Pretenţii. Sentința nr. 5006/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5006/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5006/2015
Dosar nr._
R.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5006
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, formulată de reclamanții H. V. și H. R. D., în contradictoriu cu pârâții . și . R. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții prin avocat D. I., cu împuternicire avocațială la dosar (f. 26), lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 08.04.2015 reclamanții au depus note scrise, după care,
În condițiile art. 224 C.proc.civ., instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București față de dispozițiile 94 pct. 1 lit. h și art. 95 pct. 1 C.proc.civ., având în vedere valoarea creditului în cauză, respectiv 245.100 CHF, parte din clauzele invocate ca fiind abuzive neputând fi evaluate decât prin prisma valorii creditului.
Reclamanții, prin avocat, apreciază că, față de obiectul acțiunii, respectiv acțiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, în cauză nu se aplică articolul care stabilește competența în funcție de valoarea obiectului cererii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 15.10.2014 sub nr._, reclamanții H. V. și H. R. D. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să:
- constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul convenției de credit
nr._/FRA/28.02.2008 și în actele adiționale, respectiv:
1.1. clauzele referitoare la dobândă:
a) clauzele care permit băncii modificarea ratei dobânzii în mod unilateral;
b) clauzele din cuprinsul actelor adiționale care au modificat rata dobânzii și tipul acesteia din fixă în variabilă;
c) clauzele referitoare la calculul dobânzii anuale raportat la o perioadă de 360 de zile;
1.2. clauzele referitoare la comisionul de risc;
1.3. clauzele referitoare la alte comisioane abuzive, respectiv:
a) clauza referitoare la comisionul de penalizare;
b) clauza referitoare la alegerea societății de asigurări;
c) clauza referitoare la debitarea automată a contului reclamanților;
d) clauza referitoare la D.;
e) clauza referitoare la aducerea unui alt debitor, pe parcursul derulării creditului;
f) clauza referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în situația în care împrumutații nu își achită obligațiile din alte contracte de credit;
g) clauza referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în cazul încălcării oricărei alte obligații din convenția de credit în afara celei de rambursare a creditului;
h) clauza referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului în cazul apariției unor evenimente care, în opinia băncii, ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamanților sau garantarea creditului;
i) clauza cu privire la exonerarea de răspundere a băncii în cazul declarării creditului scadent anticipat și a executării silite;
j) clauza cu privire la modificarea costurilor creditului potrivit secțiunii 10 din Condițiile generale ale convențiilor de credit.
1.4 alte clauze cu caracter abuziv.
2. constate nulitatea absolută a clauzelor menționate la capătul 1 al cererii ca o consecință a constatării caracterului abuziv al acestora.
3. reducă suma datorată de către reclamanți pârâtei, sumă pentru care s-a început executarea silită (251.850,15 CHF la cursul BNR din ziua introducerii cererii de chemare în judecată), cu suma plătită nedatorat până la acest moment în temeiul clauzelor nule și cu suma solicitată și nedatorată prin executare silită în temeiul acelorași clauze nule (raportat la punctele 1 și 2 din cererea de chemare în judecată).
4. oblige pârâta la plata dobânzii legale pentru sumele plătite în baza clauzelor cu caracter abuziv nule absolut, de la momentul plății până la momentul restituirii efective.
5. oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată;
6. oblige pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 7.000 lei.
În data de 06.11.2014 reclamanții au depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care au solicitat introducerea în cauză a societății . R. SRL în calitate de pârâtă având în vedere că pârâta . a cesionat creanța avută împotriva reclamanților către . R. SRL în baza contractului de cesiune de creanțe nr. 346/25.07.2014.
În data de 29.01.2015, pârâta . R. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În data de 29.01.2015 pârâta . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art. 99 C.proc.civ., potrivit căruia:
(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Anumite clauze contractuale a căror anulare s-a solicitat nu sunt evaluabile prin ele însele, ci prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
Astfel, clauzele de la pct. 1.1 și 1.3 din cererea de chemare în judecată nu pot fi evaluate decât prin raportare la valoarea totală a creditului, respectiv 245.100 CHF (peste 200.000 de lei). Concluzionând, o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt evaluabile prin raportare la o valoare mai mare de 200.000 de lei, iar toate capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun. Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., în referire la art. 99 alin. 2, art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu de către instanță.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia îi va trimite de îndată dosarul, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu de către instanță.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanții H. V. și H. R. D., ambii cu domiciliul ales la C.. Av. C. R., în București, .-19, ., în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în București, ., ., sector 2 și . R. SRL, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 246 C, clădirea Skytower, . 1, în favoarea Tribunalului București.
Trimite de îndată dosarul către Tribunalul București, spre competentă soluționare.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
28.05.2015/6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5005/2015.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4924/2015.... → |
|---|
