Uzucapiune. Sentința nr. 6945/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6945/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 6945/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6945
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune privind reclamanții F. C., S. E. și S. E. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat A. Gontea, cu împuternicire avocațială la fila 99 dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modul de îndeplinire al procedurii de citare, după care
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, față de prevederile art. 1050 din C.p.c. coroborat cu art. 930 din Codul Civil aprobat prin Legea nr. 287/2009 și de data începerii posesiei invocate prin cererea de chemare în judecată, pe care o pune în discuție.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității, apreciind că aceasta este procedura aplicabilă cererii de chemare în judecată, chiar dacă posesia este începută sub imperiul Vechiului Cod Civil.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu.
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 16.04.2015, reclamanții F. C., S. E. și S. E. N. în temeiul dispozițiilor art. 1049 - 1052 din codul de procedură civilă și art. 85 alin. (2) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din 09.07.2014 publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 57 bis din data de 31.07.2014 și ale art. 1890 cod civil de la 1864, au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să constate uzucaparea suprafeței de teren de 34 mp, reprezentând diferența rezultată în urma măsurătorilor cadastrale a imobilului proprietatea noastră, situat în ., Sector 2, București, diferență care excede suprafeței înscrisă în actele de proprietate, respectiv suprafeței de 180 mp.
În fapt, reclamanții au arătat că în anul 2014, ca urmare a demarării procedurii de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra imobilului din ., Sector 2, București, au fost efectuate măsurători cadastrale care au relevat faptul că terenul pe care îl dețin are în fapt o suprafață totală de 214 mp, rezultând astfel o diferență de teren de 34 mp în plus față de actele de proprietate deținute conform cărora suprafața acestui teren este de 180 mp.
Au mai arătat că pentru imobilul situat în ., Sector 2, București, deținem Contractul de vânzare - cumpărare din data de 10 decembrie 1948, care atestă dreptul lor de proprietate pentru o suprafață mai mică de teren decât cea deținută în fapt, respectiv pentru o suprafață de 180 mp. și, având în vedere diferențele de suprafețe reieșite ca urmare a măsurătorilor cadastrale, respectiv diferența de 34 mp, dreptul lor de proprietate nu a putut fi intabulat întrucât surplusul constatat nu se încadrează în limitele stabilite de Legea specială a cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.
De asemenea, au arătat că imobilul anterior descris, este delimitat de proprietățile învecinate, fiind împrejmuit cu gard beton și de calcanul caselor vecine, elemente care nu au fost modificate de către ei pe parcursul timpului, rămânând aceleași, astfel cum acestea au fost stabilite de autorii lor, sens în care au arătat că F. C., proprietarul apartamentului nr. 1 situat în ., Sector 2, Bucureștiși a cotei indivize de teren de 60 mp aferent acestuia, a dobândit o cotă indiviză de 3/8 din dreptul deproprietate asupra terenului ce face obiectul acestei cereri prin moștenire legală de la defuncta F. G., conform Cetrificatului de moștenitor nr. S. 117/1959 din data de 10 septembrie 1964,autentificat de către notariatul de Stat al Raionului V., cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra acestui imobil fiind dobândită prin donație de la tatăl său, F. C. conform Contractului de donație transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr. 1745 din data de 27 decembrie 1973, iar la rândul său, donatorul, F. I., a dobândit cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., Sector 2, București astfel: cota de 4/8 a fost dobândită prin cumpărare conform Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1948 și cota de 1/8 prin moștenire de la soția acestuia, F. G. conform certificatului de moștenitor nr. S. 117/1959 din data de 10 septembrie 1964, autentificat de către Notariatul de Stat al Raionului V..
Au mai arătat că S. E., proprietară a apartamentului nr. 2 situat în ., Sector 2, București și a cotei indivize de teren de 60 mp aferent acestuia, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul acestei cereri prin vânzare-cumpărare, conform Contractului de vânzare-cumpărare din data de 10 decembrie 1948, transcris la Grefa Tribunalului Iifov sub nr. 8867/1948, de la vânzătorii Adolf Silberman și D. Silberman.
De asemenea, au arătat că S. E. - N., proprietar al apartamentului nr. 3 situat în ., Sector 2, București și a cotei indivize de teren de 60 mp aferent acestuia, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., sector 2, București, prin donație de la domnul S. C., conform Contractului de donație autentificat sub nr. 7531 din data de 11 decembrie 1978, iar autorul său, dl S. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., sector 2, București prin Contractul de schimb autentificat sub nr. 6494 din data de 16 octombrie 1978 de la A. A., la rândul său acesta dobândind dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin donație de la părinții săi A. G. și A. N.. Au mai arătat că la data de 03 noiembrie 1978 terenul indiviz în suprafață de 60 mp aferent apartamentului nr. 3 din ., sector 2, București, în prezent proprietatea reclamantului S. E. - N., a fost trecut în proprietatea statului, domnului S. C. fiindu-i acordat un drept de folosință pe toată durata existenței construcției, iar ulterior, la data de 02.12.1993 prin Ordinul Prefectului nr. 153, cota indiviză de 60 mp teren aferentă apartamentului nr. 3 a fost trecută în proprietatea privată a reclamantului S. E. - N., în acest sens fiind emis și Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată nr. 1886 din data de 01.06.1995.
Reclamanții afirmă că asupra acestui imobil, astfel cum a fost descris anterior, au dobândit posesia utilă, propriu-zisă, continuă și neviciată, sub nume de proprietar, deținând un just titlu conform dispozițiilor art. 1897 Cod Civil de la 1864, sens în care au arătat că au în posesie imobilul ce face obiectul acestei cereri, sub nume de proprietar, exercitându-ne în mod public atât posesia, cât și folosința asupra acestui bun încă de la data dobândirii imobilului de la autorii lor, aceștia la rândul lor exercitându-și în același mod (public și sub nume de proprietar) posesia asupra imobilului - teren a cărui uzucapiune solicită să se constate și, întrucât posesia exercitată este una utilă, neviciată, continuă, publică, sub nume de proprietar, pentru ei înșisi, și nu pentru altul, nu este echivocă și dețin un just titlu conform dispozițiilor art. 1897 Cod Civil de la 1864, solicită instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile dreptului material pentru a uzucapa terenul în suprafață de 34 mp situat în ., sector 2, București.
Totodată, învederează faptul că întregul imobil, compus din construcții și teren indiviz este înregistrat pe rolul lor fiscal, toate taxele și impozitele aferente fiind achitate la zi și integral conform certificatelor fiscale anexate prezentei cereri.
De asemenea, au arătat că, întrucât imobilul situat la adresa anterior menționată nu are deschisă Carte Funciară, au demarat în anul 2014 procedura de intabulare a acestuia. Documentația cadastrală și cererea de intabulare au fost însă respinse, întrucât s-a constatat o diferență pozitivă de 34 mp între suprafața de teren stăpânită în fapt și cea înscrisă în actele de proprietate de 180 mp, dovada neînscrierii în cartea funciară a acestui imobil fiind făcută și de Certificatul privind identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară nr. 1269/13.01.2015 prin care se precizează faptul că pentru imobilul din București, ., sector 2, nu a fost deschisă Carte funciară și nu a fost acordat număr topografic sau cadastral.
Astfel, susțin că, deși fiecare dintre coproprietari au deținut documente de proprietate, încă din anul 1948, pentru o suprafață de teren de 60 mp însă, fiecare dintre ei a stăpânit în fapt 71,3 mp. Precizează că limitele care delimitează imobilul, nu au fost modificate de-a lungul timpului, imobilul fiind deținut de către autorii lor astfel cum acesta este împrejmuit astăzi, hotarele proprietății fiind aceleași de la data dobândirii imobilului și, mai mult decât atât, limitele proprietății nici nu aveau cum să fie schimbate, întrucât linia de hotar este marcată de construcțiile vecine sau de gard beton, astfel cum se poate observa din documentația cadastrală anextă, astfel că orice eventuală extindere a proprietății lor ar implica însăși mutarea construcțiilor învecinate, ceea ce ar fi exclus.
Precizează că imobilul, incluzând terenul în proprietate indiviză, a fost transmis în fapt, de la un cumpărător la altul având o suprafață reală de 214 mp, deși actele de vânzare - cumpărare au fost întocmite pentru suprafața de teren de doar 180 mp, acest fapt fiind constatat abia în anul 2014 cu ocazia întocmirii documentației cadastrale și a măsurătorilor necesare în vederea intabulării terenului.
Reclamanții afirmă că uzucapiunea invocată prin acțiunea de față este uzucapiunea longissimi temporis de 30 ani, prescripție achizitivă prevăzută de dispozițiile art. 1890 și următoarele din Codul Civil de la 1864, sens în care au arătat că reclamanții F. C. și S. Eu«en - N., înțeleg să invoce joncțiunea posesiilor în condițiile art. 1859 - 1860 din Vechiul Cod Civil, folosindu-se astfel de „posesia continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar" atât a lor, cât și a autorilor lor F. G. și F. N. (autorii lui F. C.), A. G., A. N. și S. C. (autorii lui S. E. - N.), imobilul fiind dobândit și posedat începând din anul 1948, respectiv de aproximativ 67 de ani, iar referitor la posesia exercitată de reclamanta S. E., menționează că aceasta a dobândit imobilul încă din anul 1948 prin Contractul de vânzare - cumpărare din data de 10.12.1948 transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 8867/1948, dreptul de proprietate asupra acestui imobil sau prerogativele acestuia (posesia, folosința sau dispoziția) nefiind înstrăinătate niciodată pe parcursul celor 67 de ani de la data dobândirii.
Solicită instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile stabilite de legiuitor pentru constatarea uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a proprietății, sena în care au arătat că imobilul situat în ., sector 2, București, astfel cum acesta a fost stăpânit de către ei și autorii lor, este un bun imobil aflat în circuitul civil, condiție esențială a obiectului uzucapiunii, neaflându-se nici în domeniul public și nici în domeniul privat al statului după cum rezultă și din Certificatul privind situația juridică a imobilului nr. 7236V06.01.2015 emis de Primăria Sectorului 2, că posesia exercitată de către ei, precum și de autorii lor este una utilă, astfel cum aceasta este prevăzută prin dispozițiile art. 1847 și următoarele din Codul Civil de la 1864, respectiv: continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, că posesia este continuă întrucât este exercitată atât de ei în mod continuu, cât și de autorii lor, încă din 1948, conform Contractului de vânzare cumpărare din data de 10 decembrie 1948 transcris sub nr. 8867 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat și că atât posesia lor, cât și posesia autorilor anteriori este o posesie neafectată de niciunul din următoarele vicii: discontinuitate, violență, clandestinitate, precaritate.
Menționează faptul că nu cunosc persoana care ar fi avut în proprietate terenul de 34 mp ce face obiectul acestei cereri, reprezentând diferența dintre suprafața pe care o stăpânesc în fapt și suprafața pe care o dețin în baza actelor de proprietate aferente imobilului din ., Sector 2, București, astfel încât sunt în imposibilitate de a menționa un eventual proprietar față de care să se constate intervenită uzucapiunea în beneficiul lor.
În probațiune au propus proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii H. G. L., P. S. - M. – J. și I. D. M. M..
În drept, au invocat dispozițiile art. 1049 - 1052 din Codul de procedură civilă, art. 1846, 1890 următoarele din Codul civil de la 1864 și ale art. 85 alin. (2) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din 09.07.2014 publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 57 bis din data de 31.07.2014.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1049 - 1052 din Codul de procedură civilă și posesiilor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil, învederează că atât doctrina, cât și practica s-au pronunțat în sensul aplicării acestei proceduri speciale și posesiilor începute sub imperiul vechiului Cod Civil sub aspect procedural, iar sub aspectul condițiilor de drept material ale uzucapiunii rămânând aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
Reclamanții susțin că un alt argument ar rezulta din dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă conform cărora toate procesele începute după . Codului de procedură civilă sunt supuse noii reglementări procesual civile și, din analiza dispozițiilor referitoare la procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii cuprinse în art. 1049 - 1052 Cod de procedură civilă, iar reclamanții mai susțin că se poate constata că nu există nicio dispoziție care să instituie un caracter facultativ al acestei proceduri față de cea de drept comun, rezultând astfel că această procedură nu este numai aplicabilă, ci chiar obligatorie pentru toate cererile referitoare la uzucapiune formulate și înregistrate după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările cauzei cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Titlul XII al Codului de procedură civilă reglementează procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, iar potrivit art. 1.050 Cod procedură civilă, dispozițiile acestui titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.
Potrivit art. 930 alin. 1 Cod civil din 2009, dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența, dacă a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate și dacă imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.
Prin urmare, instanța reține că procedura reglementată de Titlul XII al Codului de procedură civilă are ca obiect înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii, iar Codul civil din 2009 reglementează condițiile în care dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, folosindu-se din punct de vedere terminologic expresia unică de „înscriere în cartea funciară”, ceea ce relevă legătura strânsă între condițiile de înscriere reglementate de norma de drept material și procedura de înscriere reglementată de norma de procedură și dovedește că această procedură se referă strict, deci este aplicabilă, doar uzucapiunilor întemeiate pe prevederile Codului civil din 2009.
Deci, contrar celor susținute de reclamanți, instanța reține că procedura specială reglementată de Titlul XII al Codului de procedură civilă este circumscrisă numai acelor situații în care dobândirea dreptului de proprietate are loc prin înscrierea lui în cartea funciară ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor uzucapiunii, ceea ce conduce la concluzia că incidența acestei proceduri speciale este indisolubil legată de efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, reglementat de Codul civil din 2009.
Instanța mai reține că, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia, pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată fiind aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei, iar cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864, ceea ce înseamnă că acțiunea pentru constatarea îndeplinirii acestor condiții poate fi soluționată doar în condițiile dreptului comun.
Că aceasta este soluția corectă și că această procedură specială nu este aplicabilă oricărei cereri având ca obiect uzucapiunea, rezultă și din faptul că în cazul procedurii speciale sunt indicate o . înscrisuri obligatoriu a fi depuse odată cu cererea introductivă. O parte dintre aceste înscrisuri sunt specifice uzucapiunii extratabulare prevăzută de Codul civil din 2009, cum ar fi cerința prezentării unui certificat de la primărie care să ateste decesul persoanei înscrise în cartea funciară, ceea ce înseamnă că procedura specială este compatibilă doar cu dispozițiile de fond ale uzucapiunii, astfel cum acestea sunt reglementate de noul cod civil, iar în același sens sunt și dispozițiile art. 1052 alin. 7 Cod pr.civ., conform căruia instanța va cerceta dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil, or trimiterea la Codul civil are în vedere legislația în vigoare, respectiv Codul civil din 2009, adică dispozițiile referitoare la uzucapiunea tabulară și extratabulară.
Având în vedere considerentele expuse anterior și ținând seama că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864 în raport de data începerii posesiei invocate de reclamanți, instanța reține că cererea reclamanților nu poate fi soluționată conform procedurii speciale reglementată de Titlul XII al Codului de procedură civilă, ci numai pe calea dreptului comun, așa încât instanța constată că acțiunea reclamanților este inadmisibilă, fiind întemeiată excepția invocată de instanță, care va fi admisă, iar în consecință, acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. C., cu domiciliul în București, ., ., S. E., cu domiciliul în București, ., . și S. E. N., cu domiciliul în București, ., ., Sector 2, toți cu domiciliul ales la SCPA G. și Asociații, în București, . A, .. 1, Sector 5, ca inadmisibilă.
Cu drept numai de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B./5 ex. /07.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6912/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6950/2015. Judecătoria... → |
|---|
