Pretenţii. Sentința nr. 2681/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2681/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2681/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2681

Ședința publică din data de: 06.03.2015

Instanța constituită din:

Președinte: A. M.

Grefier: A.-M. I.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta A. V. în contradictoriu cu pârâtul T. I..

Dezbaterile asupra fondului cauzei și asupra excepției prescripției au avut loc în ședința publică de la data de 20.02.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 06.03.2015, când, în aceeași compunere,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30.05.2014 sub nr._, reclamanta A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. I., obligarea pârâtului la plata sumei de 5128 lei reprezentând jumătate din totalul cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București în sumă totală de_ lei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pârâtul T. I., este fostul său soț, iar în cursul anului 2008 s-au hotărât să definitiveze actele de proprietate ale imobilului nr.38A situat pe . București, imobilul teren pe care-1 dobândiseră împreună în timpul căsătoriei lor în anul 1971, printr-un înscris sub semnătură privată, după care au construit pe el casa depunând o acțiune la Judecătoria Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr.9501/12 octombrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Sectorului 2 București le-a admis acțiunea și a constatat dobândirea de către părți a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului și prin accesiune asupra casei.

A mai arătat reclamanta faptul că toate cheltuielile de judecată pe care le-am făcut în dosarul sus menționat, respectiv: taxă de timbru, onorariu de experți și onorariu de avocat, le-am suportat singură, pârâtul T. I. angajându-se că-i dă jumătate din acești bani după obținerea hotărârii judecătorești.

S-a încrezut în promisiunile pârâtului T. I., mai ales că acestea au fost făcute de fată cu fiul lor T. I., precum și față de alte persoane, pe care oricând le poate aduce ca martore.

Din păcate, după obținerea hotărârii judecătorești și legalizarea acesteia la 29 iulie 2011 cu mențiunea definitivă și irevocabilă prin neapelare, pârâtul T. I. nu a mai vrut să-și recunoască angajamentul și să-mi restituie jumătate din banii cheltuiți, respectiv suma de 5123 lei, motiv pentru care i-a spus că-l va chema în judecată.

Înainte de a depune cererea de chemare în judecată, l-a chemat la mediator, fiind nevoie de trei - patru întâlniri pentru a-și da seama de caracterul neserios al pârâtului T. I., care la început a spus că este de acord cu medierea, pentru ca apoi să refuze fără nici o explicație orice înțelegere amiabilă. Chiar și după încheierea negocierilor la mediator, a întârziat cu depunerea cererii de chemare în judecată, sperând că fostul soț, pârâtul T. I., sfătuit și de fiul lor T. I., să revină la o gândire mai pragmatică, mai ales că imobilul va reveni în final atunci când noi nu vor mai fi copilului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1345 C.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și cu martori.

La data de 08.07.2014, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată reprezintă jumătate din cheltuielile pe care le-am făcut în Dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru obținerea Sentinței civile nr. 9501/12 octombrie 2013, sentință care reprezintă Titlul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 2, ., aflat în coproprietatea părților.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta este de rea credință, întrucât înscrisul sub semnătură privată are dată anterioară căsătoriei părților, iar în dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 2 București, au figurat amândoi foștii soți ca reclamanți, fără a se solicita cheltuieli de judecată.

În drept, întâmpinarea a fost motivată.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că este în drept a pretinde jumătate din cheltuielile efectuate pentru obținerea Sentinței civile nr. 9501/12 octombrie 2013, nefiind fondate susținerile pârâtului din întâmpinare.

În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriul, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză.

La termenul de judecată din 20.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele achitate anterior datei de 29.05.2011.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta A. V. și pârâtul T. I. au fost căsătoriți în perioada 1979 -1999 (f. 77).

După desfacerea căsătoriei, la data de 04.04.2008, aceștia au promovat o acțiune de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în București, ., sector 2, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 9501/12.10.2010 pronunțată în acest dosar a fost admisă acțiunea formulată de părțile din prezenta cauză, respectiv A. V. și T. I., constatându-se dobândirea de către aceștia prin efectul uzucapiunii de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 m.p. situat în București, ., sector 2, iar prin efectul accesiunii imobiliare artificiale a dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe teren.

Având în vedere această sentință, respectiv faptul că s-a constatat că ambele părți sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra terenului și construcției anterior menționate, susținerile pârâtului în sensul că acestea sunt dobândite anterior căsătoriei cu reclamanta sunt irelevante, contravenind hotărârii judecătorești și punând în discuție puterea de lucru judecat a acesteia.

Prin urmare, față de calitatea acestora de reclamanți, foștii soți trebuiau să suporte împreună cheltuielile determinate de litigiul finalizat cu recunoaștere dreptului lor de proprietate asupra imobilului și asta indiferent de faptul că au solicitat sau nu cheltuieli de la partea adversă. Se mai reține că părțile sunt ținute să suporte în mod egal aceste cheltuieli nefăcându-se dovada unor cote diferite.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de față reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 5128 lei reprezentând jumătate din totalul cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, cheltuieli detaliate în precizarea depusă la data de 08.07.2014 (f. 33-34).

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele achitate anterior datei de 29.05.2011 invocată din oficiu de instanță, se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Sumele achitate de reclamantă pentru soluționarea litigiului anterior menționat trebuiau suportate în proporție egală de părți în chiar momentul în care era datorată fiecare din sume, indiferent de admiterea sau respingerea acțiunii. Soluția procesului interesa numai măsura în care cheltuielile puteau fi solicitate părții adverse, fără a avea nicio relevanță din perspectiva obligației reclamanților din acel litigiu de a suporta împreună aceste cheltuieli.

Așadar, din chiar momentul efectuării fiecărei plăți reclamanta cunoștea sau trebuia să cunoască atât suma, cât și persoana care o datorează, acela fiind momentul începerii curgerii termenului de prescripție conform art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în condițiile în care este o prescripție începută în temeiul acestui act normativ). Prin urmare, se reține că termenul de prescripție începe să curgă de la data plății fiecărei sume solicitate și se împlinește în 3 ani din acel moment.

În consecință, se constată că, întrucât acțiunea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014, sumele solicitate în cauză, aferente plăților efectuate anterior datei de 29.05.2011 (3 ani anterior introducerii acțiunii), sunt prescrise.

Totodată, se mai reține că susținerile reclamantei în sensul că pârâtul a recunoscut sumele pretinse, întrerupându-se termenul de prescripție, nu sunt dovedite, în cauză neprobându-se incidența vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție.

Prin urmare, instanța constată că excepția invocată este întemeiată, acțiunea urmând a fi respinsă ca prescrisă în privința sumelor achitate anterior datei de 29.05.2011.

Pe fondul cauzei, se constată că singurele plăți rămase în discuție sunt următoarele: suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la data de 09.08.2011 (f. 50), suma de 3.000 lei reprezentând onorariu de avocat achitată la data de 29.12.2011 (f. 51), suma de 7 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la data de 03.01.2012 (f. 52) și suma de 14 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la data de 03.01.2012 (f. 53).

În privința cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata a jumătate din aceste sume, în temeiul îmbogățiri fără justă cauză, instanța constată că cererea este întemeiată.

Astfel, se reține că în privința plății efectuate la data de 09.08.2011 (sub imperiul Codului civil 1864) și în privința celorlalte plăți efectuate în perioada 29.12._12 analizate din perspectiva art. 1345 C.civ. 2009, sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, respectiv mărirea patrimoniului pârâtului, micșorarea patrimoniului reclamantei, existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtului și micșorarea patrimoniului reclamantei în lipsa unei cauze legitime și a unui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.

Prin urmare, instanța va obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.512,5 lei reprezentând cheltuieli determinate de dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, respectiv jumătate din sumele anterior menționate (cele neprescrise).

În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru de 110,87 lei, datorată în funcție de valoarea pretențiilor admise și onorariul de avocat în cuantum de 177 lei, acordat proporțional cu aceleași pretenții (f. 24).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele achitate anterior datei de 29.05.2011.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. V., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat S. F. din București, Splaiul Independenței, nr. 2K, .. 6, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul T. I., având C.N.P._, cu domiciliul în București, ., sector 2, privind plata acestor sume ca prescrisă.

Admite acțiunea privind sumele ulterioare datei de 29.05.2011.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.512,5 lei reprezentând cheltuieli determinate de dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru de 110,87 lei și onorariul de avocat în cuantum de 177 lei.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2015.

PREȘEDINTE: GREFIER:

A. M. A.-M. I.

RED. M.A./15.07.2015/4ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2681/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI