Pretenţii. Încheierea nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1713/2015
Nr. unic dosar:_ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 09.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. V.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul G. N. și pe pârâta ANAF- DGFP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocatul reclamantului, lipsind pârâta.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, în raport de întâmpinarea formulată de pârâtă(fila 20 dosar),dispune modificarea citativului și a mențiunilor din Programul Ecris, în sensul că pârâtă în cauză va fi Direcția R. a Finanțelor Publice București și nu ANAF.
Verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 alin.1, art. 94(j) și art. 107 alin.1 C.proc. civ., instanța se constată competentă genera, material și teritorial să judece cauza de față. Totodată, instanța acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul reclamantului solicită administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.proc.civ., instanța o încuviințează atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă și nemaifiind alte cereri prealabil formulate sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune restituirea impozitului nedatorat în sumă de 5040 lei, urmare a neîncasării de către reclamant a unei părți din venitul obținut cu titlu de chirie, precum și restituirea dobânzii legale de la data formulării cererii și până la restituirea efectivă. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 357 lei taxă judiciară de timbru și 500 lei onorariu de avocat. Astfel arată reclamantul prin avocat că obligația de plată trebuie raportată la baza de impunere reală. Reclamantul a solicitat restituirea impozitului achitat în plus, pentru o sumă neîncasată ca chirie în anul 2009. P. deciziile de impunere s-a stabilit că reclamantul ar avea de achitat pentru tot anul_ lei. Acesta a achitat întreaga sumă, iar pentru perioada septembrie-decembrie 2009, reclamantul nu a primit contravaloarea chiriei de la chiriaș. În aceste condiții reclamantul este păgubit pentru că a achitat un impozit pentru o sumă pe care nu a încasat-o.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.02.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 09.02.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar:_ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1713
Ședința Publică din data de 13.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. V.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul G. N. și pe pârâta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 09.02.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 13.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.07.2014, reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând restituirea impozitului nedatorat statului în sumă de 5040 lei ca urmare a neîncasării a unei părți din venit de la ., falimentat la cererea sa. De asemenea a solicitat și dobânda legală de la data formulării cererii și până la plata efectivă a sumei datorate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că urmare a contractului de închiriere înregistrat la ANAF, a achitat impozit conform deciziei de impunere nr._/ 06.04.2009.
Reclamantul a menționat că la data de 01.01.2010 contractul a fost reziliat prin acordul părților. Baza de impozitare a fost de 105.000 lei. La această bază de impunere, după scadența cheltuielilor forfetare, impozitul datorat statului era de_ lei. În anul 2009 reclamantul a achitat, cu titlu de impozit suma de_ lei, adică impozitul integral.
A adăugat că întrucât chiriașul nu a achitat chiria pentru o perioadă de 4 luni, în valoare de_ lei, trebuia să achite un impozit de 6300 lei, aferent sumei încasate efectiv.Față de suma datorată, de 7560 lei, reclamantul a arătat că a achitat suma de_ lei, adică mai mult cu 5040 lei, sumă ce formează obiectul prezentei acțiuni.
În drept, au fost invocate disp. art. 1635 și urm C.civ. și art. 117 lit. b și e și art. 7(2) și 7(3) C.proc.fisc.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat intimata că prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009, organul fiscal a stabilit plăți anticipate cu titlu de impozit în sumă de_ lei, astfel: 4200 lei cu termen de plată 15.06.2009, 4200 lei cu termen de plată 15.09.2009, 4200 lei cu termen de plată 15.12.2009.
Intimata a menționat că reclamantul a efectuat plăți în contul venituri din cedarea folosinței bunurilor în sumă totală de 12.600 lei prin chitanța nr._/16.06.2009 în sumă de 4200 lei, chitanța nr._/16.09.2009 în sumă de 4200 lei și chitanța nr._/29.04.2010. In ceea ce privește plățile anticipate cu titlu de impozit si diferențele de impozit anual de regularizat, acestea se individualizează de către organul fiscal prin decizii de impunere care produc efecte juridice din momentul în care sunt comunicate contribuabilului. Plățile anticipate se efectuează în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. De asemenea, în vederea definitivării impunerii de către organul fiscal, persoana care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor are obligația depunerii, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, a formularului 200 „Declarație privind veniturile realizate."
A mai precizat că cererea reclamantului de restituire a sumei este neîntemeiată, motivată și de faptul că acesta nu a depus la organul fiscal teritorial documentul de reziliere a contractului de închiriere, în termen de 5 zile de la data încheierea acestuia Având în vedere faptul că reclamantul, pe de o parte, nu a depus organului fiscal dovada rezilierii contractului și, pe de altă parte, a plătit la data de 29.04.2010 impozitul realizat prin cedarea folosinței bunurilor, a apreciat că cererea este nejustificată.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile ca să fie obligată la plata acestora. De asemenea, la stabilirea onorariului de avocat, trebuie ținut cont de gradul de complexitate a speței și de efortul concret al avocatului reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din codul de procedură civilă și pe reglementările Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
La data de 10.12.2014, reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței să înlăture apărările intimatei, deoarece termenul de 5 zile pentru depunerea acordului de reziliere a contractului de închiriere nu are relevanță în cauză, pentru că rezilierea operează de la data de 01.01.2010, deci pentru viitor, ori cererea sa are în vedere restituirea impozitului achitat în plus pe perioada septembrie – decembrie 2009.
În urma analizării probelor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între reclamant, în calitate de proprietar, și numita ., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, la data de 01.01.2010, un contract de închiriere nr._ (f. 5), contract care a fost înregistrat la AFP Sector 2 sub nr._/04.03.2009. Prin acest contract, chiriașul a primit în folosință spațul în suprafață de 170 mp și 2 dependințe în suprafață de 30 mp, respectiv de 600 mp de pe bvd. I. M. nr. 307, pentru care s-a obligat să plătească o chirie lunară de 10.500 lei. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani, de la data de 05.03.2009 până la data de 05.03.2010.
La data de 06.04.2009, intimata a emis decizia de impunere pe numele reclamantului în privința veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, în total stabilind plăți anticipate cutitlu de impozit în cuantum de 12.600 lei (f. 6). Prin această decizie de impunere, intimata a prevăzut că reclamantul datorează trimestrial suma de 4.200 lei. Conform chitanțelor depuse la dosar, reclamantul a achitat de 3 ori câte 4200 lei, în total suma de 12.600 lei pentru anul 2009, pentru perioada septembrie – decembrie 2009 fiind achitată suma de 4200 lei la data de 15.09.2009
La data de 20.10.2010, reclamantul a emis o notificare către chiriașul ei, prin care i-a reproșat neplata chiriei pentru perioada septembrie 2009 – ianuarie 2010, arătând că îi datorează chiriașul suma de 52.500 și informându-l că dacă nu îi achită suma până la data de 05.02.2010, notificarea constituie preaviz de reziliere a contractului de închiriere (f. 9).
Instanța are în vedere dispozițiile art. 249 C.proc.civ., potrivit cu care cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Ori, din mijloacele de probă administrate în cauză de reclamant, instanța reține că acesta nu a depus la organele fiscale acordul de încetare a contractului de închiriere sau măcar declarația pe proprie răspundere a reclamantului contribuabil în sens că a fost reziliat contractul de închiriere, cu anexarea documentelor doveditoare, în baza căruia acestuia i-ar fi putut fi restituit impozitul achitat pe perioada indicată în cerere, astfel după cum a subliniat în mod corect pârâta, după cum prevede și art. 171 ind. 1 din Normele metodologice de aplicare a C.fisc. Susținerea reclamantului în sensul că a făcut toate demersurile legale ca să încaseze chiria, precum și mențiunea făcută pe contractul de închiriere „de acord cu rezilierea începând cu data de 01.01.2010” (f. 5) nu sunt aspecte de natură să atragă încetarea contractului de închiriere începând cu luna septembrie 2009, de când susține reclamantul că societatea chiriașă nu a mai plătit chiria, cu atât mai mult cu cât în contractul de închiriere nu este prevăzut vreun pact comisoriu de gradul IV, care să facă posibilă rezilierea contractului fără intervenția instanței.
Concluzionând, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi avut loc rezilierea sau încetarea contractului de închiriere prin acordul părților și, prin urmare, cu atât mai puțin că reclamantul a adus la cunoștința pârâtei aceste aspecte, pentru a i se putea restitui impozitul, motiv pentru care va respinge prezenta cerere ca fiind neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 453 al. 1 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală exclusivă a reclamantului în formularea acțiunii de față, instanța va respinge cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului G. N., domiciliat în București, sector 2, ., formulată în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.V/Tehnored. MI/2 ex./25.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
