Pretenţii. Sentința nr. 9393/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9393/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 9393/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9393
Ședința publică din data de 24.09.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „pretenții civile ” privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. .> La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, au răspuns pentru reclamantă, avocatul substituent al apărătorul ales, avocat T. R., care depune în ședință publică delegație de substituire, și pentru pârâtă, apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei-pretenții civile, stadiul judecății- primul termen de judecată după declinarea cauzei de la Judecătoria Sector 1 Bucuresti, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare-legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 06.08.2015, reclamanta a depus prin Serviciul Registratură, cerere de suplimentare probatoriu și Note de ședință, însoțite de un set de înscrisuri în susținere, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței sale, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.
Având cuvântul pe excepția pusă în discuție, apărătorul ales al pârâtei invocă dispozițiile art. 2512 C.civ. și art. 2513 C.civ., precizând că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16.02.2014, întrucât în cauză este aplicabil dispozițiile art. 2519 C.civ. potrivit căruia termenul general de prescripție este de 2 ani care curge de la data la care reclamanta putea să se adreseze instanței cu o cerere în pretenții.
Apărătorul reclamantei având cuvântul pe excepția pusă în discuție, solicită respingerea excepției, apreciind că termenul de prescripție se calculează de la data la care asigurătorul a efectuat plata, întrucât abia de la această dată dobândește o creanță împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Tot astfel se susține că termenul de prescripție al acțiunii în regres curge de la momentul plății și nu de la alt moment, cum ar fi cunoașterea prejudiciului de către asigurat, data accidentului.
De asemenea, apărătorul reclamantei învederează instanței că din momentul plății, asiguratorul are o creanță împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, creanța fiind prescriptibilă în termenul general de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în speță.
Instanța respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare, constatând că în cauză este aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, și nu termenul de prescripție de 2 ani, acesta aplicându-se doar între asigurat și asigurător.
La interpelarea instanței apărătorii celor două părți litigante arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, apărătorul reclamantei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, cât și a probei testimoniale, în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., constând în ascultarea numitei A. S., în calitate de martor.
Apărătorul ales al pârâtei, având cuvântul asupra probelor solicitate de către reclamantă pentru a fi încuviințate, solicită instanței respingerea probei testimoniale, întrucât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, proba testimonială nu a fost solicitată de către reclamantă, spre a fi încuviințată, având în vedere și faptul că martorul solicitat a fi încuviințat este conducătorul auto din dosarul de daună.
Apărătorul ales al pârâtei având cuvântul asupra cererilor de probatorii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri. Totodată se susține că în situația în care instanța va încuviința proba testimonială pentru reclamantă, pentru egalitate de tratament se solicită pentru pârâtă, încuviințarea probei testimoniale.
Instanța deliberează asupra probelor solicitate de către reclamantă și pârâtă și încuviințează, pentru reclamantă și pârâtă, proba cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța respinge pentru reclamantă, proba testimonială solicitată a fi încuviințată prin cererea de suplimentare probatoriu, constatând că nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, sancțiunea aplicată fiind decăderea din probă, și având în vedere că nu există situația prevăzută de dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ., când nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea, și că partea adversă s-a opus încuviințării probei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, și nici excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, apărătorul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2210 C.civ., obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
În susținerea fondului cauzei se arată de către apărătorul reclamantei că autoturismul d-nei A. S., se afla staționat în parcarea blocului nr. 110 din ., fiind avariat datorită căderii de zăpadă și gheață de pe acoperișul blocului. Totodată se afirmă că obligația de curățire a acoperișului blocului revine Asociației de proprietari, care nu a îndeplinit această obligație.
În finalul susținerilor asupra fondului cauzei, apărătorul reclamantei depune în ședință publică dovada onorariului de avocat, și solicită obligarea pârâtei la plata taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat în sumă de 496 lei.
Apărătorul ales al pârâtei, având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că la dosarul cauzei au fost depuse planșe foto din care nu rezultă presupusa faptă a pârâtei, neexistând niciun proces-verbal de constatare, niciun martor ocular. De asemenea se arată că de la momentul producerii evenimentului și până la data la care s-a făcut constatarea de către asigurător, au trecut aproximativ 4 zile.
În replică apărătorul reclamantei învederează instanței că nu există un proces verbal de constatare al agentului constatator, întrucât organul de poliție se deplasează la locul producerii evenimentului numai în situația în care există victime, iar în lipsa acestei situații, victima trebuie să înștiințeze asigurătorul despre pagube și despăgubirea pe care o solicită, descriind totodată și avariile pentru care se solicită despăgubirea.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise, și potrivit dispozițiilor art. art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17.12.2014 sub nr._/299/2014, declinată prin sentința civilă nr. 9662/21.05.2015 și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2015 sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.758,87 lei reprezentând despăgubiri achitate asiguratului CASCO cu dobânda legală în cuantum de 381,40 lei calculată de la data de 23.04.2012 până la data de 14.11.2011, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 16.02.2012, în timp ce auto_ aparținând d-nei A. S., se afla staționat în parcarea blocului nr. 110 din ., a fost avariat din cauza căderii de zăpadă și gheață de pe acoperișul blocului. Având în vedere că auto era asigurat facultativ cu polița AVA nr._ a fost deschis dosar de daună și achitată despăgubirea de 1.758,87 lei la data de 23.04.2012, sumă pe care conform art. 2210 C.civ. urmează să o recupereze de la pârâtă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 128,12 lei.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 194 C.proc.civ., art. 1357 și art. 2210 alin. 1 C.civ.
În dovedire, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță și a constatat decăderea din dreptul de a propune proba testimonială propusă prin cererea de suplimentare a probatoriului din data de 06.08.2015.
În temeiul art. 411 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
În termenul legal, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, în privința excepției prescripției s-a arătat că s-a împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 2519 C.civ.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamanta nu dovedește culpa sa, iar simpla declarație a asiguratului care, după 3 zile de la momentul când a parcat mașina peste care ar fi căzut gheață, presupune vinovăția Asociației, nu este de natură să dovedească autorul prejudiciului. Presupusa bucată de gheață putea să cadă de la orice nivel al blocului sau din altă parte învecinată. Lipsa unui martor ocular face imposibilă stabilirea vinovatului prejudiciului. Reclamanta nu dovedește elementele răspunderii civile delictuale.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ.
În dovedire, pârâta a propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță.
În temeiul art. 411 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit declarației numitei A. S. dată la data de 20.02.2012, la data de 13.02.2012 în jurul orei 18:00, a staționat auto marca VW Polo de culoare albă proprietate personală având numărul de înmatriculare_ în fața blocului în care locuiește situat în . ., sector 2, iar la data de 16.02.2012, când a revenit la autoturism, a constatat că avea o bucată de gheață pe plafonul mașinii, acesta fiind deteriorat, provenită de la acoperișul blocului unde era parcată.
Autoturismul avariat era asigurat la reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu polița CASCO . nr._/16.06.2011 (f.18).
La data de 01.03.2012 proprietarul autoturismului A. S. a formulat cerere de despăgubire (f.5), autoturismul fiind introdus pentru reparații la plafon.
Pe baza facturii fiscale RM12 nr._/28.02.2012 (f.8) și a devizului de reparații, reclamanta a stabilit că valoarea prejudiciului suferit de persoana păgubită se ridică la suma de 1.758,87 lei, plata fiind efectuată către asigurat la data de 23.04.2012 conform extrasului de cont (f.4). Prin plata indemnizației de asigurare, reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite.
Din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, fotografiile depuse la data de 06.08.2015 (f.9-19) și declarația proprietarei autoturismului nu rezultă cu exactitate și fără urmă de îndoială că situația de fapt este cea descrisă de reclamantă, respectiv că autovehiculul ar fi fost avariat în parcarea de reședință prin căderea unei bucăți de gheață de pe acoperișul blocului.
În drept, conform art. 1.349 alin. 1 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar alin. 3 stabilește că, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
Răspundere pentru prejudiciile cauzate de lucruri este reglementată în art. 1376 alin. 1 C.civ. care prevede că oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, paza fiind definită în art. 1377 C.civ. - în înțelesul dispozițiilor art. 1375 și art. 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.
În materia răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului cauzatoare de prejudicii, cel căruia îi incumbă sarcina probei, în speță reclamantei, trebuie să facă proba faptei lucrului, a legăturii de cauzalitate între fapta lucrului și prejudiciu, respectiv a prejudiciului. Așadar, obligația dovedirii culpei nu se impune reclamantului, culpa fiind prezumată relativ și fundamentată pe ideea garanției pe care trebuie să o ofere paznicul juridic al oricărui bun terților, care ajung victime prejudiciate prin fapta acelui bun.
În mod evident, sarcina probei fiind răsturnată, paznicul juridic al bunului are posibilitatea să răstoarne prezumția de culpă dovedind intervenția unei cauze exoneratoare de răspundere, respectiv fapta exclusivă a victimei înseși, fapta exclusivă a unei terțe persoane pentru care nu răspunde sau forța majoră.
În concluzie, reclamantului îi incumbă sarcina probei sub două aspecte, respectiv trebuie să dovedească prejudiciul, precum și împrejurarea că acesta a fost cauzat de către lucru, în cauza de față că avaria s-a cauzat desprinderii și căderii de gheață/zăpadă de pe . materialul probator de la dosarul cauzei, instanța nu poate reține existența vreunei faptei ilicite în sarcina pârâtei constând în neluarea măsurilor de îndepărtare a zăpezii sau a gheții de pe acoperișul clădirii, simplele fotografii anexate la dosar (f.9-19) și declarația proprietarei autoturismului (f.22), nu sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței cu privire la cauza avarierii autoturismului.
Înscrisurile prezentate de reclamantă în dovedirea susținerilor sale, printre care nu se regăsește nici măcar un proces-verbal de constare a pagubelor, nu pot fi avute în vedere pentru că sunt întocmite doar pe baza declarației martorei, care poate avea caracter subiectiv, nefiind susținute de niciun alt mijloc de probă.
Prejudiciul suferit de asiguratul CASCO este cert și determinat, constând în avariile constatate la autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pentru repararea căruia s-a achitat suma totală de 1.758,87 lei, însă reclamanta nu a probat că pârâta a săvârșit vreo faptă ilicită sau vreo legătură de cauzalitate între producerea avariilor și vreo acțiune sau inacțiune ilicită a pârâtei. Împrejurarea că pârâta nu ar fi întreținut imobilul în condiții corespunzătoare nu a fost dovedită prin niciuna dintre probele administrate în cauză, astfel că nu se poate reține nici culpa pârâtei.
Analizând fotografiile depuse la dosar la filele 17 (a doua fotografie) și 16 (prima fotografie), se poate observa că între . autoturismul VW Polo a fost parcat era o distanță considerabilă (distanță de 3 mașini de . lățimea medie per loc de parcare = 7,5m), față de care este neverosimil ca o bucată de gheață de pe acoperișul blocului să fi cazul atât de departe de ., este relevantă și împrejurarea că proprietara autoturismului a declarat avaria după 4 zile de la momentul când pretinsa bucată de gheață ar fi căzut de pe acoperișul blocului, nefiind furnizată nicio explicație rezonabilă pentru această întârziere, ceea ce ridică îndoieli în privința cauzei avariei și locului unde avaria s-a produs în realitate.
În lumina acestor considerente, instanța va respinge cererea principală, ca neîntemeiată. Având în vedere soluția asupra cererii principale, instanța va respinge și cererea accesorie, privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, întrucât aceasta urmărește debitul principal, ca neîntemeiată, precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în considerarea culpei procesuale a reclamantei în declanșarea litigiului de față.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A având CUI_ și J40/_/2001, cu sediul ales la C.Av. P. D. în București, sector 5, .. 1, ., . cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . în București, sector 2, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 05.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9522/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9416/2015. Judecătoria... → |
|---|
