Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 11940/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 06.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: F. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. M. și pe intimata POLIȚIA L. SECTOR 2, având ca obiect „plângere contravențională”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare după care,
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuția părților verificarea competenței potrivit art. 131 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei arată că prezenta instanță este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 32 din OG. Nr. 2/2001, se declară competentă a soluționa cauza din punct de vedere general, material și teritorial.
Instanța pune în discuția părților estimarea duratei procesului în conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei apreciază la un termen de judecată durata procesului.
Instanța în temeiul art. 238 Cod procedură civilă estimează durata procesului la 30 de zile.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor ce urmează a fi administrate.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și având în vedere prevederile art. 392 Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal. Din planșele foto depuse la dosar coroborate cu întâmpinarea rezultă starea de fapt astfel cum a fost constatată de inspectori la fața locului. Așa cum s-a menționat în procesul verbal a fost efectuată o modificare la construcția existentă fiind supraînălțate camere, anexe și baie. Schița de care se prevalează petentul este efectuată în anul 2009. Sancțiunea aplicată a fost în cuantumul minim prevăzută de normele legale în domeniu și pe lângă obligația de obținere a autorizării lucrărilor executate petentului i s-a pus în vedere și desființarea lucrărilor neautorizate.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21.07.2015, sub nr._, petentul I. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. SECTOR 2, în principal anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/03.07.2015, emis de intimată și anularea sancțiunii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 22.06.2015 prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei întrucât în urma unui control efectuat de intimată s-a constatat că au fost executate lucrări de construire fără autorizație de construcție, respectiv supraînălțarea acoperișului și extinderea zidului din fața camarei, iar magazia a fost transformată în dormitor. Petentul a arătat că singurele modificări efectuate au fost scoaterea în exterior a unui zid față de poziția inițială. Totodată, acesta a arătat că înălțarea acoperișului și construirea unei despărțituri la magaziile de lemne au fost executate în 2009 și au fost trecute în cartea funciară.
În drept, petentul nu a precizat plângerea.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei planșe foto (f.7), schițe RLV (f. 8-9), adresa adresată Primăriei Sector 2 (f.10), bilet de ieșire din spital din data de 18.03.2014 (f.12), procesul verbal de sancționare ., nr._/03.07.2015 (f.13-14), certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4852/13.11.2013 (f. 15).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f.16).
La data de 18.09.2015 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că agenții constatatori au reținut în procesul verbal starea de fapt de la fața locului, efectuând planșe foto care au fost depuse la dosarul cauzei, iar petentul este de rea credință negând fapta descrisă. Intimata a susținut că procesul verbal întocmit are forță probantă prin el însuși, petentul neprezentând o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 26 alin. 2, lit. a din Legea nr. 50/1991, O.G nr. 2/2001, art. 205 C.P.C. Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit art. 223 alin. 3 C.P.C.
În dovedirea apărărilor formulate intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele: planșe foto (f.25-28).
La data de 06.10.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a efectuat lucrări de construcție la imobil, nu a schimbat structura de rezistență a imobilului, ci a schimbat acoperișul și a efectuat lucrări de reparații a imobilului existent, pentru care nu avea nevoie de autorizație.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru dovedire susținerilor și apărărilor formulate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/2015 întocmit de intimată s-a reținut că la imobilul situat în ., sector 2, București, au fost executate fără autorizație mai multe lucrări de construcții, respectiv: lucrări de supraînălțare a acoperișului și extindere cu o cameră a locuinței existente, iar pe latura dreapta în spate, în prelungirea camerei de baie existente au fost edificate două camere cu destinație de locuință, cu intalații de apă și canal aferente, și două anexe gospodărești. S-a reținut că fapta descrisă constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, petentul fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1000 de lei. Totodată, s-au dispus prin rezoluția de aplicare a sancțiunii fie autorizarea lucrărilor executate până la data de 30.10.2015, fie desființarea construțiilor executate în mod neautorizat începând cu data de 30.11.2015.
În drept, conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Prin urmare, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută atunci când agentul constatator nu a menționat data săvârșirii faptei contravenționale reținute în sarcina persoanei sancționate.
Instanța reține, din oficiu, incidența în cauză a unui motiv de nulitate prevăzut de art. art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunii referitoare la data comiterii faptei, mențiune a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea absolută și de a cărei precizare depind alte instituții esențiale pentru stabilirea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Astfel, se poate constata că fapta contravențională în materie de urbanism/construcții are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea ei. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu – astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului de 2 ani înscris în art. 31 din legea 50/1991. De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției (urmând ca procesul verbal să menționeze expres acest aspect), iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției (aceasta trebuind, de asemenea, menționată expres în procesul verbal, potrivit art. 16 din OG 2/2001), acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de legea nr. 50/1991.
În consecință, lipsa menționării datei săvârșirii faptei este o deficiență care atrage nulitatea actului constatator conform dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 în contextul în care data constatării faptei nu se confundă cu data săvârșirii contravenției decât atunci când executarea lucrării neautorizate ar fi în curs de desfășurare. Or, din probele administrate în cauză rezultă că lucrările de construire fuseseră deja finalizate în momentul efectuării controlului din partea agenților constatatori, aspect necontestat de intimată.
Totodată, instanța reține faptul că nici menționarea generică în cuprinsul procesului verbal a momentului la care lucrările au fost executate sau finalizate nu echivalează cu menționarea datei săvârșirii faptei, întrucât o atare descriere imprecisă și insuficientă atrage cu sine imposibilitatea calculării termenului de prescripție a aplicării sancțiunii. A admite că în materia construcțiilor neautorizate nu operează termenul de precripție, pentru că nu s-a realizat recepția lucrării, conform art. 37 alin. 3 din Legea 51/1991, echivalează cu lipsirea de eficiență juridică a dispozițiilor art. 31, permițând sancționarea perpetuă a unei persoane pentru încălcarea unei norme contravenționale, susținere inacceptabilă, cât timp chiar și în materie penală, cu excepția unor fapte de o gravitate deosebită, toate faptele sunt supuse prescripției răspunderii penale.
Mai mult, chiar dacă s-ar considera că menționarea generică a datei săvârșirii faptei prin menționarea anului executării lucrărilor, fără a fi menționată ziua și luna, ar respecta exigențele art. 17 din O.G. nr. 2/2001, o atare deficiență este susceptibilă de a constitui încălcarea art. 16 din. O.G. nr. 2/2001, întrucât poate fi considerată o decriere insuficientă a faptei de natură a constitui un caz de nulitate relativă, vătămarea petentului în această situație neputând fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Cu privire la dovada unei vătămări necesare în cazul incidenței unui caz de nulitate relativă, instanța apreciază că, în lipsa descrierii corespunzătoare a faptei contravenționale, prin menționarea unui reper temporar ambiguu, nu poate fi analizată temeinicia procesului verbal contestat, această vătămare a drepturilor petentului fiind implicită și de necontestat.
Așa fiind, instanța reține că procesul verbal nu a fost legal întocmit, încălcând în principal dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în subsidiar art. 16 al aceluiați articol, motiv pentru care nu va proceda la analiza temeiniciei acestuia.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent și va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/2015 și a tuturor sancțiunilor aplicate de intimată prin acesta, constatând că este nelegal întocmit.
Față de anularea procesului-verbal mai sus menționat, instanța reține că rămâne fără suport și măsura dispusă prin rezoluția Directorului General al Poliției Locale Sector 2 București, în sensul desființării construțiilor edificate fără autorizație, în baza principiului potrivit căruia nulitatea actului juridic principal atrage și nulitatea actului juridic subsecvent, astfel că și rezoluția anterior menționată este lovită de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul I. M., având CNP_, cu domiciliul în București, sector 2, . în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. SECTOR 2, cu sediul în București, sector 2, ..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/2015.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. F. B.
Red. A.C/Thred A.C/FB/4 ex/25.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015.... → |
|---|
