Pretenţii. Sentința nr. 4342/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4342/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4342/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4342
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții formulată de reclamanții K. L. V., cu domiciliul în sector 2, București, ., B. C. R. și B. M. E., ambii cu domiciliul în oraș B., .. 45, ., județul Ilfov, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. M. din București, .. 266-268, corp 60, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.,cu sediul în sector 2, București, ., . 10.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință publică din data de 30.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 06.04.2015, pentru data de 14.04.2015 și pentru data de astăzi, 20.04.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 07.11.2014 sub nr._ reclamanții K. L. V., B. C. R. și B. M. E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit la Secțiunea 7 „Obligațiile părților”, la art.7.1 lit. p) din Condițiile generale, coroborat cu Secțiunea 1 „Definiții” – „Riscul Valutar” și în consecință constatarea nulității absolute a acesteia;
2. stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la cursul de la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, potrivit art. 4.2, Condiții generale, Secțiunea Plăți din Convențiile de credit nr._/02.10.2007, nr._/20.12.2007 și nr._/06.09.2007;
3. denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;
4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că între reclamanți în calitate de împrumutați și pârâtă în calitate de Bancă s-au încheiat Convențiile de credit nr._/02.10.2007, nr._/20.12.2007 și nr._/06.09.2007, în moneda CHF, contractarea în moneda CHF prefigurând-se la acel moment cea mai avantajoasă alternativă la un credit în lei sau euro.
Aceștia au învederat că, clauza de risc valutar este o clauză abuzivă întrucât raportat la momentul încheierii contractului și la circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului, fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale.
Reclamanții au mai arătat că banca nu i-a informat niciodată cu privire la asumarea riscului valutar, ce implică acesta și nu le-a adus niciodată la cunoștință faptul că acest risc este suportat exclusiv de către împrumutat, cu toate că în cuprinsul art. 7.1 lit. p) din Condițiile generale ale Convenției de credit se prevede că „prin semnarea prezentei Convenții, Imprumutatul declară că a fost informat de existența Riscului Monetar și Riscului Valutar, pe care astfel înțelege să și le asume, în deplină cunoștință de cauză”, iar în definiția riscului valutar la art.1 din Condițiile generale, se arată clar că acest risc este suportat exclusiv de către împrumutat, astfel ”riscul valutar reprezintă potențialul efect negativ (i) constând în creșterea gradului de îndatorare (ii) generat de fluctuația ratelor de schimb și (iii) pe care l-ar putea avea de suportat Imprumutatul ca urmare a contractării Creditului și a rambursării acestuia/plății sumelor datorate în baza Contractului de Credit, într-o altă monedă decât moneda națională”.
Reclamanții au mai precizat că, la data semnării contractului de credit, nu au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință de riscul de hiper-valorizare a CHF, monedă instabilă, fenomen de altfel previzibil pentru experții financiari ai băncii, aceștia apreciind că omisiunea băncilor de a-i informa asupra riscului valutar constituie o încălcare a obligației de consiliere, aspru sancționată în dreptul european și național, întrucât fiind de natură să angajeze, din punct de vedere juridic, un consumator plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate.
Aceștia au mai învederat că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 constituie clauză abuzivă acea clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar alineatul 2 prevede că o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv; au arătat reclamanții că, contractul de credit încheiat cu pârâta este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care împrumutații nu au avut posibilitatea reală și efectivă de a influența condițiile de împrumut, iar prin încheierea contractului pârâta a urmărit cu bună-știință să pună în sarcina reclamanților toate riscurile posibile și viitoare, incerte.
Reclamanții au mai învederat că, potrivit art. 4.2, Condiții generale, Secțiunea Plăți, când moneda creditului, alta decât cea națională, fluctuează în sens crescător cu mai mult de 10% față valoarea acestuia de la data semnării Convenției, în vederea evitării continuării/majorării expunerii la Riscul Valutar, Banca are drepul, dar nu și obligația ca, în mod unilateral (a) să convertească în RON creditul acordat la cursul CHF/RON practicat de aceasta la momentul conversiei. În aceste condiții – au arătat reclamanții -, se impunea și se impune stabilizarea cursului valutar și convertirea în monedă națională, astfel încât să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți.
Dar, dat fiind caracterul comutativ al contractului de credit stipularea în cuprinsul său a unei clauze de risc valutar a fost apreciată de reclamanți drept contrară dispozițiilor legale întrucât, în lipsa unui acord al părților prin care să-și asume posibilitatea unui câștig sau a unei pierdei, contractul nu putea fi considerat aleatoriu cu consecința strămutării exclusive asupra împrumutatului a riscului generat de hiper-valorizarea CHF.
Reclamanții au mai arătat că, în temeiul art. 970 Cod civil, a Normei BNR nr. 17/2003, precum și a teoriei impreviziunii se impune revizuirea efectelor contractului și adaptarea contractului la noile împrejurări economice.
Referitor la capătul de cerere privind denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională, reclamanții au invocat prevederile art. 3 alin.1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar.
În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr.193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 970 cod civil și art. 453 Cod proc. civ.
În susținere, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei și au depus la dosarul cauzei copii conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: notificare privind transferul creanțelor; cerere încuviințare executare silită; act adițional nr.2/09.12.2011 la Convenția de credit nr._/02.10.2007; act adițional nr. 3/09.12.2011 la Convenția de credit nr._/20.12.2007; plan de rambursare B. C.-R.; ofertă V. nr. 4101/10.11.2011; proces-verbal Birou de mediator; Condiții speciale; Condiții generale; Convenția de credit nr._/20.12.2007; act adițional nr. 1/05.06.2009 la Convenția de credit nr._/20.12.2007; solicitare B. C.-R. nr._/28.01.2013 către V.; adresă V. nr._/27.02.2013 către B. C.-R. (fl. 10-100 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.1 pct. 2 Cod proc. civ., în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 11.02.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a învocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepția inadmisibilității capătului doi de cerere privind stabilizarea cursului valutar, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Privitor la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, pârâta a solicitat admiterea sa și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
Aceasta a mai arătat că prezenta acțiune cuprinde mai multe capete de cerere principale, între care constatarea caracterului abuziv al art. 7 lit. p, care privesc declarația imprumutatului cu privire la informarea și asumarea riscului monetar și valutar, precum și capătul de cerere privind denominarea în moneda națională a plăților.
S-a mai susținut că, în sistemul noului Cod de procedură civilă, instanța de drept competentă este tribunalul, iar pentru ca judecătoria să devină competentă este necesar ca obiectul acțiunii introductive să se regăsească între cazurile expres prevăzute de art. 94 Cod proc. civ.
Au fost invocate dispozițiile art. 99 Cod proc. civ., potrivit cu care „în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății prin o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
Pârâta a mai susțint că, capetele de cerere privind caracterul abuziv al art.7.1 și denominarea sunt capete neevaluabile în bani, ceea ce determină necesitatea soluționării de către instanța superioară, respectiv Tribunalul București.
Privitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilizarea cursului valutar, pârâta a invocat principiul pacta sunt servanda, principiu înscris în art. 969 Cod civil potrivit căruia Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța neputând stabili alte condiții contractuale decât cele avute de părți la momentul încheierii actului.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Aceasta a învederat că reclamanții au beneficiat de credite de la pârâtă în perioada când banca oferea cele mai bune credite de pe piață din punct de vedere D. și au beneficiat de la început de întreaga prestație a băncii – punerea la dispoziție a creditului – în timp ce băncii i-a revenit principalul risc contractual, cel de nerambursare.
Pârâta a mai precizat că, prin însele contractele de adeziune nu au caracter abuziv, iar în cauză nu s-a produs un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, raportat la jurisprudența CJUE și Directiva 93/13/CEE, împrumutații alegând moneda de credit, astfel că este normal ca rambursarea să aibă loc în aceeași monedă.
S-a mai arătat că, astfel, se asigură respectarea principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205–207 Cod proc. civ. și celelate textele legale invocate în întâmpinare.
În apărare, pârâta a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței materiale a judecătoriei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție de procedură, dilatorie, absolută, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 95 pct. 1 Cod proc. civ. „Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.”.
În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. Totodată, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 94 Cod proc. civ. care stabilesc cu titlu limitativ competența materială a judecătoriei, precizând la lit. j) că aceasta soluționează orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor menționate rezultă că cererile neevaluabile în bani sunt de competența materială a tribunalului.
În speță, se constată că acțiunea formulată prezintă mai multe capete principale de cerere, între care parte sunt evaluabile în bani (cum este cazul art.7.1 lit. p) din Condițiile generale ale Convenției de credit – clauza de risc valutar), parte, însă, neavând caracter evaluabil per se (cum este cazul stabilizării (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la cursul de la data semnării contractului).
Pe cale de consecință, anumite capete de cerere capătă caracter evaluabil sau neevaluabil în funcție de caracterul clauzelor la care se referă.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanții K. L. V., cu domiciliul în sector 2, București, ., B. C. R. și B. M. E., ambii cu domiciliul în oraș B., .. 45, ., ., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. M. din București, .. 266-268, corp 60, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A,cu sediul în sector 2, București, ., . 10, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 15.06.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții K. L. V., B. C. R., B. M. E. în contradictoriu cu pârâta . .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, prin avocat, care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
La interpelarea instanței, pârâta, prin avocat, arată că a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București deoarece se contestă conținutul mai multor clauze neevaluabile în bani.
Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată necompetenței materiale.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 06.04.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 06.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții K. L. V., B. C. R., B. M. E. în contradictoriu cu pârâta . .
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 06.04.2015, când,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 14.04.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 14.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții K. L. V., B. C. R., B. M. E. în contradictoriu cu pârâta . .
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 06.04.2015 și apoi pentru data de 14.04.2015, când,
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 20.04.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea în prezenta cauză la data de 20.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4355/2015. Judecătoria... → |
|---|
