Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 12104/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 11.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea H. T. CONSTRUCT SRL în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA-DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea prin reprezentant convențional, avocat A. F., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii și faptul că în cauză contestatoarea nu a achitat contravaloarea fotocopierii dosarului de executare de citare,
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța având în vedere dispozițiile art. 717, alin. (2) C.proc.civ. stabilește în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 28,52 lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Instanța, apreciind că proba cu înscrisuri, propusă de contestatoare, în dovedirea acțiunii, și de către intimată, în apărare, este admisibilă și aptă să ducă la soluționarea litigiului, în temeiul art. 258 C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ., o încuviințează.
Reprezentantul contestatoarei în ceea ce privește dovada comunicării procesului verbal de contravenție arată că la dosarul cauzei nu există o dovadă certă a comunicării prin procedura prevăzută de art. 27 din OG 2/2001, astfel încât executarea silită s-a emis în baza unui titlu care nu a fost comunicat. În măsura în care instanța consideră că nu sunt suficiente înscrisurile de la dosar solicită să i se pună în vedere intimatei să facă dovada comunicării prin indicarea exactă a martorului. Precizează că martorul din cuprinsul procesului-verbal este indicat în mod generic, astfel că poate să conducă la concluzia că procesul-verbal nu a fost înmânat. Menționează că intimată nu posedă datele de identificare a pretinsului martor care a asistat la afișarea procesului-verbal de contravenție la ușa sediului societății, astfel că nu există nicio altă dovadă care să ateste comunicarea prin mijloacele procedurale prevăzute de lege.
Instanța respinge solicitarea reprezentantului contestatoarei în sensul de a se solicita intimatei dovezi suplimentare în afara celor depuse la dosarul cauzei și având în vedere că însăși intimata a confirmat modalitate de comunicare a procesului-verbal, respectiv cea prin afișare la sediul contestatoarei, în speță respectiva dovadă fiind anexată de către intimată cererii de executare silită depusă la executorul judecătoresc; instanța amintește reprezentantei contestatoarei dispozițiile Deciziei 10/2013 pronunțate de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, vizând modalitatea de comunicare a procesului-verbal.
Instanța, nemaifiind probe de administrat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei învederează că potrivit dispozițiilor din Decizia 10/2013 raportat la art. 14, art. 25 și art.31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, intimata nu a respectat prevederile cu privire la obligativitatea comunicării prin poștă cu aviz de primire a procesului-verbal de contravenție. În lipsa unui titlu executoriu comunicat în mod valabil, executarea silită este netemeinică și nelegală și solicită întoarcerea executării și obligarea restituirii tuturor sumelor de bani deja achitate către intimată și cenzurarea onorariului executorului judecătoresc. De asemenea, solicită restituirea taxei judiciare de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
INSTANȚA,
În urma deliberării, reține că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, contestatoarea H. T. CONSTRUCT SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 2828/T/2014 al B. T. G. și M. I., inclusiv a adresei de înființare a popririi, întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor de bani reținute în cadrul respectivei executări silite,obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că titlul în baza căruia s-a efectuat executarea silită, reprezentat de un proces verbal de contravenție încheiat de C. N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, nu putea constitui titlu executoriu, întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării acestuia în conformitate cu disp. art. 27 din OG 2/2001, respectiv prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, după cum s-a statuat și prin Decizia ÎCCJ nr. 10/2013 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii. Urmare a necomunicării valabile a procesului verbal, a considerat petenta că a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, în raport de disp. art. 14 alin.1 din OG_. A mai susținut petenta că pretinsul titlu executoriu – procesul verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 – este lovit de nulitate absolută, nefiind semnat olograf de agentul constatator, în acest sens fiind decizia nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii susținând și că în virtutea principiului legii mai favorabile și dezincriminării nu mai putea fi executată silit în vederea recuperării sumei ce reprezenta tariful de despăgubire, acesta fiind anulat prin lg. 144/23.07.2012.
În dovedirea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ, disp. OG 2/2001, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite au fost legal timbrate cu 68,44 de lei, respectiv 50 lei, taxă judiciară de timbru.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, susținând că procesul verbal a fost încheiat în condiții de legalitate, iar comunicarea acestuia s-a făcut de asemenea legal, apreciind că deciziile menționate de petentă, pronunțate de ÎCCJ în soluționarea unor recursuri în interesul legii nu sunt aplicabile, acestea neputând retroactiva. S-a mai arătat că fapta petentei constituie contravenție și a fost corect sancționată, motivele de nulitate ale procesului verbal neputând fi valorificate pe calea contestației la executare, iar prevederile art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 nu se aplică în speță, petentul necontestând procesul verbal. S-a susținut și lipsa de temeinicie a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, arătându-se că nu s-a împlinit termenul prevăzut de art. 705 C.proc.civ.
A solicitat intimata proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței s-au înaintat copii certificate ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 2828/T/2014 al B. T. G. și M. I..
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța a constatat temeinicia contestației la executare, în raport de următoarele considerente:
În fapt, la cererea intimatei creditoare, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată la organul de executare la data de 10.07.2014, B. T. G. și M. I. a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei, în cadrul dosarului execuțional nr. 2828/2014, pentru recuperarea unei creanțe de 96 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 încheiat de intimată; încuviințarea executării silite a fost acordată prin Încheierea Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată la 24.09.2014 în dosarul nr._/300/2014.
Executarea silită, desfășurată în modalitatea popririi bancare, a fost finalizată, din contul debitoarei fiind indisponibilizată și virată executorului judecătoresc suma de 905,78 lei; prin încheierea din 13.05.2015 s-a constatat încetarea executării silite ca efect al realizării creanței.
Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că titlul în baza căruia s-a efectuat executarea silită a fost reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 încheiat de intimată, act despre care s-a menționat că ar fi fost generat și semnat electronic, comunicarea către contestatoare făcându-se prin afișarea pe ușa sediului social.
Se constată astfel că executarea silită este nelegală, fiind declanșată în baza unui proces-verbal de contravenție nelegal comunicat, care, astfel, nu a devenit titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG 2/2001.
Astfel, fiind vorba de un proces verbal de contravenție, punerea sa în executare era condiționată de comunicarea către contravenient, în conformitate cu exigențele impuse de OG 2/2001. Respectiva comunicare se impunea față de împrejurarea că, în raport de disp. art. 37 din OG 2/2001, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, procesul verbal neatacat în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ (15 zile de la comunicare). Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție este cea prevăzută de art. 27 din Og 2/2001, respectiv „prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal”.
Prin decizia nr. 10/10.06.2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. S-a reținut că, în măsura în care procedura de comunicare prin poștă nu a fost eficientă, urmează a se recurge la procedura afișării procesului verbal, afișare care însă trebuie efectuată la domiciliul/sediul contravenientului, conform art. 27 din Og 2/2001. Respectarea acestor exigențe legale cu privire la comunicarea proceselor verbale de contravenție încheiate în lipsa contravenientului se impune cu precădere în sarcina contestatoarei emitente a actului sancționator și este conformă cu disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la apărare, drept care, în materie contravențională, în situația încheierii în lipsă a actului constatator sancționator, constă în dreptul de a lua efectiv la cunoștință faptul aplicării sancțiunii contravenționale și a putea contesta în termenul prevăzut de lege în fața unei instanțe de judecată respectiva sancțiune.
În lipsa unui refuz explicit de primire a corespondenței sau a unor alte dovezi referitoare la motivele pentru care nu s-a ridicat corespondența, nu se poate pleca de la premiza relei credințe a contravenientului și a considera că simpla comunicare către acesta, fără confirmarea primirii ar acoperi exigențele impuse de legiuitor în această privință.
Nelegala comunicare a procesului verbal rezultă cu evidență și din considerentele unei alte decizii pronunțate în interesul legii de ÎCCJ, respectiv decizia nr.6/2015, în care s-a reținut că procesele-verbal generate și semnate electronic (cum este și cel în cauză) ar fi trebuit să fie comunicate tot electronic, or în speță contestatoarei i s-a comunicat un înscris obișnuit, iar nu un exemplar electronic al procesului-verbal de contravenție.
Susținerile intimatei legate de inaplicabilitatea acestor decizii sunt vădit eronate, avându-se în vedere că nu se poate vorbi de retroactivitatea lor, câtă vreme prin pronunțarea unei asemenea decizii nu se face decât să se stabilească modalitatea în care trebuie interpretate dispoziții legale în condițiile în care anumite probleme de drept au primit soluționări diferite în practica judiciară.
A reținut instanța și temeinicia susținerilor contestatoarei prin care aceasta invoca existența legii contravenționale mai favorabile, aspect de natură a atrage inexistența creanței deduse executării silite, în raport de următoarele considerente:
În principal, a avut instanța în vedere că, față de data intrării în vigoare a pretinsei norme contravenționale mai favorabile (legea 144/2012), respectiv 27.07.2012, contestatoarea nu se mai afla în cadrul termenului de 15 zile pentru introducerea plângerii contravenționale, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat acestuia în cursul anului 2011, astfel încât unicul mijloc procedural prin care se poate deduce judecății această apărare de fond este contestația la executare.
În drept, conform art. 662 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În speță, având în vedere că prin art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 s-a desființat instituția tarifului de despăgubire pentru contravențiile comise împotriva regimului juridic al O.G. nr. 15/2002, iar conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, executarea silită s-a declanșat în mod nelegal pentru îndestularea unei creanței al cărui caracter cert a încetat să mai existe odată cu . acestei norme contravenționale mai favorabile.
Prevederea de la art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 este o normă contravențională, astfel încât aplicarea ei în timp trebuie să se supună principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală. În speță, prin intermediul normei speciale de la art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 legiuitorul a înțeles să înlăture tariful de evaluare a pagubei, astfel încât respectivul tarif nu mai este datorat nici pentru trecut, dispozițiile legale contravenționale mai favorabile retroactivând.
Pentru aceste considerente, în baza art. 712 C.proc.civ. instanța a admis contestația la executare și a dispus actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 2828/T/2014 al B. T. G. și M. I..
Totodată, în condițiile art. 723 C.proc.civ. instanța a dispus întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatei să restituie contestatorului suma de 905,78 lei, sumă cu care fusese debitat contul contestatorului în urma executării silite conform înscrisurilor din dosarul de executare silită.
În condițiile art. 453 alin.1 C.proc.civ. intimata ca parte care a pierdut procesul a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces de către contestatoare, în cuantum de 1240 lei, reprezentate de contravaloarea onorariului avocațial.
În privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 118,44 lei, instanța a dispus restituirea acesteia, în raport de soluția pronunțată și de disp. art. 45 lit. f din OUG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatoarea H. T. CONSTRUCT SRL (J_, CUI RO18597298) cu sediul în București, sector 2, ., ., . cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI BUCURESTI (CUI_), cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 2828/T/2014 al B. T. G. și M. I..
Dispune întoarcerea executării silite, în sensul că obligă intimata să restituie contestatoarei suma de 905,78 lei.
Obligă intimata să achite contestatoarei suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestatoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a sumei de 118,44 lei, achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. C. L. C.
Th.red. CCM/4ex/_
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9416/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2015.... → |
|---|
