Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 11917/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta E. E. în contradictoriu cu pârâta R. V., având ca obiect acțiune in constatare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanța, in vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.09.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014, reclamanta E. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. V., ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că este proprietara imobilului-garaj, situat in București, .. 86, sector 3, in suprafața de 13 mp, conform chitanței din data de 07.06.1994 precum și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare, a arătat că la data de 07.06.1994, a convenit cu numitul R. G. vânzarea garajului pentru suma de 2000 USD, sumă ce a fost achitată, în acest sens fiind emisă chitanța din data de 07.06.1994. Ulterior, in anul 2000 vânzătorul a decedat, fără a se fi incheiat contractul de vânzare-cumpărare in formă autentică, deși prețul fusese achitat și bunul predat chiar la data încheierii chitanței. Precizează reclamanta că exercită posesia in fapt asupra bunului imobil descris și chiar soția supraviețuitoare a vânzătorului, pârâta din cauză, a confirmat vânzarea garajului printr-o scrisoare adresată Primăriei Sector 3 București, in baza căreia a fost deschis rol fiscal pe numele reclamantei, precum și in fața mediatorului, conform acordului de mediere din data de 12.09.2014. În continuare, mai arată că garajul a fost construit in baza autorizației nr. 19.461/III.B., eliberată pe numele vânzătorului de către Consiliul Popular al Mun. București - Secția de Arhitectură și Sistematizare, la data de 06.11.1976.
În drept, au fost invocate disp. art. 969, 1295 alin. 1 Cod civil. În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri, in copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 5-13).
A fost depusă dovada achitarii taxei judiciare de timbru.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la ședințele de judecată.
În cauză, a fost administrată proba prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei pentru reclamantă, in ședința publică din data de 04.09.2015.In aceeași ședință, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a cererii.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat in cauză, constată următoarele:
Cf. chitanței din data de 07.06.1994, R. G. in calitate de proprietar al garajului din . a înstrăinat dreptul sau asupra aceste construcții primind de la reclamantă prețul de 2000 lei – f. 5. Acest garaj a fost construit de vânzător in baza aprobărilor primite de la Consiliul Popular al Mun. București –Direcția Generală de Gospodărie Locativă și Secția de Arhitectură și Sistematizare in anul 1976 –f. 8. Așa cum rezultă din aceste înscrisuri, a fost aprobată montarea sub formă provizorie a unui garaj auto cu anumite dimensiuni pe terenul din Calea Calarasi nr. 86, lucrarea urmând a fi executată de ICRAL de la care se va închiria in condiții legale si terenul respectiv. R. G. a decedata la data de 24.08.2000, legatar universal fiind soția acestuia R. V. cf. certificatului de legatar nr. 58/22.08.2007 și certificatului de legatar nr. 119 /2000 - f. 25-26. Prin adresa de la f. 6 si in faza de mediere aceasta a recunoscut dreptul reclamantei asupra acestuia garaj –f. 6 și f. 10-12, iar din adresa nr._/13.12.2013, rezultă că reclamanta figurează ca plătitoare de impozit asupra garajului din Calea Călărașilor nr. 86 –f. 7.
Având in vedere lipsa de opoziție din partea pârâtei, precum și faptul că in aceste condiții, reclamanta ar avea la dispoziție și procedura administrativă prevăzută de Ordinul ANCPI nr. 700/2014 privind Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din 09.07.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a acțiunii.
Cf. dispozițiilor art. 98 din Anexa la Ordinul ANCPI 700/2014, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, semnat și ștampilat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția și a unei documentații cadastrale. De asemenea, in cf. cu prev. art. 102 din același act normativ, dacă pentru o construcție provizorie s-a eliberat autorizația de construire și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor sau un certificat emis de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, aceasta se poate înscrie în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, la cerere, în baza documentației cadastrale. In aceste condiții, reclamanta după efectuarea unei documentației cadastrale corespunzătoare are la dispoziție această procedură.
Însă chiar și in aceste condiții, instanța constată că problema care se pune privește constatarea dreptului de proprietate, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 C. privind lipsa de interes a cererii. Astfel, va respinge excepția invocată din oficiu ca neîntemeiată.
In ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate al reclamantei instanța constată că cererea nu este întemeiată și va fi respinsă. In primul rând, se constată că la momentul întocmirii chitanței de vânzare - 07.06.1994 - nu exista condiția de validitate a înstrăinărilor privind construcțiile in formă autentică. In ceea ce privește așa zisul drept de proprietate al lui R. G., instanța reține că niciunde in cele două autorizații de la f. 8 nu se vorbește despre dobândirea unui astfel de drept asupra garajului, fiind vorba despre o construcție demontabilă și provizorie. Din adresa nr._/06.11.2976 rezultă fără echivoc ca vânzătorul nu era nici măcar constructorul garajul acesta fiind ICRAL urmând ca raportul juridice dintre acesta si ICRAL sa fie reglementate sub forma unei închirieri a garajului si terenului de pe care se afla acesta. Prin urmare dobândirea de către vânzător a unui drept de proprietate este exclusă in primul rând de mențiunile din această adresă și al doilea de regimul juridic aplicabil la momentul edificării construcții nefiind posibilă dobândirea unui drept de proprietate asupra unei construcții edificate pe un teren aflat in proprietatea publică, nici măcar in situația unei accesiuni imobiliare artificiale in cazul constructorului de bună credință cf. dispozițiilor art. 494 alin.2 C. Civ. din 1864, cu completările și modificările ulterioare. Nici ulterior, nu s-a dovedit în ce măsură a fost dobândit dreptul de proprietate de către vânzător, din moment ce acesta la edificarea construcției nu figura decât cu un drept de închiriere asupra garajului si terenului aferent. Dobândirea dreptului de proprietate după anul 1989, presupunea parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/1992 și a Decretului Lege nr. 61/1990 de către vânzător, or o asemenea dovadă nu a fost făcută.
Prin urmare, in lipsa titlului vânzătorului o transmitere valabilă a dreptului de proprietate către reclamantă nu poate avea loc, in condițiile vânzării cf. dispozițiilor art. 1294 și 1295 C. Civ. din 1864, cu completările și modificările ulterioare. Faptul că reclamanta figurează in evidențele fiscale ca plătitoare de impozit nu atestă dobândirea in mod valabil sa dreptului de proprietate asupra garajului.
Chiar dacă s-ar admite dobândirea unui astfel de drept de către dl. R., este vorba de un drept complex de superficie, care presupune o analiză a regimului juridic al construcției și terenului pe care se află amplasat și care nu se poate realiza in lipsa unor identificări exacte a celor două imobile ceea ce presupune administrarea unor probe prin expertiză care nu au fost solicitate niciodată de reclamantă.
Prin urmare, având in vedere că nu s-a dovedit existența dreptului transmis reclamantei in patrimoniul vânzătorului de decedat, instanța va respinge acțiunea privind constatarea dreptului sau de proprietate si pe cale de consecință si cererea subsecventă de a pronunța o hotărâre care să țină loc de cat autentic de vânzare cumpărare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta E. E., CNP_, cu domiciliul in sector 1, București, .. 22, ., în contradictoriu cu pârâta R. V., CNP_, cu domiciliul in sector 3, București, .. 294, ., ..
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.09.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Hotărâre din 17-08-2015, Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
