Accesiune. Sentința nr. 4008/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4008/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 4008/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4008
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. D. M. în contradictoriu cu pârâta M. N., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2014 sub numărul de dosar_, reclamantul D. D. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta M. N., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 950 mp. din ., sector 3 București in mod continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra construcției situate pe terenul din ., sector 3 București, compusă din 3 corpuri, respectiv corpul C.1, corpul C.2 și corpul C.3, prin accesiune, precum și joncțiunea posesiilor dintre acesta și autorii acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat imobilul din ., sector 3 București, compus din teren în suprafață de 950 mp. și construcție, prin act de vânzare - cumpărare încheiat în anul 2003 de la D. I. și D. I. (părinții acestuia). La rândul său, D. I. a cumpărat de la S. I. imobilul compus din teren și construcție situat în ., sector 3 București prin chitanță sub semnătură privată în anul 1986, menționând că S. I. a dobândit imobilul de la adevărata proprietară, M. N., prin chitanță de mână, aceasta având titlul de proprietate constând în act de vânzare-cumpărare și act de partaj voluntar. Astfel, aceasta a încasat prețul stipulat în chitanță și nu a mai avut pretenții.
În continuare, reclamantul a menționat că locuiește continuu și neîntrerupt în imobil încă din anul 2003 din momentul cumpărării, iar vecinii îl cunosc ca fiind ca adevăratul proprietar al imobilului. Acesta a îngrijit terenul și construcția, a modernizat construcția cu materiale proprii investind în imobil, plătește taxe și impozite la Administrația Financiară Sector 3 București, iar până în prezent nimeni nu a revendicat imobilul.
Reclamantul a învederat că părinții săi, D. I. și D. I., au posedat continuu și neîntrerupt imobilul încă din anul 1986 de când au cumpărat de la S. I., comportându-se ca adevărații proprietari ai imobilului timp de 28 de ani, fiind cunoscuți de vecini ca atare.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat joncțiunea posesiilor dintre acesta și autorii acestuia, respectiv D. I., D. I., S. I. și M. N., și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846, art. 1847, art. 1848 cod civil vechi și art. 1 192 Cod civil vechi, precum și ale art. 930 - 934 NCC.
Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2014 s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în 48 de rate lunare, în cuantum de 193 lei fiecare, din octombrie 2014 până în septembrie 2018.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1158 lei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 14, 22-24, 77-106).
La data de 12.11.2014, pârâta M. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată pentru terenul în suprafață de 950 mp din ., sector 3 București și a se constata uzucapiunea cu toate condițiile posesiei.
În motivare, pârâta a arătat că reclamantul a dobândit imobilul din ., sector 3 București compus din teren în suprafață de 950 mp. și construcția edificată pe teren prin actul de vânzare-cumpărare din anul 2003 de la D. I. și D. I., părinții acestuia, iar D. I. a cumpărat de la S. I. cu chitanță sub semnătură privată în anul 1986. A mai precizat că este adevărata proprietara a terenului și a vândut lui S. I. printr-un act de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, iar prețul s-a plătit în momentul înstrăinării imobilului, astfel că nu mai are absolut nicio pretenție pentru plata imobilului și a terenului. Subliniază că impozitele și taxele sunt achitate de către reclamantul D. D. M..
La data de 08.12.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat pretențiile din cererea de chemare în judecată și a subliniat că este de acord cu întâmpinarea formulată de pârâtă, în cuprinsul căreia aceasta a recunoscut faptul că prețul a fost plătit în momentul înstrăinării imobilului și că nu mai are nicio pretenție pentru plata imobilului și a terenului.
La data de 02.02.2015, reclamantul a depus cerere precizatoare, solicitând instanței să constate faptul că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 950,92 mp situat în ., sector 3 București, asupra construcției din ., sector 3 București, formate din 3 corpuri: corp A=70 mp, corp B+C=50 mp, precum și să constate joncțiunea posesiilor dintre reclamant și autorii acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 930-934 NCC, art. 1050-1052 NCPC.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertizele tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru și geodezie și construcții civile, industriale, agricole și evaluarea proprietății imobiliare.
La termenul de judecată din data de 16.03.2015 au fost audiați martorii R. A.-M. și A. E., declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
La data de 10.03.2015 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit de expert D. M. A..
La data de 13.03.2015 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile întocmit de expert I. N..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1860 Cod civil „orice posesor are facultatea spre a putea
opune prescripția sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau”. Joncțiunea posesiilor
este posibila daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sa fie vorba de o posesie
propriu zisa întrucât detenția precara nu este susceptibila de joncțiune cu posesia actuală
(adică, atât posesia reclamantului, cât si aceea a autorilor săi trebuia sa fie astfel de posesii) si cel ce invoca joncțiunea posesiilor sa fie succesor în drepturi al autorului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.23/09.01.2003 de BNP F. N., reclamantul a dobândit de la numiții D. I. și D. I.-Ș. imobilul situat în București, ., sector 3, compus din teren în suprafață de 950,92 mp, conform măsurătorilor cadastrale și construcția demolabilă din paiantă edificată pe acest teren, acoperită cu carton, fără utilități, având două camere și verandă, cu suprafața construită la sol de 19,45 mp
Din contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, instanța constată că vânzătorii D. I. și D. I.-Ș. au dobândit imobilul înstrăinat prin act sub semnătură privată intitulat „chitanță” în anul 1986. Din înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” (fila 48 din dosar), instanța constată că numita D. I. Ș. a cumpărat terenul în suprafață de 950 mp, situat în ., sector 3 de la numitul S. I..
Conform art.1837 din Vechiul Cod Civil, „ prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligație, sub condițiile determinate de această lege”.Ca să se poată prescrie prin uzucapiunea de 30 de ani se cere ca posesia să fie pe un termen de 30 de ani, conform art.1890 C.civ., iar posesia să fie utilă, adică să îndeplinească calitățile prev. de art.1847 C. civ. adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
De asemenea, potrivit art.1860 Cod civil orice posesor posterior are facultatea – spre a putea opune prescripția – să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său ( joncțiunea posesiilor), prin autor, în sensul art.1860 Cod civil, înțelegându-se persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea nu este titulara dreptului de proprietate, deoarece numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea posesiei, asupra terenului.
Unind posesia numiților D. I. și D. I. Ș. asupra terenului de 950,92 mp din anul 1986 până în anul 2003 cu posesiunea reclamantului din 2003 până în prezent, rezultă o posesie de 29 ani și nu de 30 de ani, așa cum cer dispozițiile legale mai sus menționate.
Articolul 1860 Cod civil prevede posibilitatea unirii posesiei actualului posesor cu
posesia autorului său, înțelegând prin acesta posesorul inițial ( sau anterior, în cazul în care posesia trece prin mai mult de două mâini).
Pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, între posesorul ulterior și cel anterior
trebuie să existe o legătură juridică, în sensul că posesorul anterior al imobilului
trebuie să fie autorul celui care invocă joncțiunea, prin urmare acesta din urmă trebuie
să fie succesorul posesorului anterior. Iar în dreptul românesc succesiunea poate
fi: – universală sau cu titlu universal (derivând din moștenire legală sau testamentară,
în cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, în cazul persoanelor juridice)
sau cu titlu particular (acte juridice – între vii sau mortis causa - care au ca efect
transmiterea unui drept ut singuli).
Referitor la cererea formulată de reclamant de joncțiune a posesiei sale atât cu posesia numiților D. I. și D. I. cât și cu posesia numitului S. I., cel ce invoca joncțiunea trebuie sa fie un succesor în drepturi al autorului - posesorul precedent.
Instanța constată că, în cauză, numiții D. I. și D. I. Ș. nu sunt mostenitori ai posesorului anterior S. I., iar pentru a uzucapa, posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar, aceștia putând avea calitatea de succesori doar daca au încheiat cu posesorul anterior un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu.
Chiar dacă s-ar admite că s-a încheiat o convenție prin care numita D. I. Ș. a cumpărat terenul în litigiu de la posesorul
anterior, instanța reține că nici în această situație nu se poate face joncțiunea
posesiilor, întrucât posesia bunului imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate
absolută și nu s-a creat astfel un raport juridic valabil pentru joncțiunea posesiilor
(T.S. decizia civilă nr.292/1970). Or, în speță actul de vânzare-cumpărare materializat prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță” (fila 87 din dosar), încheiat la 25.08.1986 între numita D. I. Ș. si posesorul anterior S. I. este nul, pentru nerespectarea formei autentice a actului, impusă ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor. Actul fiind lovit de nulitate absolută nu a creat legătura autor-succesor, ci a dat naștere unei obligații de a face, conform art. 1073 Cod Civil, astfel că nu poate opera joncțiunea posesiilor.
Față de aceste considerente, instanța constată că prin unirea posesiei numiților D. I. și D. I. Ș. cu posesia reclamantului rezultă o posesie de aproximativ 29 de ani și nu de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate, nefiind îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune.
Privitor la cererea reclamantului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției ridicate pe terenul în suprafață de 950 mp, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 492 din Codul civil orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra, iar potrivit art. 494 alin. 1 din Codul civil dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Declarațiile martorilor audiați în cauză relevă faptul că pe terenul în litigiu a fost edificată o casă de către părinții reclamantului și renovată de către reclamant. Având în vedere că reclamantul nu este proprietarul terenului în litigiu, pe care a fost edificată construcția, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 492 Cod civil pentru ca prezumția de proprietate asupra construcției să opereze în favoarea reclamantului, motiv pentru care urmează a fi respinsă și cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul D. D. M., domiciliat în sector 3, București, ., în contradictoriu cu pârâta M. N., cu domiciliul în ., nr. 45, ., ., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./03.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3993/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4034/2015. Judecătoria... → |
|---|
