Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 8059/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8059/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 8059/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8059
Ședința publică de la 28 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte R. M. D.
Grefier I. M. T.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, pensie de întreținere, privind pe reclamanta G. (F. R.) M. în contradictoriu cu pârâtul R. T..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 21.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea pentru data de 28.07.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._, reclamanta G. M., in contradictoriu cu pârâtul R. T., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună urmatoarele
- exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul F. G., născut la data de 12.08.2002
- stabilirea domiciliului minorei la mama la adresa din Bucuresti, sector 2, ., ., .> sistarea pensiei de intretinere la care a fost obligata reclamanta prin sentinta civila nr._/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2
- obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, la o suma reprezentand 1/ 4 din veniturile lunar al acestuia, incepand cu data introducerii actiunii si pana la majorat
- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta arata, in esenta, ca, prin sentinta mentionata, fetita a fost incredintata paratului spre crestere si educare, ea fiind obligata la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 100 lei/luna.
Dupa pronuntarea divortului, fostii soti au continuat sa locuiasca in acelasi imobil, respectiv fostul domiciliu conjugal, petrecandu-si concediile impreuna cu fetita, precum si toate sarbatorile legale, in toate cazurile partile comportando-se ca doi parinti normali.
Reclamanta afirma ca situatia se schimba atunci cand nu este ea in preajma, tatal avand un comportament neadecvat, folosind cuvinte triviale si jigniri la adresa copilului. Paratul a avut un comportament agresiv, a lasat fetita singura in casa, nesupravegheata ori in prezenta unor persoane necunoscute.
In ciuda neintelegerilor dintre tata si fiica, mentioneaza reclamanta, fetita isi iubeste ambii parinti in egala masura si isi doreste, ca toti copii de varsta ei, sa creasca avandu-i in preajma pe ambii parinti.
Reclamanta adauga ca, in urma discutiilor purtate cu fiica sa, avand in vedere si recomandarile psihologului specialist clinician principal, care urmareste indeaproape evolutia copilului, a inteles ca interesul superior al copilului ii impune sa solicite instantei ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca, in urma divortului, de ambii parinti.
Reclamanta considera ca intre ea si fetita exista puternice legaturi afective, fiindu-i mereu aproape fetitei, veghind la buna crestere si dezvoltare a copilului.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 397, art. 400, art. 531, art. 529 alin. 1 si alin. 2 C.civ..
In dovedire, reclamanta a depus inscrisuri in copie.
Actiunea a fost legal timbrata.
La termenul de judecata din data de 02.03.2015, paratul a depus intampinare, prin care a solicitat ca instanta sa constate ca intampinarea a fost depusa in termenul legal, in raport de urmatoarele imprejurari: nu a primit efectiv actiunea si anele sale, deoarece reclamanta, care locuieste in acelasi apartament cu paratul, i le-a sustras; inca de la inceputul lunii ianuarie 2015, reclamanta i-a sustras cartea de identitate si permisul de conducere, pentru a il impiedica efectiv sa se poata legitima la arhiva instantei, incercarea de a fotocopia dosarul esuand.
Paratul a cerut inlaturarea inscrisurilor depuse de reclamanta si care i-au fost comunicate la data de 20.02.2015, respectiv fise de evaluare psicologica, mesaje telefonice, sesizari la D.G.A.S.P.C., declaratii olografe, fotocopii facturi si bonuri, conventia de asociere a cabinetelor de avocatura.
Paratul a formulat cerere de repunere in termen, invocand dispozitiile art. 181 C.proc.civ., motivele expuse anterior fiind temeinic justificate.
Pe fond, paratul a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata, deoarece demersul judiciar urmareste interesele personale si meschine ale reclamantei. In acest sens, paratul mentioneaza ca, pe rolul Judecatoriei Sectorului 2, se afla actiunea ce formeaza obiectul dosarului nr._, prin care a cerut evacuarea reclamantei din apartamentul in care locuieste abuziv de 4 ani. Intrucat i-a trimis somatia prevazuta de art. 1024 C.proc.civ. inca din toamna anului 2014, fosta sotie, considera paratul, a inceput sa isi pregateasca strategia de a paraliza actiunea de evacuare. Paratul afirma ca reclamanta si-a preconstiuit probe mincinoase pe toate planurile, inclusiv spre finalitatea obtinerii unei hotarari judecatoresti de stabilire la ea a locuintei minorei.
Paratul afirma ca reclamanta nu este capabila sa creasca si sa educe un copil, atat din cauza structurii sale psihice, avand evidente comportamente maladive, deviante, cat si a lipsei conditiilor materiale propice acestui scop.
Paratul mentioneaza ca reclamanta, desi are profesia de avocat, nu realizeaza venituri nici pentru a isi asigura propria existenta si, cu atat mai putin, pentru a creste un copil. De asemenea, reclamanta nu are o locuinta proprie, iar pentru a-si asigura problema locativa prin inchirierea unui spatiu, nu dispune de fondurile necesare pentru a plati o chirie. Asa se explica, in opinia paratului, faptul ca, din anul 2010, cand s-a pronuntat divortul, a refuzat sa paraseasca apartamentul dobandit de parat anterior casatoriei si s-a cramponat de pozitia de “mama a fiicei lui”. Astfel, reclamanta a solicitat ca locuinta minorei sa se stabileasc la o anumita adresa administrativa, adica . care nu are niciun drept. In acest context, apreciaza paratul, in ipoteza in care s-ar aprecia ca acest capat de cerere este admisibil, stabilirea locuintei la reclamanta exclude ideea ca trebuie precizata o locuinta identificata printr-o adresa administrativa.
Referitor la acordarea autoritatii par intesti, apratul considera ca aceasta este o cerere neavenita si in vadita neconcordanta cu interesele minorie. Practic, afirma paratul, reclamanta urmareste aceasta finalitate absolut formal si exclusiv in interesul sau. De la nasterea ei si pana la introducerea divortului, fetita a fost crescuta exclusiv de tata cu ajutorul bonelor pe care le-a angajat si le-a platit acesta. Reclamanta nu a avut niciun fel de implicare, in afara scurtei perioade de alaptare, in rest nu a stiut ca are copil. Pe langa bone, au fost angajate si menare, ceea ce inseamna ca reclamanta nu si-a adus niciun aport ca mama sau ca gospodina.
Paratul mentioneaza ca el i-a fost si mama si tata fetitei, o duce la scoala, o ia de la scoala, se ocupa de petrecerea timpului liber in weekend uri, toate vacantele din iunie si pana in septembrie le petrece cu el la Busteni, la Cluj sau in strainatate. El ii face de mancare, o aseaza la masa, ii spala, ii calca rufele etc.. De asemenea, reclamanta nu a achitat niciodata pensia de intretinere la care a fost obligata prin sentinta civila de divort.
Paratul arata ca reclamanta provoaca scandaluri zilnice, care, in special de vineri pana duminica, dureaza din zori si pana in noapte, vecinii de . aceste scandaluri au loc in prezenta fetitei, care efectiv are momente in care se opune mamei.
Paratul considera ca reclamanta incearca sa creeze o imagine falsa, de familie normala, insa aceasta exercita acte de violenta asupra lui. Astfel, afirma ca el poate sa o creasca si sa o educe in continuare pe Doria, chiar daca are varsta inaintata, asa cum a facut timp de 12 ani. Daca i s-ar stabili locuinta la mama sa, Doria s-ar afla ., deoarece nu numai ca ma i-ar cheltui pensia inca de a doua zi, nu poate primi o educatie normala, iar lasarea fetitei la mama va constitui un real pericol pentru cresterea si educarea fetitei.
Paratul precizeaza ca evaluarile psihologice facute de numita C. M. sunt nonprofesionale si tendentioase, copilul fiind intervievat in anii 2011 si 2012, iar de atunci i se elibereaza reclamantei evaluari pe banda rulanta. Toate sesizarile la D.G.A.S.P.C. sunt mincinoase si facute pro causa. Mesajele telefonice sunt, de asemenea, false si concepute deliberat in scopul de a preconstitui probe.
In continuare, paratul expune argumente cu privire la proprietatea asupra apartamentului din .> La data de 02.03.2015, reclamanta a depus raspuns la intampinare, prin care a solicitat ca instanta sa dispuna sanctiunea decaderii paratului din dreptul de a mai solicita proba si a ridica exceptii altele decat cele de ordine publica.
La termenul de judecata din data de 16.03.2015, instanta a respins ca neintemeiata cererea de repunere in termen formulata de parat si a constatat decaderea acestuia din dreptul de a propune probe si de a invoca exceptii de ordine privata.
La data de 22.07.2015, reclamanta a formulat cerere de indreptare eroare materiala si completare a unor mentiuni existente in Incheierea de sedinta din data de 22.06.2015.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul si proba testimoniala.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la cererea de indreptare eroare materiala si completare a unor mentiuni existente in Incheierea de sedinta din data de 22.06.2015
Potrivit art. 442 alin. 1 C.proc.civ, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale cuprinse in hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu ori la cerere.
Instanta constata ca motivele invocate de reclamanta privesc aspecte care au fost lamurite de instanta la termenul de judecata din data de 21.07.2015.
Astfel, s-a precizat ca suma a fost mentionata ca fiind 1600 lei/ora, deoarece asa a spus paratul, insa aceasta eroare nu produce efecte in ceea ce priveste concluzia instantei, care se raporteaza la suma solicitata de doamna expert prin devizul depus la dosar.
De asemenea, nici mentiunea privind obligarea reclamantei la plata a jumatate din cuantumul onorariului nu reprezinta o eroare materiala in sensul art. 442 alin. 1 C.civ., aceasta fiind dispozitia instantei la acel moment, dispozitie asupra careia s-a revenit la termenul urmator.
Asadar, cererea de indreptare eroare materiala si completare a unor mentiuni existente urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Cu privire la fondul cauzei
Prin sentinta civila nr._/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr._, instanta a dispus incredintarea minorei R. Doria, nascuta la data de 22.02.2003, spre crestere si educare tatalui R. T., a obligat mama la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 100 lei, incepand cu data pronuntarii hotararii si pana la majoratul copilului.
Cu titlu preliminar, instanta retine ca dispozitiile Codului civil intrat in vigoare in 2011 se aplica si in cazul de fata, in temeiul art. 46 din Legea de aplicare a Codului civil nr. 71/2011 care prevede ca relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor, divortati inainte de . Codului civil, pot fi modificate potrivit art. 403 C.civ..
Potrivit art. 403 C.civ. – Modificarea masurilor luate cu privire la copil – In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
Exercitare autoritate parinteasca in comun
Potrivit art. 483 C.civ. - Autoritatea parinteasca”: (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”
Potrivit art. 487 C.civ. - Continutul autoritatii parintesti - Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Intelesul si continutul autoritatii comune care rezulta din prevederile Codului Civil mentionate anterior sunt redate si de prevederile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata, conform caruia, (1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. (3) In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (4) In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor prevazute la alin. (21), acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (8) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului”.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezulta ca autoritatea parentala . comun a drepturilor si obligatiilor parintilor cu privire la deciziile importante din viata copilului (si anume, cele referitoare la sanatatea, educatia, resedinta si administrarea bunurilor acestuia). In schimb, deciziile de zi cu zi se iau de parintele impreuna cu care locuieste copilul.
Raportat la normele legale susmentionate, instanta constata ca reclamanta a solicitat exercitarea in comun a autoritatii parintesti, ceea ce reflecta regula in materie, iar din ansamblul probatoriului cauzei nu rezulta ca exista motive intemeiate pentru a mentine exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre parat conform art. 398 C.civ. sau ca reclamanta s-ar afla in vreuna din ipotezele prevazute de art. 507 C.civ..
Astfel, potrivit art. 398 alin. 1 C.civ. – Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte - Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata exclusiv de catre unul dintre parinti.
De asemenea, potrivit art. 507 C.civ. – Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte - Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Conform dispozitiilor legale susmentionate, regula este ca exercitarea autoritatii parintesti revine in comun ambelor parti, exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezentand o situatie de exceptie, ce poate fi dispusa atunci cand exercitarea in comun a autoritatii parintesti ar fi contrara interesului superior al copilului.
Astfel, art. 507 nu stabilește o simplă excepție de la exercitarea în comun a autorității părintești, ci veritabile situații excepționale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situații care ar trebui să intervină foarte rar și care pot fi subsumate ipotezei în care unul dintre părinți se află în imposibilitate de a-și exprima voința.
In afara ipotezei prevazute de art. 507 C.civ., care reprezinta regula in materia autoritatii parintesti exclusive, potrivit art. 398 C.civ., instanta poate decide in acest sens, „daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului”.
Asadar, exercitarea in mod exclusiv a autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti poate fi dispusa de instanta numai daca, pe parcursul procedurii judiciare, se probeaza existenta suferinței copilului daca s-ar află sub autoritatea ambilor părinți, stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului și exercitarea în comun a autorității părintești si faptul că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către un singur parinte.
Instanta retine ca paratul a afirmat, in esenta, ca reclamanta nu si-a indeplinit indatoririle de mama niciodata si el este singurul care s-a ocupat de cresterea si ingrijirea fetitei, reclamanta avand doar interese personale patrimoniale. Insa, asa cum instanta a mentionat naterior, modul in care fiecare parinte intelege sa isi indeplineasca indatoririle este alegerea acestuia si nu poate fi supus controlului judecatoresc decat atunci cand sunt provocate suferinte copilului.
Asa cum rezulta din aportul de expertiza efectuat in cauza si raspunsurile Doriei cu ocazia audierii de catre instanta, nu exista niciun indiciu ca mama, prin comportamentul sau, i-ar provoca suferinte de natura psihica sau fizica.
In baza acestor considerente, instanta a concluzionat ca partile din cauza de fata nu se regasesc in niciuna din situatiile in care s-ar putea mentine exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti de catre tata, astfel ca va admite aceasta cerere si va dispune exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
Stabilire domiciliu minora
Instanta retine ca, potrivit art. 92 C.civ., (1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic. (2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului. P. la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.”
In cazul divortului, exista si prevederi exprese, respectiv art. 400 C.civ. - Locuinta copilului dupa divort - potrivit caruia, (1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic. (2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior. (3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa”.
Coroborand prevederile art. 92 si 400 Cod Civil, rezulta ca, in caz de divort, stabilirea domiciliului la unul dintre parinti implica, in mod automat, faptul ca acesta va locui cu parintele la care a fost stabilit domiciliul in mod statornic si cu caracter de continuitate.
Aplicand dispozitiile legale susmentionate la circumstantele de fapt ale prezentei cauze, instanta a constatat ca acestea, in realitate, nu sunt aplicabile in conditiile in care cei doi parinti locuiesc in acelasi imobil.
Cu toate acestea, avand in vedere particularitatile cazului, respectiv divergentele dintre cei doi parinti si probabilitatea ca, in viitor, locuinta sa nu mai fie . este in interesul superior al copilului asigurarea unei reguli in acest sens.
Instanta retine ca, pentru a stabili unde va fi locuinta minorei, urmeaza sa se fundamenteze pe principiul interesului superior al acesteia, asa cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, aplicand criteriile legale stipulate in art. 21 coroborat cu art. 36 alin. 7 din acelasi act normativ.
Potrivit art. 2 alin. 6 din acelasi act normativ, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele: a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie; b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate; c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor; d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament”.
Instanta retine ca, potrivit studiilor in domeniu, perioada 10-14 ani, in care se incadreaza ca varsta si Doria, este caracterizata printr-o maturizare evidenta, timp in care apar componentele logice si de interpretare la nivelul memoriei. De asemenea, la aceasta varsta, copiii au un puternic simt critic, iar acesta faciliteaza relatarea cu multa usurinta a evenimentelor traumatizante, cum ar fi cele de violenta domestica sau cele referitoare lza viata particulara.
In cazul de fata, minora a declarat ca doreste sa locuiasca cu ambii parinti, dar daca ar fi sa aleaga, ar alege sa stea cu mama sa, deoarece cu tatal se cearta mai des si acesta ii mai vorbeste cateodata si urat.
De asemenea, din inscrisurile depuse de reclamanta, rezulta ca aceasta are capacitatea materiala, iar din declaratia martorei ca are disponibilitatea din punct de vedere al programului de lucru de a se ocupa de cresterea si ingrijirea minorei.
Instanta precizeaza ca si cu privire la parat se poate afirma acelasi lucru, fiind evident ca, in aceasta perioada de 12 ani, acesta a manifestat preocupare si interes fata de fetita. Un aspect care se desprinde din cererea de chemare in judecata comparativ cu probatoriul administrat este ca reclamanta nu a afirmat niciodata ca in urma cu 4-5 ani paratul era un tata iresponsabil. De asemenea, posibilitatile materiale ale paratului si timpul pe care, in principiu, ar fi posibil sa il aloce Doriei sunt mai mari decat in cazul mamei.
Opinia instantei, formata pe baza comportamentului partilor din sala de judecata, pe afirmatiile verbale ale acestora, pe probele conjuncturale administrate in cauza, este ca numai doua aspecte sunt de natura sa determine o modificare a masurii privind locuinta minorei: varsta minorei si varsta tatalui.
Acestea doua stau si la baza neintelegerilor dintre cei doi, fiecare din ei fiind subiectul neintentionat al modificarilor care intervin in oricare dintre oameni. Astfel, comportamentul Doriei este diferit fata de cel cu care tatal era obisnuit, dupa cum nu intotdeauna tatal isi poate controla temperamentul in fata fetitei.
De aceea, instanta considera ca, la acest moment, locuinta Doriei ar trebui sa fie impreuna cu mama sa, fapt care raspunde cel mai bine necesitatilor fetitei rezultate din procesul indreptarii spre maturitate.
Acestea asertiuni se fundamenteaza si pe concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, doamna expert mentionand ca tatal nu tine cont de varsta cronologica a copilului, aceea a pubertatii si de incercarile de independenta ale acesteia care sunt resimtite de tata ca acte de “nesupunere” sau “necivilizate”.
De asemenea, doamna expert precizeaza ca, desi ambii parinti au abilitatea de ingrijire si apropiere, din cauza conflictului permanent dintre ei, nu pot asigura linistea psihica, respectiv confortul psihic de care un copil are nevoie in perioada pubertatii. Dupa cum se observa din exprimarea doamnei psiholog, ambii parinti cauzeaza destabilizarea psihica a Doriei, nu doar mama sau tatal, ceea ce ii impiedica sa aiba o buna relatie cu aceasta la niveld empatic.
In baza argumentelor susmentionate, instanta va dispune stabilirea locuintei Doriei la domiciliul mamei, oriunde va fi acesta. Astfel cum s-a decis in doctrina si jurisprudenta, este suficienta indicarea in dispozitivul hotararii a stabilirii locuintei minorului la locuinta unuia dintre parinti, fara precizarea adresei exacte, in conditiile in care acordul celuilalt parinte este solicitat numai atunci cand, conform art. 497 c.civ., schimbarea este justificata pe considerentul ca situatia actuala afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti. Prin urmare, instanta considera ca mentionarea adresei actuale a reclamantei ca fiind locuinta minorei nu este in spiritul textului de lege, din textele legale expuse anterior rezultand ca intentia legiuitorului a fost exclusiv aceea de a stabili la domiciliul caruia din cei doi parinti urmeaza sa locuiasca minorul, fara a avea relevanta juridica adresa in sine.
Obligatia de intretinere
Instanta retine faptul ca ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.
In acelasi sens sunt dispozitiile art. 487 C.civ., potrivit carora parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui.
Obligatia legala de intretinere dintre parinti si copii este instituita cu caracter general prin dispozitiile art. 499 alin. 1 C.civ., iar copilul minor este intretinut de parintii sai, obiectul intretinerii constand in asigurarea mijloacelor necesare traiului copilului minor si suportarea cheltuielilor de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale acestuia.
Retinand dispozitiile art. 529 alin. 1 C.civ., potrivit carora intretinerea este datorata in raport cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, precum si dispozitiile art. 525 alin. 1 C.civ., potrivit carora, minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile generale si speciale pentru acordarea pensiei de intretinere atat in persoana creditorului cat si in persoana debitorului acestei obligatii legale.
In cauza, starea de nevoie a minorei este prezumata, conform art. 525 alin. 1 C.civ. care prevede ca „minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri”.
In ceea ce priveste data nasterii obligatiei de intretinere, instanta retine ca potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia se datoreaza de la data promovarii actiunii.
In acelasi timp, instanta precizeaza ca regula in materia obligatiei de intretinere este de executare in natura, potrivit art. 530 C.civ., regula care isi gaseste cu atat mai mult aplicarea in cazul de fata, minora locuind cu ambii parinti, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar.
Astfel, potrivit art. 530 C.civ. – Modalitatile de executare – (1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. (2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
Dupa cum se observa, aceasta regula prevazuta expres in materia obligatiei de intretinere este o derogare de la regula de drept comun din materia obligatiilor civile care consta in dreptul de optiune al creditorului intre executarea in natura a obligatiei si executarea in echivalent, in functie de natura si caracteristicile obligatiei respective.
In cazul obligatiei de intretinere, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario al prevederilor alin. 2 al art. 530 C.civ., modalitatea de executare in echivalent nu se dispune daca obligatia de intretinere se executa de bunavoie in natura.
Prin urmare, stabilind ca ambii parinti au posibilitatea de a isi executa obligatia de intretinere in natura, instanta va dispune incetarea obligatiei reclamantei de plata a pensiei de intretinere astfel cum a fost stabilita sentinta civila nr._/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 in dosarul nr._ .
Instanta precizeaza ca si reclamanta are obligatia de intretinere a minorei, obligatie care nu poate fi dispusa insa prin prezenta hotarare, in lipsa unei cereri reconventionale din partea paratului in acest sens si fata de interpretarea stricta a dispozitiilor art. 918 alin. 2 C.proc.civ. (actual 919 alin. 2 C.proc.civ.) care stabilesc obligatia acesteia de a se pronunta din oficiu cu privire la pensia de intretinere numai daca aceasta este accesorie
In consecinta, instanta va stabili numai in sarcina paratului obligatia de intretinere a minorei, cu modalitate de exercitare in natura a obligatiei si va respinge ca neintemeiata cererea de obligare a paratului la plata unei sume de 1/ 4 din venitul lunar net realizat cu titlu de pensie de intretinere.
Cu privire la onorariul de expert si cheltuielile de judecata
In ceea ce priveste onorariul doamnei psiholog, analizand devizul intocmit de aceasta, instanta a ajuns la concluzia ca valoarea totala este mai mica decat ar fi fost in cazul in care era rezultatul aplicarii unui onorariu de 160 lei pe ora asa cum sustin partile. De asemenea, instanta apreciaza ca raportul de expertiza indeplineste conditiile de a fi considerat o opinie profesionala avizata si a raspuns obiectivului stabilit. In consecinta, instanta urmeaza sa mentina ca echitabil si proportional cu munca depusa onorariul solicitat de doamna psiholog.
Prin urmare, instanta respinge ca neintemeiata cererea de reducere a cuantumului onorariului de expert si va obliga paratul la plata catre doamna expert a sumei de 975 lei, reprezentand diferenta neachitata de acesta.
Instanta, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 453 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc. civ. si art. 452 C.proc.civ., in raport de cererea reclamantei si existenta la dosar a dovezilor privind cheltuielilor efectuate de aceasta in prezenta procedura judiciara, va obliga paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru (40 lei) si onorariu expert (975 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata cererea de indreptare eroare materiala.
Respinge ca neintemeiata cererea de reducere a cuantumului onorariului de expert.
Obliga paratul la plata catre doamna expert a sumei de 975 lei, reprezentand diferenta neachitata de acesta.
Admite in parte cererea privind pe reclamanta G. (F. R.) M., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., parter, . cu pârâtul R. T., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., parter, .> Autoritatea parinteasca cu privire la minora se va exercita in comun de parinti.
Stabileste locuinta minorei la domiciliul mamei.
Inceteaza obligatia reclamantei de plata a pensiei de intretinere astfel cum a fost stabilita sentinta civila nr._/03.11.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 in dosarul nr._ .
Stabileste in sarcina paratului obligatia de intretinere a minorei, cu modalitate de exercitare in natura a obligatiei.
Respinge ca neintemeiata cererea de obligare a paratului la plata unei sume de 1/ 4 din venitul lunar net realizat cu titlu de pensie de intretinere.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru (40 lei) si onorariu expert (975 lei).
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 28.07.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. DumaIrina M. T.
pentru grefier de sedinta aflat in C.O.
semneaza Grefier Sef
Red. Jud. R.M.D/Th.red.I.T.M.
02.09.2015/ 5 ex.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 07-10-2015, Judecătoria... | Contestatie la executare. Sentința nr. 8011/2015. Judecătoria... → |
|---|
