectul caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 4 lit. a din condițiile speciale ale convenției care stipulează că banca poate percepe un „comision de penalizare de 2% flat, dar cel puțin CHF 25, calculat la valoarea sumelor datorate și neplătite la scadențe, plătibil în maxim 5 zile de la data scadenței, instanța retine că aceste dispoziții au de asemenea caracter abuziv în condițiile în care pentru întârzierile la plata ratelor peste data scadenței banca percepe o dobândă penalizatoare potrivit dispozițiilor art. 4 lit. b, împrumutatul fiind deci penalizat de două ori pentru aceeași faptă, respectiv întârzierea la plată peste data scadenței, aspect ce conferă caracter abuziv acestei dispoziții.

Față de toate aceste aspecte, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va anula clauzele cuprinse în art. 5 lit. a și în art. 4 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/21.05.2008, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 81.971,29 lei reprezentând contravaloarea comisionului de risc încasat, calculat până la data de 30.04.2014, la plata în continuare a sumei reprezentând comision de risc, până la data încetării încasării acesteia, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate până la data recuperării integrale a sumelor reprezentând comisionului de risc.

În temeiul art. 453 C.p.civ., instanța, având în vedere culpa procesuală, va obliga pârâta la plata sumei de 4.466,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, către reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. R. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „D. S.” în sector 1, București, .. 16-18, parter, . cu pârâta S.C. V. România S.A., CUI_, cu sediul în sector 2, București, ., ..

Anulează clauzele cuprinse în art. 5 lit. a și în art. 4 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/21.05.2008.

Obligă pârâta la plata sumei de 81.971,29 lei reprezentând contravaloarea comisionului de risc încasat, calculat până la data de 30.04.2014, la plata în continuare a sumei reprezentând comision de risc, până la data încetării încasării acesteia, precum și la plata dobânzii legale aferente, calculate până la data recuperării integrale a sumelor reprezentând comisionului de risc.

Obligă pârâta la plata sumei de 4.466,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanta.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Pentru grefier de ședința, aflat în C.M., semnează Grefier Sef

Red./ Th.red. ADB/14.10.2015

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7964/2015. Judecătoria...		Întoarcere executare. Încheierea nr. 17/2015. Judecătoria... →

Pretenţii. Hotărâre din 22-07-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Hotărâre din 22-07-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI