Acţiune posesorie. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 11996/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr._
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte R.-C. L.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții C. S. I. si A. I. SRL, având ca obiect actiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reclamanta si paratul C. S. I., prin aparatori, lipsa fiind parata A. I. SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Paratul C. S., prin aparator, solicita suspendarea cauzei in baza art. 413 C.p.c. până la solutionarea definitiva a dosarului_/301/2015, care in prezent sa afla la Tribunalul Bucuresti pentru solutionarea apelului.
Instanta pune in discutie cereea de suspendare a cauzei in baza art. 413 C.p.c.
Pârâtul C. S., prin aparator, solicita admiterea cererii si suspendarea cauzei in baza art. 413 C.p.c. până la solutionarea definitiva a dosarului_/301/2015, care in prezent sa afla la Tribunalul Bucuresti pentru solutionarea apelului, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prev. de ar. 413 C.p.c.
Reclamanta, prin aparator, solicita respingerea cererii de suspendare, ca neintemeiata, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prev. de ar. 413 C.p.c.
Instanta respinge cererea de suspendare a cauzei, ca neintemeiata, apreciind ca nu sunt sunt indeplinite conditiile prev. de ar. 413 C.p.c.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat instanța acordă cuvântul pe probe.
Partile, prin aparatori, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă rap. la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, ca fiind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând că părțile nu mai au alte cereri de formulat și că nu mai sunt incidente de soluționat, potrivit art.392 Cod procedură civilă instanța declară deschise dezbaterile și acordă părților cuvântul pe fond în ordinea și în condițiile prevăzute la art.216 Cod procedură civilă.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii pentru motivele invocate, pe larg, in cuprinsul cererii de chemare in judecata depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Astfel, apărătorul reclamantei a învederat că aceasta deținea imobilul din Calea Victoriei anterior anului 2009. In luna februarie a anului 2009, pe baza contractului de inchiriere incheiat cu pârâta ., prelungit prin actul aditional, reclamanta era chiriasul pârâtului C. S. I.. Prin răspunsul la notificarea nr. 787/2014, reclamanta si-a exprimat opțiunea de prelungire a actului locativ. Pârâtul C. S. I. este si a fost asociat al pârâtei .. In 20.02.2015, reclamanta a fost evacuata din spatiu in mod abuziv de catre executorul judecatoresc B. C. la cererea pârâtului C. S. I., insa acea executare era pornita împotriva pârâtei .. Acea evacuare s-a facut in baza unui contract de inchiriere fata de care avea calitatea de tert. Contractul nu este opozabil reclamantei.
Pârâtul C. S. I., prin aparator, solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata, pentru motivele invocate, pe larg, in cuprinsul intampinarii depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
In ceea ce priveste tulburarea, apărătorul pârâtului C. S. arată că reclamanta a fost inlaturata din spatiu, in cadrul unei executari care nu o privea, întrucât la acel moment nu a putut sa-si justifice prezența in imobil. In acel moment executorul a inlăturat toate bunurile si persoanele care nu justificau prezența. Reclamanta a avut un contract de subinchiriere pe o perioada determinata care a expirat la 31.12.2014, cu mult înainte de executare. Reclamanta a fost notificata cu doua luni inainte, conform legii, intrucat nu isi achitase chiria pe un an. Conform contractului, reclamanta avea obligatia de a evacua spațiul la 31.12.2014.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.03.2015 sub numărul_, reclamanta L. G. IMPEX SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. S. I. ȘI A. I. SRL, ca instanța să dispună obligarea pârâților la restituirea și abținerea de la orice tulburare a posesiei imobilului-spațiu commercial-situat în București, Calea Victoriei nr.16-18-20, sector 3, în suprafață de 109,69 mp, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține spațiul commercial situat în București, Calea Victoriei nr.16-18-20, sector 3, în suprafață de 109,69 mp în baza contractului de subînchiriere nr.6/03.02.2009 încheiat cu pârâta A. I. SRL, prelungit prin actul adițional nr.43/22.12.2011 și prin răspunsul la notificarea nr.787/28.10.2014 pe o nouă perioadă de un an, reclamanta exercitându-și dreptul de primă opțiune în subînchirierea spațiului.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta A. I. SRL deține la rândul său spațiul închiriat în baza contractului de închiriere încheiat la data de 02.11.2004 cu proprietarii C. S. I. și C. I. E., contract ce era valabil până la data de 02.11.2014 și prin care pârâta avea dreptul de a subînchiria spațiul.
La data de 20.02.2015 reclamanta a fost evacuată în mod abuziv și violent din spațiul comercial menționat de către executorul judecătoresc B. C., la cererea pârâtului C. S. I., cerere ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.34/2015. Titlul executoriu în baza căruia s-a făcut executarea silită îl constituie contractul de închiriere nr._/25.01.2013 încheiat între pârâtul C. S. I. și A. I. SRL și reziliat prin actul adițional nr.3380/16.01.2015. Executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită și a somat debitoarea pârâtă A. I. SRL ca în termen de 8 zile să predea spațiul, în caz contrar urmând a trece la evacuare.
In ceea ce privește termenul de 8 zile, acest termen se împlinea la data de 21.02.2015, în calculul termenului procedural de 8 zile neintrând ziua de 11.02.2015 și nici data de 20.02.2015, termenul de 8 zile nefiind respectat.
La data de 20.02.2015 executorul judecătoresc împreună cu reprezentantul creditorului C. S. I. însoțiți de organele de poliție și de o echipă de muncitori se prezintă la adresa spațiului comercial pentru a evacua debitorul, soluția executorului fiind nelegală.
Reclamanta a învederat că soluția corectă era ca executorul judecătoresc să constate un impediment la executare și să se retragă de la locul executării, având în vedere că societatea reclamantă nu se afla în spațiu împreună cu societatea debitoare și că reclamanta deține un titlu opozabil creditorului.
In ceea ce privește opozabilitatea contractului de subînchiriere față de creditorul C. S. I. și executorul judecătoresc, reclamanta a învederat că respectivul contract de subînchiriere a fost încheiat în considerarea contractului de închiriere dintre pârâți, contractul de subînchiriere și actele adiționale au fost semnate de unchiul și asociatul creditorului C. S. I. în baza unor Hotărâri ale Adunării Generale a Asociaților, pârâtul C. S. este și a fost asociat al societății pârâte A. I. SRL, reprezentantul convențional al pârâților este una și aceeași persoană, dl.avocat Tifui C..
In ceea ce privește situația juridică a imobilului-construcție, reclamanta a arătat că pârâtul C. S. este proprietar doar asupra construcției în baza convenției de dare în plată nr.73/25.01.2013 încheiată cu administratorul societății A. I.. C. S. I. și C. I. E. au dobândit la rândul lor bunul imobil astfel: cota de 3/16 în baza Dispoziției nr.5430/01.03.2006 a Primarului General al Municipiului București prin care s-a modificat art.I al Dispoziției nr.2515/23.02.2004 iar cota de 3/16 a fost dobândită de C. S. I. prin cumpărare de la B. T. A., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4466/12.10.2004 de notar public C. M. P..
Prin decizia nr.126A/24.03.2014 pronunțată în dosar nr._/3/2008 Curtea de Apel București a constatat nulitatea absolută a dispozițiilor nr.4937/2005, nr.2515/2004 și nr.5430/2006 emise d e Primarul General al Municipiului București. Chiar dacă Inalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia menționată, aceasta a fost casată pentru motive procedurale.
Reclamanta a învederat faptul că posesia sa a fost tulburată abuziv și violent de către pârâți în baza unui titlu executoriu ce nu îi este opozabil.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.1002 și urm., art.453 Cod procedură civ, art.949 Cod civil.
In probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 13-118)
La data de 02.04.2015 pârâta A. I. SRL a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât la data de 12.11.2014 aceasta a notificat reclamantei intenția fermă de a nu mai prelungi perioada locațiunii, astfel încât în cauză nu a putut interveni tacita relocațiune, contractul de locațiune încheiat pe o perioadă determinată încetând de drept la expirarea termenului convenit fără a fi necesară o înștiințare prealabilă. Astfel, încă din data de 31.12.2014 reclamanta și-a pierdut calitatea de detentor precar, aceasta fiind la data de 20.02.2015, un ocupant în fapt al imobilului.
Reclamanta a solicitat prelungirea termenului contractual și solicită instanței recunoașterea dreptului de a deține spațiul în litigiu și de a fi repusă în situația anterioară datei de 20.02.2015.
Pârâta a mai arătat că prin actul adițional nr.43/22.12.2011 la contractul de subînchiriere părțile au stipulat expres faptul că prelungirea contractului se poate conveni prin act adițional, astfel că reclamanta nu poate invoca prelungirea duratei contractului de subînchiriere, întrucât între părți nu a intervenit un act adițional, nu a existat un acord de voință în privința prelungirii duratei sublocațiunii după data de 31.12.2014. Mai mult, prelungirea contractului de subînchiriere nici nu ar mai putea interveni în present, având în vedere că pârâta și-a pierdut dreptul de locațiune, deci inclusive dreptul de a subînchiria.
Pârâta a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia întrucât calitatea sa de sublocatar al imobilului a încetat prin actul adițional nr.3380/16.01.2015, act adițional ce a modificat contractul de închiriere și a solicitat respingerea acțiunii față de pârâtă ca find introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât îndepărtarea reclamantei din spațiul ce face obiectul litigiului a avut loc în temeiul unui titlu executoriu, respectiv contractul de închiriere încheiat la data de 25.01.2013 între pârâți.
La data de 16.01.2015 a intervenit între pârâți actul adițional nr.3380 prin care au convenit în sensul încetării locațiunii la data de 24.01.2015. Astfel, față de dispozițiile art.949 cod civil având în vedere că în cauză nu se regăsește premisa tulburării de posesie sau de detenție, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu atât mai mult cu cât reclamanta avea obligația de a restitui bunul imobil.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.949 și urm.Cod civil, art.1002 și urm.Cod procedură civilă.
In probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 02.04.2015 pârâtul C. S. I. a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată.
Pârâtul a învederat că reclamanta a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de repunere în posesie, act de executare întocmit în dosarul nr.34/2015 al B. B. C. și a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară.
Având în vedere că prezenta acțiune posesorie vizează aceeași finalitate juridică cu capătul de cerere ce vizează întoarcerea executării silite precum și că tulburarea de posesie invocată în prezentul litigiu are la bază procesul-verbal de punere în posesie încheiat în data de 20.02.2015-act de executare, pârâtul a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului_/300/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cu privire la tulburarea invocată de reclamantă, pârâtul a arătat că îndepărtarea reclamantei din spațiul ce face obiectul litigiului a avut loc în temeiul unui titlu executoriu, respective contractul de închiriere încheiat la 25.01.2013 între pârât, în calitate de proprietar și A. I. SRL, în calitate de locatar, contract ce a fost modificat prin actul adițional nr.3380/16.01.2015 prin care părțile au convenit modificarea duratei contractului, în sensul încetării locațiunii la data de 24.01.2015
In temeiul titlului executoriu menționat, s-a procedat la încheierea procesului-verbal de repunere în posesie imobiliară la data de 20.02.2015, moment la care reclamanta a fost îndepărtată din spațiul proprietatea pârâtului.
Astfel, pârâtul a învederat că nu este incidentă ipoteza unei tulburări prin violență, îndepărtarea având la bază un titlu executoriu și un act de executare silită, dar nu este vorba nici de o tulburare în sensul Codului civil, dat fiind faptul că îndepărtarea reclamantei din spațiul în litigiu s-a făcut în cadrul unei executări silite.
Cu privire la calitatea de detentor precar a reclamantei pârâtul a arătat că la data de 12.11.2014 prin agent procedural pârâta A. I. SRL a notificat reclamantei intenția fermă de a nu mai prelungi perioada locațiunii, astfel încât în cauză nu a putut interveni tacita relocațiune, contractul de locațiune încheiat pe o perioadă determinată încetând de drept la expirarea termenului convenit fără a fi necesară o înștiințare prealabilă. Astfel, încă din data de 31.12.2014 reclamanta și-a pierdut calitatea de detentor precar, aceasta fiind la data de 20.02.2015, un ocupant în fapt al imobilului.
Reclamanta a solicitat prelungirea termenului contractual și solicită instanței recunoașterea dreptului de a deține spațiul în litigiu și de a fi repusă în situația anterioară datei de 20.02.2015.
Pârâtul C. S. a mai arătat că prin actul adițional nr.43/22.12.2011 la contractul de subînchiriere părțile au stipulat expres faptul că prelungirea contractului se poate conveni prin act adițional, astfel că reclamanta nu poate invoca prelungirea duratei contractului de subînchiriere, întrucât între părți nu a intervenit un act adițional, nu a existat un acord de voință în privința prelungirii duratei sublocațiunii după data de 31.12.2014. Mai mult, prelungirea contractului de subînchiriere nici nu ar mai putea interveni în prezent, având în vedere că pârâta și-a pierdut dreptul de locațiune, deci inclusiv dreptul de a subînchiria. Astfel, pârâtul a susținut că nu este întrunită nici condiția detenției precare, spațiul în litigiu fiind ocupat în fapt, fără ca reclamanta să poată invoca nici măcar detenția.
Reclamanta avea obligația de a restitui bunul imobil în temeiul dispozițiilor art.950 alin.2 Cod civil, cu atât mai mult cu cât la data de 20.02.2015 contractul de închiriere încheiat între pârâți era reziliat. Pârâtul a mai susținut că în realitate prezenta acțiune are ca scop protejarea unei stări de fapt născută strict din refuzul reclamantei de a elibera spațiul pentru care nu mai deține vreun titlu, din refuzul de a-și executa obligația contractuală de a preda spațiul la încetarea contractului de sublocațiune, ipoteza alineatului 2 al art.950 Cod civil, care limitează sfera de aplicare a acțiunii posesorii și exclude de la incidența dispozițiilor art.949 Cod civil.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.949 și urm.Cod civil și art.1002 și urm.Cod procedură civilă.
In probațiune, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 146-159).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 06.07.2015 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta A. I. SRL ca neîntemeiată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. I. SRL.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. I. SRL, instanța a considerat-o întemeiată întrucât pretinsa deposedare invocată de reclamantă a fost săvârșită de către pârâtul C. S. I., care s-a adresat executorului judecătoresc cu cerere de executare silită.
De asemenea, instanța a constatat că pârâta A. I. SRL a avut calitatea de debitor în cadrul dosarului de executare silită și a fost executată silit, fiind obligată să predea imobilul creditorului, fără să fi fost autoarea pretinsei deposedări. Totodată, instanța a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de către pârâtul C. S. I..
Pentru considerentele expuse în considerentele încheierii de ședință din 06.07.2015, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. I. SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin contractul de închiriere încheiat la data de 02.11.2004 între numiții Celibidachi I. E. și C. S. I., în calitate de locatori și pârâta ., în calitate de locatar a fost închiriat de către locatori imobilul situat în Calea Victoriei nr.16-18-20, sector 3, pe o perioadă de 10 ani, începând de la data de 02.11.2004 și până la 02.11.2014 inclusiv.
Prin contractul de închiriere nr._/25.01.2013 pârâtul C. S. I., în calitate de locator a închiriat pârâtei ., în calitate de locatar, pe o perioadă de 10 ani, cu începere de la 25.01.2013 și până la 24.01.2023, imobilul situat în București, Calea Victoriei nr.16-18-20, sector 3.
Prin actul adițional la contractul de închiriere nr._ din 16.01.2015 pârâții au convenit reducerea duratei contractului până la data de 24.01.2015.
Prin contractul de subînchiriere nr.6/03.02.2009 pârâta ., în calitate de sublocator a închiriat reclamantei, în calitate de sublocatar spațiul situat în București, Calea Victoriei nr.16-18-20, Pasajul Villacrosse, sector 3 pe o durată de 3 ani, de la data de 01.02.2009 și până la data de 31.12.2011, cu posibilitatea prelungirii valabilității contractului cu o perioadă de 12 luni.
Prin actul adițional nr.43/22.12.2011 la contractul de subînchiriere menționat, părțile au convenit modificarea duratei contractului de închiriere, acesta urmând să aibă o durată de 3 ani, de la data de 01.01.2012 până la 31.12.2014 inclusiv. De asemenea, s-a prevăzut că părțile pot conveni prin act adițional prelungirea contractului.
Prin actul adițional nr.61/31.05.2012 la contractul de subînchiriere nr.6/03.02.2009 părțile au convenit asupra unor modificări în ceea ce privește suprafața spațiului subînchiriat și a cuantumului chiriei și modalității de plată.
La data de 12.11.2014 pârâta . a notificat-o pe reclamantă prin intermediul executorului judecătoresc (conform dovezii de comunicare aflată la fila 166, vol. I), cu privire la faptul că, la data de 31.12.2014 expiră durata contractului de subînchiriere prin ajungere la termen, iar începând cu data de 01.01.2015 reclamanta are obligația de a evacua imediat și necondiționat spațiul subînchiriat (fila 168, vol I)
La data de 11.02.2015 pârâtul C. S. I. a depus o cerere de executare silită la B. B. C. prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere nr._/25.01.2013 împotriva debitoarei . prin punerea în posesie a acestuia asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului.
La data de 11.02.2015 B. B. C. a emis o somație către pârâta . prin care i-a pus în vedere acesteia ca în termen de 8 zile de la primirea somației să se conformeze titlului executoriu constând în contractul de închiriere nr._/25.01.2013 în sensul de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea Victoriei nr.16-18-20 creditorului C. S. I..
La data de 20.02.2015 B. B. C. a încheiat procesul-verbal de repunere în posesie imobiliară prin care a constatat între altele că la fața locului, domnul Khamis Loay a prezentat organului de executare o copie de pe certificatul de înregistrare al societății reclamante, un certificat constatator precum și contractul de subînchiriere nr.6/03.02.2009 încheiat cu pârâta . și actul adițional nr.43/22.12.2011 la acest contract. Executorul judecătoresc a repus în posesie pe creditor asupra spațiului comercial subînchiriat.
În prezenta cauză, obiectul cererii îl constituie o acțiune posesorie.
Acțiunea posesorie reprezintă acțiunea aflată la îndemâna posesorului având
scopul de a proteja posesia împotriva oricărei tulburări pentru a menține această stare sau pentru a o redobândi în cazul în care a fost pierdută.
Potrivit dispozițiilor art. 949 Cod civil, cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar.
Din analiza textului legal, rezultă că pentru exercitarea acțiunii posesorii trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: reclamantul să dovedească că a posedat cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare, posesia acestuia trebuie să fie utilă iar posesia a fost ori urmează să fie tulburată.
În speță nu sunt întrunite aceste condiții cumulativ deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei tulburări sau deposedări a reclamantei fără drept.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1809 alin.1 Cod civil, contractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă. Potrivit art.1810 alin.1 Cod civil, dacă după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile, fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
Instanța constată că la data de 31.12.2014 a încetat de drept contractul de subînchiriere nr.6/03.02.2009 a cărui durată a fost prelungită prin actul adițional nr.43/22.12.2011. De asemenea, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada prelungirii contractului de subînchiriere printr-un nou act adițional încheiat între părți și nici că ar fi operat tacita relocațiune. Mai mult decât atât, din notificarea comunicată prin intermediul executorului judecătoresc de către pârâta . la data de 12.11.2014, rezultă în mod clar intenția pârâtei de a nu prelungi durata contractului de subînchiriere încheiat cu reclamanta după data de 31.12.2014, astfel că acesta a încetat de drept la data de 31.12.2014.
Potrivit art.1821 alin.1 Cod civil, la încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit. Astfel, la data de 31.12.2014 s-a născut obligația reclamantei de a restitui bunul primit în locațiune către pârâta ..
De asemenea, instanța reține că executarea silită a fost pornită de pârâtul C. S. I. în baza unui titlu executoriu, respectiv în baza contractului de închiriere nr._/25.01.2013 încheiat între pârâții din prezenta cauză, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.3380/16.01.2015.
Totodată, instanța constată că pârâtul C. S. I. are dreptul ca urmare a executării locatarului inițial să se îndrepte și împotriva unui terț care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil, având dreptul să formuleze o acțiune în evacuare chiar direct împotriva sublocatarului, în speță direct împotriva reclamantei.
Totodată, instanța constată că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile din codul de procedură civilă care reglementează predarea silită a bunurilor imobile.
Astfel, potrivit art.896 Cod procedură civilă, dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu își îndeplinește această obligație în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.
De asemenea, potrivit art.897 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea executării silite a obligației prevăzute la art.896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.
Instanța constată că B. B. C. a procedat întocmai cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, privind predarea silită a imobilelor, încheind procesul-verbal de repunere în posesie imobiliară din 20.02.2015.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. S. I., ca neîntemeiată.
Totodată, instanța va lua act că pârâtul C. S. I. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta L. G. IMPEX SRL cu sediul în sector 1, București, .. 27, CUI_ în contradictoriu cu pârâtul C. S. I., cu domiciliul în sector 1, București, ., CNP_, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta L. G. IMPEX SRL, în
contradictoriu cu pârâta A. I. SRL, cu sediul procesual ales la C.A. C. I. în București, .. 3, ., ., sector 4, CUI_, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ia act că pârâtul C. S. I. își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli
de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. LUCAGABRIELA D.
Red.Tehnored.Jud.RCL
5 ex./18.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9987/2015. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
