Acţiune în constatare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 10062/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR._
Ședința publica din data de 21.07.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol se află soluționarea cererii formulata de reclamantul U. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE E. SI CONSEMNATIUNI CEC SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 23.06.2015, 07.07.2015, 21.07.2015 în aceeași compunere dispunând următoarele:
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de 08.10.2014, reclamantul U. D., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC S.A., ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 6 lit. a), b), art. 7 alineatul 3 si 4, art. 9 alin.2 litera f) si g), art. 18 litera e) din contractul de credit nr. RQ_69 din data de 28.09.2007, obligarea paratei la perceperea pe toata perioada creditului unei dobânzi fixe de 10% pe an așa cum a fost stabilita inițiala prin Contractul de credit nr. RQ_69 din 28.09.2007.
De asemenea, reclamantul solicită obligarea pârâtei să îi restituie sumele actualizate cu indicele de inflație calculat acestora pana la plata efectiva, sume încasate începând cu data 28.09.2007 si pană în prezent, sumele încasate cu titlu de comision de gestiune credit in valoare de 9.476,4 lei, comision de risc in valoare de 2.116,80 lei, dobânda încasată in mod nelegal ca urmare a modificării in mod unilateral de către parata in cuantum de 5.000 lei, sume la care sa se aplice dobânda legala in raport cu fiecare plată și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, se arată că, reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de Credit nr. RQ_69/28.09.2007, pentru suma de_ lei, contract care contine mai multe clauze abuzive care nu au negociate.
Astfel, potrivit art. 6 litera a) din Contract de Credit nr. RQ_69/28.09.2007 „Comisionul de gestiune credit de 0.25% care se achita de către client in rate lunare odată cu plata sumelor datorate la scadențele intermediare si la scadenta finală, aplicat la soldul curent al creditului luat in calcul la determinarea dobânzii aferente flecarei scadente. Comisionul de gestiune credit astfel calculat se achita de către client in rate lunare egale in valoare de 78,97 lei. In cazul efectuării anticipate integrale sau parțiale a creditului, clientul se obliga să achite la data rambursării anticipate, diferența de comision de gestiune credit datorat pana la data respectiv si nu ca urmare a achitării acestuia in rate lunare egale."
Art. 6 litera b) .. comisionul de risc in valoare de 2.116. 80 lei."
Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc in valoare de 2116,80 lei. Riscul asigurat prin perceperea acestui comision nu este definit prin convenție; simpla menționare a valorii și a perioadei pentru care este datorat, fără să aibă posibilitatea de a cunoaște motivele care determină perceperea acestuia.
Mai arată reclamantul că exigențele bunei credințe în raporturile contractuale impun ca părțile să poată cunoaște încă de la încheierea actului juridic întinderea obligațiilor pe care trebuie să le execute, și ca o parte să nu își crească semnificativ profitul in împovărarea fără niciun criteriu, și deci nejustificat, a celeilalte părți.
Riscul, înțeles ca posibilitatea unei pierderi, reprezintă un element specific contractelor aleatorii (actelor juridice cu titlu oneros în care toate părțile au în vedere posibilitatea unui câștig și riscul unei pierderi, datorită unei împrejurări viitoare și incerte, de care depinde întinderea sau chiar existența obligației); contractul de credit însă are caracter comutativ, întinderea și existența obligațiilor asumate de părți fiind precis determinate încă de la realizarea acordului de voință.
Menționează reclamantul că riscurile pe care o bancă trebuie să le suporte sunt acoperite atât ca urmare a perceperii dobânzii stipulate în contract, cât și ca urmare a constantei adaptări a ofertei de creditare la condițiile economice, de notorietate fiind ajustarea ratei dobânzii și a comisioanelor la situația economică națională și internațională, în contractele de credit nou încheiate.
Mai arată că acest comision nu a fost negociat între părți; negocierea nu se rezumă la „luarea la cunoștință" a existenței comisionului, iar Legea nu impune ca doar clauzele care prezintă un interes mai mare pentru clienți să fie clar exprimate, ci se referă la integralitatea prevederilor contractuale.
Perceperea comisionului de risc creează un vădit dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în iminentul reclamantul consumator, fiind obligat, pentru cauze necunoscute, la plata unei importante sume de bani.
Totodată se poate observa faptul ca nu se menționează in cuprinsul contractului ce anume reprezintă comisionul de gestiune si ce funcție sau destinație are acest comision de administrare.
Art. 7 alineatul 2 „CEC isi rezerva dreptul sa modifice nivelul ratei anuale a dobânzii variabile pe durata de creditare. In cazul modificării ratei anuale a dobânzii variabile, noul nivel se aplica la soldul curent al creditului existent la data modificării si se face public prin afișare la sediul C.E.C."
Art. 7 alineatul 3” Modificarea nivelului ratei anuale a dobânzii se poate efectua urmare oricăror modificări intervenite in legislație si/sau in condițiile pieței financiare/monetare .
Art.1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prevede că orice contract încheiat între comercianți și consumatori trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Sintagma "modificări intervenite in legislație si/sau in condițiile pieței financiare/monetare .. nu a fost nicicum definită: pârâta nu a prevăzut niciun element care ar putea fi calificat ca fiind cauza unei schimbări a pieței monetare, dar nici criteriile după care această schimbare ar putea fi considerată semnificativă sau nesemnificativă.
Potrivii art.1 alin. 1 din Lege și din art. 4 alin. 2 din Directiva nr.903/13/CEE, pentru a fi exclusă de la aprecierea caracterului abuziv, clauza contractuală referitoare la prețul contractului trebuie să fie exprimată „clar și inteligibil". Or, în speță, formularea este neclară, neinteligibilă, a posibilității de modificare a ratei dobânzii.
Mai arată reclamantul că se poate observa că potrivit art. 7 alineatul 2 s-a stabilit o dobânda de 10% pe an. iar ulterior parata a modificat cuantumul dobânzii, de exemplu la data de 28.08.2010 parata stabilește in mod arbitraro dobânda de 10,41%.
Învederează reclamantul că nu a avut posibilitatea de a negociaclauza privind caracterul dobânzii, din moment ce aceasta nu a fost clar exprimată iar banca a stabilit-o in mod arbitrar si discreționar.
Potrivit art.4 alin. 1 și alin. 2 din Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților", "o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, potrivit art. 4 alin.6 din Lege, evaluarea naturii abuzive nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 alin. 3 din Lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, iar dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Totodată, art. 1 alin. 1 din Lege prevede că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivii art. 4 alin. 2 din Directiva nr.93/13/CEE, "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Așadar, o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întrunește, în mod cumulativ, următoarele condiții: nu a fost negociată direct cu consumatorul; creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe; nu se referă la obiectul sau la prețul contractului, atunci când acestea sunt clar și inteligibil exprimate.
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, consideră reclamantul că din prima categorie fac parte convențiile ale căror prevederi sunt rezultatul voințelor concordante ale ambelor/tuturor părților contractante, respectiv rezultatul propunerilor și contrapunerilor sau chiar al concesiilor părților, în timp ce din a doua categorie fac parte convențiile ale căror clauze nu au fost negociate sau discutate de părți, încheierea contractului având loc numai ca urmare a adeziunii unei părți la oferta celeilalte.
Trăsăturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existența unei inegalități economice între contractanți, o parte având o poziție economică superioară celeilalte; existența unei oferte generale și abstracte (adresate tuturor potențialilor contractanți), permanente (privitoare la toate contractele încheiate într-o anumită perioadă de timp) și detaliate cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voință a unei singure părți contractante.
Convenția de credit încheiată între părți, are caracterul unui contract standard preformulat, in sensul art. 4 alin. 1 din Lg. nr.193/2000, întrunind toate trăsăturile generale ale unui contract de adeziune, anterior menționate: între reclamanți, partea contractantă aflată în nevoia obținerii unei sume de bani, și pârâtă, partea contractantă aflată în nevoia obținerii unei sume de bani și pârâtă, partea contractantă deținând resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, există o evidentă poziție de inegalitate economică, clauzele contractuale reprezintă în fapt condițiile contractuale generale, amănunțite, stabilite de pârâtă pentru perioada respectivă și anterior încheierii convenției, pentru toți potențialii clienți aflați în aceeași situație cu reclamantul, clauzele contractuale sunt rezultatul manifestării de voință a unei singure părți contractante, respectiv pârâtei, reclamantul doar manifestându-și voința de a încheia convenția.
Mai susține reclamantul că nu există identitate între caracterul special al condițiilor convenției de credit și caracterul negociat al acestora. Condițiile au fost calificate drept "speciale" doar ca urmare a faptului că acestea cuprind elementele care inițiază acest contract de altele din aceeași categorie (numele împrumutatului, suma acordată de bancă, durata titlului, cuantumul dobânzilor și al comisioanelor etc). Faptul că reclamantul a acceptat să semneze contractul de credit in condițiile impuse de pârâtă nu înseamnă că a renunțat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.
Reclamantul evaluează comisionul de gestiune la suma de 9476,4 lei potrivit art. 9 litera f), dobânda încasata ca urmare a modificării unilateral de către banca este de 5.000 lei, comision de risc de 2.116,80 lei.
In drept, reclamantul invocă dispozițiile legii nr.193/2000.
Pârâta CEC Bank S.A. a formulat întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea cererii reclamantului, ca nefondată.
In motivare, pârâta arată că reclamantul U. D., in calitate de împrumutat a contractat de la CEC SA - Sucursala Municipiului București in data de 28.09.2007 un credit „IDEAL PLUS_” în valoare de 54.000 lei, pe o perioada de creditare de 10 de ani si 0 luni astfel cum rezulta din actul de credit nr. RQ_69/28.09.2007. Contractul de credit a fost modificat prin adițional privind actualizarea contractului de credit conform prevederilor OUG50/2010.
Cu privire la constatarea caracterului abuziv si anularea clauzei prevăzute de art.6 si b) din contractul de credit nr. RQ_69 - comision de gestiune si comision de risc, arată pârâta că potrivit prevederilor art. 969 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii actului, "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", situație în care reclamantul nu poate invoca neaplicabilitatea unor clauze al căror conținut l-a însușit prin semnarea actului de credit.
Semnarea contractelor reprezintă manifestarea de voința, exprimata de către reclamant, intentia de a produce efecte juridice; ele sunt înscrisurile constatatoare ale manifestării de voință. Manifestarea de voința, exprimata prin semnarea contractelor de credit reprezintă consimțământul exprimat de semnatari cu privire la conținutul actului.
Reclamantul si-a exprimat acordul de voința, prin semnarea contractului de credit, semnarea contractului de credit a creat, in sarcina reclamantului, o obligație, iar in sarcina băncii, un drept. Semnarea contractului de credit este un act juridic, desemnând manifestarea de voința cu a de a produce efecte juridice, înscrisul constatator al manifestării de voința.
Menționează pârâta că, dupa cum se specifica in literatura de specialitate, actul juridic este o manifestare de voință făcuta cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, de a naște, modifica ori stinge un raport juridic concret, elementele definitorii ale actului juridic fiind prezenta unei manifestări de voința, care șa provină de la un subiect de drept (persoana fizica sau juridica), manifestarea de voința sa primata cu intenția de a se produce efecte juridice, efectele juridice urmărite, pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic.
Manifestarea de voința, exprimata prin semnarea contractului de ipoteca, reprezintă consimțământul exprimat de către aceștia cu privire la conținutul actului.
De asemenea, cu referire la O.U.G. nr. 50/2010, învederează pârâta că potrivit art. 95 din sta, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 288/28.12.2010 „Prevederile prezentei nanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a mtei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37K1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), im și ale art. 66 - 71".
Mai mult, este de menționat că dispozițiile art. II alin. 2 din Legea nr. 288/28.12.2010 prevăd că " Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Susține pârâta că acest comision a fost cunoscut de reclamant inca de la momentul încheierii contractului, semnând contractul, acesta si-a manifestat acordul au privire la perceperea comisionului de gestiune.
Mai precizează pârâta că, ulterior, prin actul adițional din 20.09.2010, Banca a renunțat la comisionul de gestiune credit si a perceput doar comision de administrare credit, in conformitate cu prevederile 36 din OUG 50/2010. unde care prevede ca:”Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si. după caz, dobânda penalizatoare, alte costuripercepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor „
Mai arată pârâta că, dupa . OUG 50/2010, Banca a aplicat toate prevederile acestui act normativ, adaptând contractele de credit prin incheierea actelor adiționale in conformitate cu prevederile art.95 din actului normativ respectiv. Din conținutul Notificării nr_/23.06.2010, comunicata clientului, rezulta in mod evident acest lucru.
La data încheierii contractului de credit in conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesioniști si consumatori, in forma valabila la respectiva, in Anexa 1, alin.(1) lit.b) erau considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale " b) obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului;"
Comisionul de gestiune, se percepea pentru operațiuni de plata, inclusiv tragerile din t, precum si pentru acoperirea altor costuri rezultând din administrarea si monitorizarea creditelor, respectiv pentru toate operațiunile privind gestionarea creditului pe parcursul duratei de creditare, aferente emiterii graficelor de rambursare, stingerii sumelor datorate lunar la scadenta, monitorizarea ițelor restante si notificarea clienților, inclusiv cu privire la înscrierea acestora la BC, etc.
Prin urmare, consacrarea contractuala a comisionului de gestiune reprezintă o clauza eminamente particularizata si negociata in funcție de situația economica a fiecăruia dintre consumatori, cu atât mai mult cu cat in sarcina intimatei incumba obligația legala de a trasa politici de creditare care sa includă condițiile de eligibilitate ce trebuie indeplinite de persoanele ce doresc sa intre lații de afaceri cu Banca. Ca atare si din aceasta perspectiva se observa in mod clar ca nu ne n in prezenta unui contrat de adeziune ci in fata unui contract negociat direct cu împrumutatul.
De asemenea, comisionul de gestiune a fost înlocuit cu, comisionul de administrare, care se aplica pentru aceleași operațiuni, fiind perceput de către Banca pentru toate operațiunile privind gestionarea creditelor parcursul duratei de creditare, aferente modificărilor de dobânda determinate de modificarea periodica a indicelui de referința ROBOR/EURIBOR/LIBOR utilizat si emiterii graficelor de rambursare aferente, stingerii sumelor datorate lunar la scadenta, monitorizarea creanțelor restante si notificarea clienților, inclusiv cu privire la înscrierea acestora la BC, etc, in conformitate cu prevederile art. 36 alin. 3 DUG 50/2010 cu modificările ulterioare, respectiv:
Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului."
De asemenea, arată ca nu se poate invoca un dezechilibru semnificativ intre obligațiile lor contractante, atat timp cat atât valoarea, cat si modalitatea de percepere a comisionului au rămas neschimbate, fiind totodată prevăzute si in OUG 50/2010.
Apreciază ca atat timp cat legea prevede posibilitatea perceperii unui comision, si condițiile in care acesta poate fi perceput, nu pot fi invocate dispozițiile Legii 193/2000.
Menționează pârâta că, ca singurele comisioane percepute au fost cele reglementate de dispozitiile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul stării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, dupa caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Din aceasta perspectiva, aparenta dreptului in raportul contractual privat dedus judecații favoarea sa și susține că Banca si-a respectat obligația de a acorda suma împrumutata reclamantului si, aluzie, a avut si dreptul la restituirea creditului si a comisioanelor percepute inclusiv cel de administrare, la termenul si in condițiile agreate de comun acord de parti.
De altfel, reclamantul a recunoscut valabilitatea in întregime a contractelor atat timp cat a putut profita de suma creditata si, apoi, a inteles sa invoce incalcarea clauzelor contractuale, clauze abuzive,etc.
Acest comision este prevăzut si in contractul de credit sub denumirea de comision de gestiune. Indiferent cum denumim acest comision gestiune sau administrare, el se aplica pentru aceleași operațiuni, cele 2 cuvinte - gestiune si administrare, însemnând practic același
In legătura cu acest comision, acesta este prevăzut si conform dispozițiilor OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform art. 36 „pentru creditul acordat, creditorul percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru ii prestate la cererea consumatorilor. iar „comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea, înregistrarea, efectuarea de operațiuni de către creditor in scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi it la soldul curent al creditului".
Susține pârâta că, CEC Bank S.A. nu a fost nici la momentul încheierii contractului si nici in prezent o instituție bancara care oferă servicii de monopol, astfel încât reclamantul sa fi fost forțat sa accepte condițiile din contractele pe care le-au semnat. Este incontestabil ca reclamantul avea fie libertatea de a-si alege de pe piața bancara pe oricare dintre instituțiile concurente si sa încerce reglementarea altor condiții de derulare a raporturilor contractuale, daca ar fi apreciat ca cele propuse de CEC Bank S.A. sunt abuzive, fie avea posibilitatea refinanțării creditului la orice alta instituție bancara concurenta.
Referitor la comisionul de risc încasat de Banca, anterior apariției OUG 50/2010 Comisionul de risc a fost perceput de banca in cazul creditelor acordate pentru care ul nu avea obligația de a constitui garanții reale, care constau in ipoteci imobiliare sau gajuri asupra bunurilor mobile.
Comisionul era reținut la acordarea creditului si făcea parte din costul total al creditului, intra in calculul D. (dobânda anuala efectiva) si era stipulat expres in cuprinsul contractului de credit încheiat cu clientul, conform prevederilor Legii nr. 289/2004, privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, valabila la data contractării creditului
În legătura cu clauzele abuzive din contractul de credit, precizam ca acestea nu pot calificate drept contracte de adeziune, toate clauzele sale au fost discutate, analizate si aduse la cunoștință pârtii contractante, anterior exprimării acordului de voința in forma scrisa.
Riscul bancar este o noțiune inerenta activității de creditare care are la rândul sau sorginte economica si se transpune in variate tehnici juridice, precum împrumutul, descoperitul de cont, scont, acceptare, aval, garanție autonoma, cauțiune. Prin intermediul creditului, băncile isi realizează functia esențiala de creație monetara, ce presupune emiterea unei cantități de moneda de cont a băncii 3 acorda creditul. Astfel, noțiunii de risc bancar i s-au rezervat varii semnificații, in funcție de diferite criterii de clasificare si pornind de la noțiunea de risc care in contextul comercial îmbracă forma unui pericol potențial asupra unei operații comerciale ce se întinde in timp, susceptibil sa genereze anumite inconveniente imprevizibile pentru debitorul unei obligații comerciale. Riscul bancar a fost clasificat dupa multiple criterii, luând forme diverse in funcție de planul specific respectivei componente a activității bancare.
Cu privire la obligarea la restituirea sumelor încasate in mod nelegal cu titlu comision de gestiune, comision de risc, percepute de la data de 28.09.2007, arată pârâta că prin modificarea contractului de credit, survenita in 23.06.2010 conform actului adițional, comisionul de gestiune a fost înlăturat in întregime ca de altfel si celelalte comisioane, rămânând conform art. 2.1.1. din acest act adițional un singur comision de administrare credit achitat lunar.
Mai arată pârâta că o eventuala cerere de restituire a acestora este supusa cenzurii prescripției . Potrivit din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție a dreptului la acțiune in pretenții este de 3 ani iar termenul de prescripție incepe sa curgă .conform art 8 alin 1, 2 din Decretul 167/1958 de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atat paguba cat si pe cel care răspunde de ea, aceste dispozitii fiind aplicabile in cazul răspunderii delictuale, respectiv a acțiunii întemeiate pe plata nedatorata.
Potrivit prevederilor contractuale, rata anuala a dobânzii variabile se modifica periodic, pe durata contractului, in funcție de variația periodica (trimestriala) a indicelui de referința, care se aplica de Banca Naționala a României.
Altfel spus, cotația ROBOR 3M este cea comunicata de Banca Naționala a României.
Cum Banca a respectat întocmai prevederile O.U.G. nr. 50/2010, asa cum rezulta din cuprinsul contractului de credit, susținerile reclamantului potrivit cărora clauzele contractuale ar fi lovite de nulitate sunt neîntemeiate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 33/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesioniști si consumatori.
In drept, pârâta invocă dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauza instanța reține că între pârâta, prin sucursala Municipiului Bucuresti, agenția S. cel M., în calitate de creditor, pe de o parte, și reclamantul U. D.-G., în calitate de împrumutat, denumit client, s-a încheiat contractul de credit nr. RQ_69/28.09.2007(filele 9-14). Părțile au stipulat că banca acordă clientului un credit în valoare de_ lei, creditul se pune la dispoziția clientului de la 28.09.2007, pe o perioada de creditare de 10 de ani.
Părțile au convenit, în art. 6 lit. a și lit. b că pentru creditul pus la dispoziție, CEC percepe comisioane conform reglementarilor proprii. La data semnării prezentului contract, aceste comisioane sunt: a)comision de gestiune credit de 0.25% care se achita de către client in rate lunare odată cu plata sumelor datorate la scadentele intermediare si la scadenta finala, aplicat la soldul curent al creditului luat in calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadente. Comisionul de gestiune credit astfel calculat se achita de către client in rate lunare egale in valoare de 78.97 lei. In cazul efectuării anticipate integrale sau parțiale a creditului, clientul se oblige sa achite la data rambursării anticipate, diferența de comision de gestiune credit datorat pana la data respective si neîncasat ca urmare a achitării acestuia in rate lunare egale; b)comisionul de risc in valoare de 2116.80 lei;
Privitor la dobândă, părțile au stipulat în art. 7 alin. 1-4 următoarele:
„Rata anuala a dobânzii care se achita de către client este variabila pe intreaga durata de creditare.
Clientul acceptă nivelul actual al ratei dobânzii de 10.00% pe an.
C.EC. își rezervă dreptul să modifice nivelul ratei anuale a dobânzii variabile pe întreaga de creditare. In cazul modificării ratei anuale a dobânzii variabile, noul nivel se aplică la soldul curent al creditului existent la data modificării și se face public prin afișare la sediul CEC.
Modificarea nivelului ratei anuale a dobânzii se poate efectua urmare oricăror modificări intervenite în legislație și/sau în condițiile pieței financiare/monetare.”
Referitor la costul total al creditului determinat pentru calcul D., părțile au convenit, în cadrul art. 9 alin. 2, următoarele:
„Costul total al creditului determinat pentru calculul D., in condițiile prezentului contract, este de_.55 lei si este format din:
a)creditul in valoare de_ lei;
b)dobânda totala in valoare de_.69 lei;
c)prima de asigurare aferenta poliței de asigurare de viata, in valoare totala de 1040.26 lei;
d)prețul pentru interogarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit in valoare de 3.40 lei;
e)comisionul de analiza a documentației in valoare de 54.00 lei;
(f)comisionul de gestiune credit în valoare de 9476.4lei;
(g) comisionul de risc in valoare de 2116.8 lei.”
Părțile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV, în art. 18 alin. E, cu următoarul conținut:
„ CEC are dreptul sa rezilieze unilateral contractul de credit, de plin drept, fara a mai fi necesara punerea in întârziere, fara alta formalitate prealabila si fara intervenția justiției (pact comisoriu de ultim grad), sa întrerupă creditarea, sa retragă creditul acordat, sa declare creditul exigibil si scadent imediat, cu toate consecințele ce decurg si sa procedeze la executarea silita, pentru recuperarea sumelor datorate, in următoarele situații:
-in situația in care clientul înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 60 de zile calendaristice. In acest caz, CEC are dreptul sa solicite executarea silita. Pentru creditele îndoielnice aferente contractelor de credit pentru care s-a solicitat executarea silita si pentru creditele înregistrate in conturi in afara bilanțului, CEC are dreptul sa încaseze dobânzi majorate;
-in situația nerespectării de către client a oricărei alte obligații asumate prin prezentul contract. In acest caz, rezilierea se comunica in scris clientului, printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire. In cazul neachitării sumelor datorate, CEC are dreptul sa solicite executarea silita. Pentru creditul reziliat, CEC are dreptul sa încaseze dobânzi majorate.”
Pentru a asigura conformitatea contractului cu dispozitiile OUG nr. 50/2010 privind contractul de credit pentru consumatori, pârâta a modificat contractul aflat în derulare prin actul adițional nr. A din 20.09.2010 la contractul de credit nr. RQ_9/28.09.2007(filele 46-50), făcând aplicația art. 95 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 50/2010.
Având în vedere notificarea reclamantului de catre pârâta privind actualizarea contractului de credit din 23.06.2010(fila 45), nesemnarea actului adițional din 20.09.2010 de catre consumator este considerată acceptare tacită, potrivit art. 95 alin. 3 și alin. 5 din OUG nr. 50/2010.
S-a stipulat, în art. 2.1.1 lit. a că, pentru creditul pus la dispozite, Banca percepe comisioane, conform reglementărilor proprii, acestea fiind: comision de administrare credit achitat lunar, în valoare de 0,25% aplicat la soldul curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente fiecărei scadente. Comisionul astfel calculat se încasează de la împrumutat în rate lunare egale, în valoare de 78,97 lei.
În ce privește dobânda s-a stipulat în art. 2.2.1-art. 2.2.8 că rata anuală a dobânzii(R.) variabilă pe întreaga durata de creditare variază în funcție de un indice de referință public, respectiv ROBOR 3M, de 6,84% conform cotației din data de 21.06-2010,la care se adauga Marja (M) fixa de 4,14 p.p. Banca poate modifica marja fixa numai ca urmare a modificarilor legislative care impun acest lucru. Modificarea ratei dobânzii urmare a modificării marjei se face prin act adițional. În cazul modificarilor impuse prin legislație, nesemnarea de catre imprumutat a actelor adiționale se considera a fi acceptate tacit. Formula de calcul a ratei anuale a dobânzii (R.) este R.=ROBOR3M+M. Rata anuala a dobânzii variabile se modifica periodic pe toata durata contractului, pana la rambursarea integrala a datoriilor catre banca în funcție de variatia periodica a indicelui de referinta, la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie sau în prima zi lucrătoare imediat următoare zilei de întâi a trimestrului(în cazul în care data de întâi este zi nelucrătoare) cu dobândă ROBOR 3M din ziua modificarii, în condițiile prevăzute de prezentul act adițional. Împrumutatul este informat despre orice modificare a indicelui de referință public ROBOR 3M care determina modificarea ratei anuale a dobânzii(R.) prin extras de cont/grafic de rambursare pus la dispozitia acestuia, de la data modificarii, la sediul bancii. În condiții speciale, funcție de politică comercială a Bancii, prin excepție de la prevederile anterioare valoarea indicelui de referinta public și valoarea marjei pot fi reduse. Cotația ROBOR*/EURIBOR*/LIBOR* este cea comunicata de catre BNR. Aceste informatii sunt puse la dispozitia împrumutatului atat pe pagina de internet a CEC BANK SA si sunt afisate la sediile unităților teritoriale ale acesteia. În cazul modificarii ratei anuale a dobânzii variabilă pe întreaga durata de creditare, noul nivel se aplică la soldul curent al creditului existent la data modificarii. Modificarea dobânzii va avea ca efect și recalcularea dobânzii datorate.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare Curtea), prin hotărârea C. vs. Enel din 15.07.1964, a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre. Pentru Curte, obiectivul integrării pe care îl urmărește Comunitatea neputând fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele membre.
S-a decis astfel că, decurgând din natura proprie a Comunității, supremația dreptului comunitar asupra celui național este o condiție sine qua non a integrării. De aceea, normele comunitare primează asupra tuturor normelor naționale, chiar ulterioare și indiferent de natura sau rangul textului național în cauză (constituție, lege, decret, hotărâre) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directivă, decizie).
În consecință, aplicarea jurisprudenței Curții este obligatorie pentru judecătorul național.
În cauza C 243/08, Pannon GSM Zrt., Curtea a hotărât:
„Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator și că nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză.
Revine instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală precum cea care face obiectul acțiunii principale întrunește criteriile necesare pentru a fi calificată drept abuzivă în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.
În cauză sunt aplicabile și prevederile Legii 193/2000 invocate de reclamanți.
Potrivit dispozițiilor articolului 2 din Legea nr. 193/2000:
”(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociați, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale.
(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
În cauză pârâta este comerciant în sensul legii, întrucât este o persoană juridică autorizată care în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor acționează în cadrul activității sale comerciale.
Reclamantul este consumator în sensul aceleiași legi, întrucât în contractele încheiate cu pârâta a acționat în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale.
Potrivit dispozițiilor articolului 4 din Legea 193/2000:
”(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Așadar, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuia să verifice îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții: clauza contractuală să nu fi fost negociată; prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; toți factorii care au determinat încheierea contractului; alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Cu privire la comisionul de gestiune și comisionul de administrare se constată că acestea sunt clauze preformulate, standard, nesupuse negocierii.
În acest context, imperativul protecției consumatorilor impune eliminarea unor clauze care atrag costuri considerabile și disproporționate cu serviciile prestate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost deja cuantificate în calculul dobânzii variabile. Totodată, și în lipsa includerii în dobândă, trebuie reamintit că specificul activității unui profesionist (comerciant, conform vechii legislații) îl reprezintă organizarea pe riscul său, cuantumul unui comision introdus printr-o clauză a cărei negociere nu este posibilă, neputând să aibă semnificația transferării asupra consumatorilor a tuturor costurilor de activitate a băncii legată de activitatea de creditare.
Rațiunea de a exista a unui profesionist este de a organiza o activitate periodică în urma căreia să obțină profit dobândit în urma prețurilor practicate, astfel încât în prezenta cauză comisioanele nu trebuie să înglobeze o parte a prețului creditului întrucât acestea nu sunt negociabile.
Față de considerentele ce precedă, instanța va admite cererea în parte pentru clauzele a căror caracter abuziv a fost constatat și va constata nulitatea absolută a clauzelor stipulate în art. 6 lit. a și lit. b și art. 9 lit. f și lit. g din contractul de credit nr. RQ_69 din 28.09.2007, potrivit Legii nr. 193/2000 și Directivei nr. 13/1993 efectul declarării caracterului abuziv fiind acela al invalidării clauzei care nu mai produce nici un efect, față de regimul clauzelor abuzive sancțiunea fiind nulitatea absolută.
De asemenea, ținând seama de principiul quod nullum est nullum producit effectum, instanța va obliga pârâta să restituie reclamantului sumele încasate, cu titlu de comision de gestiune sau de administrare, ținând seama de efectul prescripției extinctive precizat de art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
În ce priveste petitul având ca obiect ca obiect restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de gestiune/administrare, termenul de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar potrivit art. 12 din același decret, dreptul la acțiune cu privire la prestările succesive se stinge printr-o prescripție deosebită. Prin introducerea cererii de chemare în judecata în data de 08.10.2014, cursul prescripției s-a întrerupt, potrivit art. 16 lit. b din Decretul nr. 167/1958.
Așa fiind, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va obliga pârâta să plătească reclamantului sumele încasate cu titlul de comision de credit sau comision de risc, sume la care se aplică dobândă legala în raport cu fiecare plata și respinge capatul de cerere ca prescris, pentru menționatele sume, aferente perioadei 28.09._11.
Având în vedere situația de fapt reținută, motivele de fapt și de drept invocate, instanța va înlătura susținerile reclamantului incongruente cu acestea și va respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Având în vedere că reclamantul a plătit onorariu de avocat în cuantum de 2500 lei, că cererea a fost admisă în parte, în măsura admiterii cererii, ținând seama de dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța va obligă pârâta la plata parțiala către reclamant a cheltuielilor de judecata în valoare de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamantul U. D. CNP_ cu domiciliul în sector 3, București, .. 41, ., . în contradictoriu cu pârâta C. DE E. SI CONSEMNATIUNI CEC SA cu sediul în sector 3, București, CALEA VICTORIEI, nr. 13 în parte.
Constata nulitatea absolută a clauzelor stipulate în art. 6 lit. a și lit. b și art. 9 lit. f și lit. g din contractul de credit nr. RQ_69 din 28.09.2007.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Obligă parata să plătească reclamantului sumele încasate, începând cu 08 octombrie 2011 și până în prezent, cu titlul de comision de credit sau comision de risc, sume la care se aplică dobândă legala în raport cu fiecare plata și respinge capatul de cerere ca prescris, pentru menționatele sume, aferente perioadei 28.09._11. Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata parțiala către reclamant a cheltuielilor de judecata în valoare de 2000 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Cereri. Sentința nr. 1364/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
